CSJ. Decizia nr. 4408/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4408/2003
Dosar nr. 4465/2003
Şedinţa publică din 10 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă nr. 37/I.P./2003 din data de 3 octombrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 2371/2003, Curtea de Apel Oradea, în temeiul dispoziţiilor art. 3002, combinat cu art. 160c C. proc. pen., a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul P.I., prin ordonanţa de arestare preventivă nr. 18 din 15 aprilie 2003, de către Parchetul Naţional Anticorupţie, în dosarul nr. 107/P/2002, cu 15 zile, de la data de 11 octombrie 2003, până la data de 25 octombrie 2003, inclusiv.
Totodată, în temeiul art. 139, combinat cu art. 136 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus respingerea cererii formulate de inculpatul P.I., privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul P.I. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Prin rechizitoriul nr. 107/P/2002 din 30 iunie 2003, Parchetul Naţional Anticorupţie a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpatului P.I., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 1 lit. a), b) şi c) şi art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
La data de 15 aprilie 2003, Parchetul Naţional Anticorupţie a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 1 şi art. 7 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pe o durată de 30 zile.
Temeiul arestării preventive l-au constituit dispoziţiile art. 148 lit. d) şi h) C. proc. pen.
S-a reţinut că, în calitate de şef al Serviciului Poliţiei Rutiere din cadrul IPJ Satu Mare, inculpatul P.I. a pretins şi primit în perioada 27 august 2002, 7 martie 2003, suma de 20.250 euro, 3.500 dolari SUA şi 10 milioane lei, pentru ca 64 de candidaţi la examenele de obţinere a permiselor de conducere să fie declaraţi admişi.
Dispunând prelungirea măsurii arestării preventive prin încheierea nr. 37/I.P. din 3 octombrie 2003, Curtea de Apel Oradea a constatat că aceasta se impune întrucât, pe de-o parte, există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis fapta prevăzută de legea penală reţinută în sarcina sa, iar pe de altă parte, se menţin temeiurile prevăzute de art. 148 lit. d) şi h) C. proc. pen.
Pe acelaşi argument, al subzistenţei temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive, s-a respins şi cererea inculpatului, de a se dispune înlocuirea acesteia cu măsura neprivativă de libertate, prevăzută de art. 136 lit. b) C. proc. pen.
Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei încheieri, solicitând judecarea sa în stare de libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile, pentru a se menţine starea de arest.
În subsidiar, s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a încheierii Curţii de Apel Oradea, casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, deoarece aceasta nu a motivat hotărârea.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 9 şi 171 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de fond a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, în conformitate cu cerinţele art. 160 lit. c) C. proc. pen., constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii se menţin în continuare şi impun, pentru încă 15 zile, privarea de libertate a inculpatului.
Inculpatul P.I. a fost arestat şi trimis în judecată, pentru săvârşirea unei infracţiuni de corupţie de pericolul social ridicat, determinat de calitatea şi funcţia avute în cadrul Serviciului Poliţiei Rutiere Satu Mare şi de întinderea activităţii infracţionale, care a antrenat zeci de persoane şi sume mare de bani, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta reţinută în sarcina sa, este mai mare de 4 ani.
Motivele avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate fiind actuale, cererea de înlocuire a arestării preventive, cu obligarea de a nu părăsi localitatea apare ca nefondată şi a fost în mod just respinsă.
Curtea constată că instanţa de fond a motivat hotărârea judecătorească prezentând argumente suficiente, pentru a permite instanţei de control verificarea lor, astfel că invocarea nulităţii relative a încheierii recurate nu este întemeiată.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să respingă recursul declarat de inculpatul P.I. ca nefondat şi să dispună obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I., împotriva încheierii nr. 37/I/P din 3 octombrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în dosarul nr. 2371/2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4406/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4409/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
