CSJ. Decizia nr. 4413/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4413/2003
Dosar nr. 2572/2003
Şedinţa publică din 10 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 6 din 21 ianuarie 2003 a Tribunalului Olt, în baza art. 174 şi art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul Z.C. la pedeapsa de 20 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a aplicat art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost confiscat de la inculpat un cuţit, corp delict.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia începând cu 16 iulie 2002 şi până la pronunţarea sentinţei.
S-a luat act că partea vătămată Z.L. nu s-a constituit parte civilă şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariu de apărător din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt că inculpatul locuia împreună cu fratele său, victima Z.I. şi mama sa Z.L. şi prestau activităţi cu ziua la diverşi cetăţeni din comună, în general, resursele materiale erau asigurate de Z.L., care beneficia de o pensie modică.
Inculpatul şi victima obişnuiau să consume băuturi alcoolice şi pe acest fond se certau deseori, uneori, certurile degenerând în lovituri reciproce.
Aşa s-a întâmplat în ziua de 16 iulie 2002, când inculpatul şi victima au ridicat pensia mamei şi s-au deplasat la un local unde s-au întâlnit cu N.C. şi M.D., cu care se pare că aceştia întreţineau relaţii intime şi pe care, le-au invitat la domiciliu lor.
Pe acest fond, inculpatul a acuzat una dintre femei că i-ar fi sustras o sumă de bani şi cum aceasta a negat, s-a îndreptat spre victimă, căreia i-a adresat injurii.
La un moment dat, victima s-a înarmat cu o secure însă, a fost dezarmat de mama sa Z.L., care a şi ascuns acest obiect, însă, Z.I. l-a lovit, totuşi, pe inculpat, cu un scaun, producându-i leziuni superficiale.
Conflictul a fost, însă aplanat, astfel că inculpatul, victima şi cele două femei care, ulterior, au plecat la domiciliul lor, s-au liniştit.
Inculpatul a mers într-o cameră iar în alta a rămas victima împreună cu mama sa şi în timp ce discutau, în încăpere a intrat inculpatul, care i-a cerut mamei sale să alunge pe fiul său Z.I.
Z.L. a cerut victimei că împreună cu ea să părăsească locuinţa, însă acesta a refuzat şi a rămas întins pe un pat, inculpatul revenind ulterior, cu aceeaşi solicitare, cu ameninţarea că îl va tăia cu cuţitul pe fratele său.
Imediat, inculpatul a revenit în cameră înarmat cu un cuţit şi de la 2 metri a aruncat cu cuţitul, care s-a înfipt în pieptul acesteia.
Constatând că victima prezintă o hemoragie puternică, martora Z.I. a anunţat organele de poliţie, timp în care inculpatul a scos cuţitul din pieptul victimei şi s-a deplasat şi el la martorul D.C., pentru a solicita ajutor.
În stare gravă, victima a coborât de pe pat şi a încercat să iasă din casă, dar atunci când a ajuns pe prispă, s-a produs decesul.
Din raportul de constatare medico-legală a autopsiei rezultă că moartea victimei Z.I. a fost violentă şi s-a datorat tamponamentului cardiac, consecinţă a unei plăgi tăiate înţepate transfixiante toraco-pericardo-cardiace cu hemopericard şi hemotorax drept, leziuni ce au legătură directă şi necondiţionată cu cauza morţii.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond a reţinut drept criterii condiţiile concrete în care a fost săvârşită fapta, pericolul social al acesteia şi consecinţele produse, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care are antecedente penale şi a avut o poziţie oscilatorie în timpul procesului penal.
Probatoriile administrate în cauză, respectiv, proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice judiciare, raport de constatare medico-legală autopsie, depoziţiile martorilor N.C.M., D.C., M.D., Z.L. şi P.M., fişa de cazier judiciar a inculpatului, precum şi declaraţiile acestuia date la urmărirea penală şi în timpul cercetării judecătoreşti, le-a avut în vedere instanţa de fond la stabilirea situaţiei de fapt, la încadrarea juridică a faptei, la individualizarea pedepsei şi la soluţionarea laturii civile a cauzei, în condiţiile arătate.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de către inculpatul Z.C., a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia nr. 185 din 21 aprilie 2003.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, deoarece, s-a omis reţinerea în favoarea sa, a circumstanţei atenuante a provocării şi, pedeapsa de 20 ani închisoare, aplicată este prea mare, în raport de împrejurările în care s-au comis faptele.
Recursul este nefondat.
Din probatoriile administrate în cauză, rezultă că instanţa de fond a încadrat corect fapta, nereţinând provocarea, ale cărei elemente n-au fost dovedite şi a făcut o justă individualizare a cauzei, încât, în mod judicios, instanţa de control judiciar a respins, apelul.
În condiţiile în care victima era frate cu inculpatul, consumau băuturi alcoolice împreună, având dese neînţelegeri, la băutură, chiar dacă victima l-ar fi ameninţat pe inculpat cu toporul sau alt corp contondent, n-avea cum să apară la inculpat acea puternică tensiune, care să-l ducă la comiterea omorului. De altfel, în declaraţiile date la urmărirea penală, inculpatul a recunoscut fără rezerve fapta, neprevalându-se, de solicitarea reţinerii vreunei provocări.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate, Curtea reţine, în prezenţa atitudinii anterioare a inculpatului, care, nu muncea, consuma frecvent băuturi alcoolice, avea dese certuri şi bătăi cu victima, este recidivist, că aceasta este corespunzătoare periculozităţii faptei comise, în concordanţă, cu criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faţă cu cele arătate, urmează a se vedea că recursul declarat de inculpat apare ca nefondat şi că va trebui respins, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi faptul că recurentul se află în stare de deţinere, se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive.
În sfârşit, având în vedere, reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.C., împotriva deciziei penale nr. 185 din 21 aprilie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 16 iulie 2002, la 10 octombrie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4412/2003. Penal. Art.174, 175,176 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4414/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
