CSJ. Decizia nr. 4412/2003. Penal. Art.174, 175,176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4412/2003
Dosar nr. 2041/2003
Şedinţa publică din 10 octombrie 2003
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 31F din 10 februarie 2003, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa au fost condamnaţi inculpaţii:
1. C.V. la pedeapsa de 16 ani închisoare şi 8 ani interzicerea unor drepturi, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 30 septembrie 2001, la zi.
2. C.S. la pedeapsa de 16 ani închisoare, în baza art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi la 8 ani interzicerea unor drepturi.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 30 septembrie 2001, la zi.
3. L.B.A. la 16 ani închisoare şi 8 ani interzicerea unor drepturi, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 4 martie 2002, la zi.
Prin aceeaşi sentinţă au mai fost condamnaţi inculpaţii L.L. la 8 ani închisoare, în baza art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), L.V. la 3 ani închisoare, în baza art. 321 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 13 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), D.P. la 2 ani şi 10 luni închisoare în temeiul art. 321 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 13 şi art. 75 lit. a) C. pen. şi V.V. la 3 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 13, art. 75 lit. a) şi art. 37 lit. b) din acelaşi cod, pedeapsă contopită cu pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 34F din 6 februarie 2002 a Tribunalului Ialomiţa, în final acest inculpat, urmând a executa pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 6 luni închisoare.
Sub aspectul laturii civile inculpaţii C.V., C.S., L.B.A. şi L.L. au fost obligaţi în solidar, ultimul inculpat în solidar şi cu partea responsabil civilmente L.P., la plata sumei de 110 milioane lei daune morale către partea civilă R.A. şi la 82.765.857 lei despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, cu dobânda legală aferentă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 2 septembrie 2002, între două tabere de ţigani rivale, una condusă de L.V. şi cealaltă condusă de R.C., a izbucnit un conflict de proporţii, în prima fază aruncând unii în alţii cu pietre şi sticle, trăgându-se şi focuri de armă soldate cu rănirea inculpatului L.V.
Odată ce conflictul a luat proporţii, o parte din membrii familiei R. s-au întors la domiciliul lor, însă R.C. a fost înconjurat de inculpaţi şi lovit cu toporul, bâta şi săbii, până ce a căzut la pământ.
Încercând să-l protejeze de lovituri, sora victimei şi fratele acesteia au fost şi ei loviţi, suferind leziuni ce au fost evidenţiate de certificatele medicale.
Imediat după retragerea inculpaţilor, victima a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, unde a decedat la 6 septembrie 2002.
Potrivit concluziilor raportului medico-legal de autopsie, moartea lui R.C. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei multiple organi-sistemice, survenite în evoluţia unui traumatism de boltă şi bază craniană, cu dicelare şi hemoragie cerebrală, disjuncţie cranio-facială, fractură dublă de mandibulă, demopneumotorax stâng, fracturi de membre inferioare.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor-verbale încheiate de organele de cercetare, planşelor foto executate în cauză, actelor medicale şi rapoartelor de expertize medico-legale, declaraţiilor părţii vătămate, depoziţiile celor 23 de martori audiaţi în cauză, probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 184 din 8 aprilie 2003, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii C.V., C.S., L.B.A., L.L., V.V., Z.P. şi L.V., precum şi apelul părţii civile R.A.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii C.V., C.S., L.B.A. şi D.P., acesta din urmă şi-a retras recursul, luându-se act de cererea inculpatului prin încheierea din 8 august 2003.
Aceeaşi decizie a fost recurată şi de partea civilă R.A.
Prin recursurile formulate de inculpaţi se solicită reţinerea în favoarea lor a circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. şi reducerea pedepselor.
Partea civilă R.A. a criticat aceeaşi hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând majorarea pedepselor aplicate învederând, totodată, că nu toţi cei care au participat la comiterea infracţiunii de omor au fost trimişi în judecată şi condamnaţi, iar situaţia de fapt nu a fost bine stabilită.
Recursurile nu sunt fondate.
Instanţele de fond şi de recurs au reţinut, pe baza probelor administrate în cele două faze procesuale, o situaţie de fapt corectă, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic faptele comise, în textele de lege mai sus-menţionate.
Fapta inculpaţilor de a aplica multiple lovituri cu bâte, topoare, furci şi săbii victimei R.C., cauzându-i puternice suferinţe fizice şi psihice şi leziuni care au determinat decesul, constituie infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav.
Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Ori, în speţă, probele administrate relevă că a existat un conflict între cele două tabere de ţigani, lovindu-se şi insultându-se reciproc, după care profitând de împrejurarea ca tabăra din care făceau parte inculpaţii era superioară numericeşte, aceştia s-au repezit spre victimă pe care au cuprins-o, imobilizat-o şi i-au aplicat loviturile letale cu obiecte contondente apte de a ucide.
În aceste împrejurări nu poate fi reţinută circumstanţa atenuantă, invocată în favoarea inculpaţilor vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav atâta vreme cât prin felul în care au răspuns actelor victimei şi celor care o însoţeau, faptele lor nu sunt simple reacţii împotriva unor persoane fizice, ci au lezat o sferă mult mai largă de valori sociale, cele ce vizează viaţa persoanei, motiv pentru care primul motiv de recurs invocat nu este fondat.
Referitor la individualizarea pedepselor aplicate celor trei recurenţi, Curtea constată că au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), făcându-se o judicioasă analiză a circumstanţelor privind pe fiecare inculpat, fiind aplicate pedepse raportate la pericolul social concret al faptelor comise, inclusiv la circumstanţele agravante în care a fost săvârşiră infracţiunea de către cei trei făptuitori şi la datele ce caracterizează persoana infractorilor.
Modalitatea în care inculpaţii au comis infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, multitudinea obiectelor folosite în exercitarea actelor de violenţă ca şi natura lor diferită, consecinţele ireparabile ale infracţiunii, evidenţiază un pericol social ridicat.
În ceea ce priveşte persoana inculpaţilor, s-a ţinut seama de faptul că nu au antecedente penale, au o pregătire şcolară redusă, iar cu privire la infracţiunea comisă au avut o poziţie oscilantă.
Aceste elemente de circumstanţiere ale faptei şi făptuitorilor au fost analizate de instanţa de fond şi verificate de instanţa de apel, iar pedepsele aplicate, orientate spre minimul prevăzut de textul sancţionator, apare ca bine individualizate, motiv pentru care şi sub acest aspect recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate.
Recursul formulat de partea civilă este, de asemenea, nefondat.
Tragerea la răspundere penală şi a altor persoane care nu au fost trimise în judecată nu poate fi primită întrucât, potrivit art. 317 din C. proc. pen., judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal şi la fapte şi persoane, la care se referă extinderea.
În cauză, părţile din proces nu au solicitat extinderea procesului penal cu privire la alte persoane, în condiţiile art. 337 C. proc. pen., de către procuror.
Cea de a doua critică formulată de partea civilă, prin care se solicită majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Potrivit art. 3852, combinat cu art. 362 C. proc. pen., partea civilă poate face recurs numai în ceea ce priveşte latura civilă, aspect care însă nu a fost criticat de recurentă.
În raport de considerentele expuse, recursurile declarate de inculpaţi şi partea civilă vor fi respinse ca nefondate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurenţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
Se va computa perioada arestării preventive a inculpaţilor recurenţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.V., C.S., L.B.A. şi partea civilă R.A., împotriva deciziei penale nr. 184 din 8 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate timpul arestării preventive de la 30 septembrie 2001 la 10 octombrie 2003, pentru inculpaţii C.V. şi C.S. şi de la 4 martie 2002 la 10 octombrie 2003, pentru inculpatul L.B.A.
Obligă recurenţii inculpaţi şi recurenta parte civilă să plătescă statului suma de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4411/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4413/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
