CSJ. Decizia nr. 4411/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4411/2003
Dosar nr. 2631/2003
Şedinţa publică din 10 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Mureş, prin sentinţa penală nr. 382 din 23 decembrie 2002, a condamnat pe inculpatul M.L.C., la 6 ani închisoare, pentru infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 192 alin. (2) C. pen., la 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. d) C. pen. şi la 18 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) şi f) C. pen., dispunându-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor, adăugându-se la pedeapsa închisorii un spor de 2 ani, pedeapsa rezultantă fiind de 27 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 5 luni închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat, prin Decizia penală nr. 893/1999 a Tribunalului Mureş şi s-a dispus executarea ei alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 27 ani şi 5 luni închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest şi s-a dedus detenţia de la 7 aprilie 2001, la zi.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul M.F., la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., 20 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. d) C. pen. şi la 14 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), dispunându-se conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa de 20 ani închisoare.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar, să plătească părţii civile M.V.T. suma de 4.000.000 lei despăgubiri civile.
Inculpaţii au mai fost obligaţi, în solidar, la despăgubiri civile către Spitalul clinic judeţean Mureş în sumă de 952.938 lei şi părţii civile Spitalul orăşenesc Luduş, suma de 4.114.314 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
S-a constatat că părţile civile M.I., O.M. reprezentaţi de mandatarul I.M., au renunţat la acţiunea civilă.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul M.L.C. suma de 8.400.000 lei, iar de la inculpatul M.F. fragmentele de mănuşi de cauciuc.
S-a dispus restituirea de către organele de cercetare a următoarelor bunuri:
- către inculpatul M.L.C., o pereche de pantaloni de stofă; o vestă de fâş gri, o vestă neagră din material textil; o pereche de încălţăminte, o bluză cu dungi, o pereche de pantaloni de trening din fâş, albastră; o pereche de pantaloni; o geacă neagră cu dungi albe; o cămaşă neagră cu motive albe;
- către inculpatul M.F.: o pereche de pantaloni trening; o bluză trening; o vestă bluejeans; un hanorac negru.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul M.F. a fost obligat la 7.950.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 1.000.000 lei, onorar de avocat din oficiu, iar inculpatul M.L.C. a fost obligat la suma de 7.650.000 lei, cu acelaşi titlu, din care 700.000 lei reprezintă onorariu avocaţial din oficiu.
Pentru a pronunţa conform celor de mai sus, instanţa a reţinut, în esenţă, că inculpaţii M.L.C. şi M.F., au stabilit de comun acord că din data de 3 aprilie 2001, să o jefuiască pe consăteana lor M.A., despre care aveau cunoştinţă că deţine o sumă mare de bani.
Astfel, în seara zilei de 5 aprilie 2001, după ce au efectuat toate pregătirile necesare (inculpatul M.L.C. a luat cu el şi o bucată de sârmă necesară legării victimei) cei doi au pătruns în imobilul vizat, după escaladarea gardului de la grădină.
În coridorul exterior al casei, şi-au pus măştile pe faţă, şi-au luat mănuşile după care M.L.C. a deşurubat becul de la colţul casei. La un moment dat, datorită faptului că victima a ieşit să vadă de ce latră câinele, M.L.C. a atacat-o şi a tras-o în interior.
În timp ce M.L.C. o ţinea, M.F. i-a legat mâinile cu sârmă, iar prin ghemuirea victimei, a legat şi picioarele împreună cu mâinile.
Cei doi au încercat să-i introducă victimei un căluş în gură, dar nereuşind, au luat un prosop pe care M.L.C. l-a legat foarte strâns în jurul nasului şi gurii victimei.
S-a mai reţinut în starea de fapt că, în imobil se afla şi mama victimei, numita M.L.C., care deşi lovită şi ameninţată fiind de către inculpaţi a reuşit să scape, alertând vecinii.
Odată imobilizată victima M.A., cei doi inculpaţi s-au apucat să caute banii prin încăperile locuinţei.
La un moment dat, au observat că victima nu mai mişca şi nu mai respira, drept pentru care au părăsit casa, fără a avea asupra lor nici un ban.
După ce a abandonat măştile, mănuşile şi încălţămintea, M.L.C. s-a întors la locul faptei şi afirmativ a luat suma de 16 milioane lei aflată în casă.
În sarcina inculpaţilor s-a reţinut de către instanţă săvârşirea a trei fapte penale în concurs şi anume violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 176 lit. d) C. pen.
Împotriva sentinţei au declarat apel doar cei doi inculpaţi, ambii solicitând, în esenţă, reducerea cuantumului pedepselor aplicate, precum şi schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul reţinerii în sarcină doar a infracţiunii de tâlhărie. Mai mult, inculpatul M.L.C. a solicitat achitarea, pentru săvârşirea infracţiunii de omor.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia penală nr. 49/ A din 9 aprilie 2003, admite apelurile declarate de inculpaţi şi desfiinţează sentinţa cu privire la încadrarea juridică dată faptelor.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a două dintre infracţiunile săvârşite de inculpaţii M.L.C. şi M.F. din infracţiunile prevăzute de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) şi f) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) şi f) C. pen., condamnă pe inculpatul M.L.C., la pedeapsa de 10 ani închisoare.
Reduce pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., de la 25 de ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., la 20 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 10 ani.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiţionată a pedepsei de 5 luni închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 893 din 11 noiembrie 1999 a Tribunalului Mureş, care se va executa alături de pedeapsa aplicată, deci inculpatul va executa în final 20 de ani şi 5 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen., plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 10 ani.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) şi f) C. pen., condamnă pe inculpatul M.F. la 10 ani închisoare.
Reduce pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat, pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, de la 20 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., la 18 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
În motivarea soluţiei, curtea arată că starea de fapt reţinută de către instanţă, corespunde recunoaşterilor inculpaţilor, recunoaşteri coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi şi a întreg probatoriului aflat la dosar.
Din punct de vedere al încadrării juridice, instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a normei juridice.
Astfel, în primul rând, dat fiind momentul săvârşirii faptei, era aplicabilă, potrivit principiului activităţii legii penale cuprins în art. 10 C. pen., norma nemodificată prin Legea 169 din 18 aprilie 2002.
În conformitate cu prevederile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii, până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
Ori, atâta vreme cât, legea ce se aplică la data de 5 aprilie 2002, este favorabilă sub toate aspectele, judecătorul nu are dreptul să creeze o a treia lege, „lex terţia” prin indicarea prevederilor legii ulterioare săvârşirii faptei şi aplicarea pedepsei corespunzătoare legii anterioare, active la data săvârşirii infracţiunii.
În al doilea rând, omiţând caracterul de infracţiune complexă a tâlhăriei, nu s-a observat că aşa-zisa infracţiune de violare de domiciliu, reprezintă de fapt conţinutul tâlhăriei prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. f) C. pen., violare de domiciliu pierzându-şi autonomia.
Potrivit celor de mai sus, sentinţa apelată a fost desfiinţată în parte şi după rejudecare, în conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, din infracţiunile prevăzute de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în infracţiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) şi f) C. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, a constatat, de asemenea, încălcarea prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi ale art. 52 C. pen. În acest sens s-a apreciat că atâta vreme cât inculpaţii au colaborat cu organele de poliţie, cât şi cu cele de cercetare judecătorească şi-au manifestat regretul pentru consecinţele grave, nedorite de altfel şi nu sunt recidivişti, există temeiuri pentru reeducarea acestora şi prin aplicarea unor pedepse reduse, ce se încadrează în limitele legale.
Inculpatul M.L.C. a declarat recurs susţinând că nu a comis faptele de tâlhărie şi omor deosebit de grav reţinute în sarcina sa, şi precizând că la momentul la care se pretinde că acestea au fost comise nu se afla în sat, ci în oraşul Iernut, astfel încât se impune a fi achitat.
În subsidiar inculpatul a solicitat reducerea pedepselor.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate, Curtea reţine următoarele:
Primul motiv de recurs, ce îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., nu este fondat.
Situaţia de fapt reţinută corespunde celor ce rezultă din probele administrate.
Este cert dovedit, prin declaraţiile inculpatului M.F. şi ale martorilor audiaţi în cauză, atât în faza de urmărire penală cât şi în cea de cercetare judecătorească, că ambii inculpaţi, mascaţi, au pătruns, pe timp de noapte, în locuinţa victimei M.A., iar imediat după aceasta, ei au procedat astfel cum s-a arătat în descrierea situaţiei de fapt.
În raport de aceste probe, în mod justificat instanţele au înlăturat ca nesinceră susţinerea recurentului, că la data când se pretinde că a comis faptele de tâlhărie şi omor deosebit de grav, nu se afla în sat ci în oraşul Iernut, mai ales în condiţiile în care acesta nu a fost în măsură să indice numele şi adresa persoanei care l-a însoţit şi nici nu a administrat vreo probă, care să confirme cele susţinute.
Curtea apreciază de asemenea că este neîntemeiat şi motivul de recurs vizând individualizarea pedepselor, fiind de reţinut că acestea sunt corespunzătoare pericolului social concret determinat de modalitatea şi împrejurările în care faptele au fost comise, de urmările produse, precum şi elementele, care circumstanţiază persoana inculpatului.
Aşa fiind şi având în vedere că nu s-au constatat nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează să fie respins recursul ca nefondat.
Se va computa din pedeapsă timpul arestării preventive de la 7 aprilie 2001, la 10 octombrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.L.C., împotriva deciziei penale nr. 49/ A din 9 aprilie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 7 aprilie 2001, la 10 octombrie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 441/2003. Penal. Contestaţie la executare.... | CSJ. Decizia nr. 4412/2003. Penal. Art.174, 175,176 c.pen. Recurs → |
|---|
