CSJ. Decizia nr. 4415/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4415/2003
Dosar nr. 2931/2003
Şedinţa publică din 10 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 32 din 7 februarie 2003 a Tribunalului Vrancea, inculpatul S.V. a fost condamnat pentru tentativa la infracţiunea de omor deosebit, prevăzut de art. 20 cu referire la art. 174 şi art. 176 lit. b) C. pen., la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare şi la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului.
S-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive a inculpatului de la 6 iunie 2002 şi până la 7 februarie 2003.
A fost obligat inculpatul S.V. la plata lunară a unei prestaţii de întreţinere de 500.000 lei, începând cu data de 4 mai 2002 şi până la data de 27 mai 2003, către partea civilă G.I.
A fost obligat inculpatul S.V. la plata sumei de 20.000.000 lei către partea civilă G.G. şi la 30.000.000 lei către partea civilă G.I., daune morale.
A fost obligat inculpatul S.V. la 10.928.336 lei către Spitalul judeţean Focşani şi la 3.990.000 lei către Serviciul de ambulanţă Vrancea, plus dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea debitelor.
A fost obligat inculpatul S.V. la plata sumei de 5.454.055 lei către Spitalul clinic de urgenţă „Dr. Bagdasar Arseni” Bucureşti.
Au fost respinse ca nefondate, cererile părţilor civile G.G. şi G.I. pentru obligarea inculpatului la plata sumelor de câte 20.000.000 lei, reprezentând daune materiale.
A fost obligat inculpatul la 12.000.000. lei către stat, la 4.215.000 lei către partea civilă G.G. şi la 300.000 lei către partea civilă G.I., cu titlu de cheltuieli judiciare.
Taxa pentru efectuarea de către S.M.L. Vrancea a expertizei medico-legale nr. 242 din 5 decembrie 2002 în sumă de 98.000 lei s-a dispus a fi plătită din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul Z.V. este cioban şi în luna mai 2002, avea în grijă oile locuitorilor din comuna Bârseşti, judeţul Vrancea, fiind ajutat de către martorul B.C.
La data de 4 mai 2002, familia G., respectiv, G.G. în vârstă de 70 ani, G.I. de 27 ani şi soţia, respectiv mama celor doi, G.N., s-au deplasat cu oile pentru a le tunde, pe fâneaţa situată în punctul „Dosul lui Boşcan” de pe raza comunei Bârseşti.
În jurul orei 10,30, pe teren a apărut turma de de oi condusă de inculpatul S.V. şi de martorul B.C.
Între inculpat şi părţile vătămate G.G. şi G.I. s-au ivit neînţelegeri, fiecare reproşând celuilalt că a intrat cu oile pe terenul său.
În această situaţie, inculpatul S.V. i-a aplicat părţii vătămate G.G. o lovitură în zona capului (parietal stânga) cu o bâtă ciobănească, esenţă corn, cu diametrul de 2 cm şi lungimea de 124,5 cm. Prevăzută la unul din capete cu o verigă metalică pe o porţiune de 3,5 cm.
Inculpatul a continuat să-l lovească pe G.G., loviturile vizând extremitatea cefalică, dar partea vătămată, s-a apărat cu mâinile deasupra capului.
În urma loviturilor date cu o deosebită intensitate, G.G. a suferit fracturi ale ambelor braţe, leziuni care au necesitat 65-76 zile de îngrijiri medicale.
După ce G.G. a căzut la pământ, imediat inculpatul a început să-l lovească şi pe G.I. cu bâta, în zona capului.
Acesta a încercat să se apere cu braţul drept, suferind fractură 1/3 diafiză distală şi steloidă cubitală dreapta.
Loviturile primite în zona capului au cauzat părţii vătămate G.I. un traumatism cranio-cerebral, contuzie cerebrală medie, fractură cu înfundare perieto-temporală dreaptă, dilacerare cerebrală, hematom epicranian drept.
Leziunile au necesitat 80-90 zile de îngrijiri medicale şi au pus în pericol viaţa părţii vătămate G.I.
Partea vătămată G.G. a fost internată în Spitalul judeţean Vrancea, în perioada 4-15 mai 2002, iar partea vătămată G.I. a fost internată la spitalul Focşani după care a fost transferată la Spitalul clinic de urgenţă „Bagdasar Arseni” Bucureşti, unde a stat internată în perioada 4-29 mai 2002.
Situaţia de fapt astfel cum a fost expusă a fost dovedită prin procesul-verbal din 7 mai 2002, certificatele medico-legale nr. 535/P din 17 mai 2002, nr. 601/P din 3 iunie 2002 eliberate de S.M.L. expertiza medico-legală nr. 242 din 5 decembrie 2002 întocmită de S.M.L. Vrancea, declaraţiile martorilor B.C., G.N., F.R., declaraţiile părţilor vătămate coroborate cu declaraţiile de recunoaştere parţială ale inculpatului, date în timpul urmăririi penale şi în instanţă.
Fapta inculpatului care, în aceeaşi împrejurare a aplicat mai multe lovituri cu bâta atât părţii vătămate G.G. care au vizat zona capului fracturându-i acestuia ambele braţe aflate în poziţia de apărare cu mâinile deasupra capului, cât şi părţii vătămate G.I. căruia i-a cauzat un traumatism cranio-cerebral cu înfundare perieto-temporală dreaptă, dilacerare cerebrală şi fractură de braţ drept, a fost caracterizată ca tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 176 lit. b) C. pen., având în vedere că obiectul vulnerabil folosit de inculpat, zona vitală a corpului în care au fost aplicate loviturile sau care a fost vizată de loviturile inculpatului, numărul mare de lovituri aplicate şi intensitatea acestora şi leziunile grave cauzate, evidenţiază intenţia inculpatului de a suprima viaţa celor două părţi vătămate, rezultat care nu s-a produs datorită intervenţiei medicale de specialitate.
Instanţa a apreciat că prejudiciul moral suferit de părţile vătămate poate fi reparat prin obligarea inculpatului la 20.000.000 lei către G.G. şi la 30.000.000 lei către G.I.
Această sentinţă a fost confirmată de Curtea de Apel Galaţi care, prin Decizia penală nr. 263/A din 9 mai 2003 a respins ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi de inculpat.
Împotriva acestor hotărâri, inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea acestora cu trimiterea dosarului spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru efectuarea unei noi expertize medico-legale, prin care să se elucideze contradicţiile existente în actele medico-legale efectuate în cauză.
Printr-un alt motiv de recurs s-a susţinut că instanţele au dat faptei săvârşite o încadrare juridică necorespunzătoare, întrucât din împrejurările în care a comis infracţiunea nu rezultă că a avut intenţia a ucide victimele; în consecinţă, s-a susţinut că el urmează să fie sancţionat pentru două infracţiuni de vătămare corporală gravă, aflate în concurs.
În fine, recurentul a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale.
Recursul nu este fondat,
Este exact că instanţa a respins cererea inculpatului de a se efectua o nouă expertiză medico-legală.
Soluţia de respingere este legală, deoarece aşa cum temeinic se motivează în hotărâre proba cerută nu era concludentă, atâta vreme cât actele medico-legale existente la dosar nu conţin deficienţe, omisiuni sau alte aspecte contradictorii cu privire la topografia şi morfologia leziunilor constatate, intensitatea loviturilor, instrumentul şi procedeele utilizate.
Faţă de neconcludenţa probei solicitate, respingerea acesteia nu poate fi criticată, astfel că primul motiv de recurs este neîntemeiat.
Nu este de asemenea, întemeiată critica adusă cu privire la încadrarea juridică dată faptei săvârşite.
Examinând hotărârile recurate şi actele dosarului, se constată că instanţele au stabilit o corectă situaţie de fapt şi au reţinut în mod just vinovăţia inculpatului, aceasta rezultând neîndoios din probele administrate în cauză, din declaraţiile constante ale părţilor vătămate şi ale martorilor audiaţi şi concluziile actelor medico-legale efectuate de asemenea, instanţele au dat faptei săvârşite de inculpat o încadrare juridică corespunzătoare.
Intenţia inculpatului de a suprima viaţa victimelor, salvată numai prin intervenţia medicală promptă şi de specialitate, rezultă cu evidenţă din împrejurările în care acesta a săvârşit fapta.
În concret, inculpatul a comis agresiunea împotriva lui G.G., cu acelaşi prilej ca şi împotriva lui G.I., prin folosirea aceluiaşi obiect vulnerant şi a aplicat, cu intensitate, repetate lovituri de bâtă, asupra capului ambelor victime.
Aşa fiind, se impune concluzia că, în ambele cazuri analizate, inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide şi nu de a produce numai vătămări corporale.
Aşadar, instanţele au dat o încadrare juridică corectă faptei reţinute în sarcina inculpatului, urmând deci să se respingă susţinerea acestuia cu privire la necesitatea de a i se reţine în sarcina sa cele două infracţiuni de vătămare corporală gravă şi nu tentativa infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 176 lit. b) C. pen.
Tot astfel, este neîntemeiată critica adusă cu privire la despăgubirile pentru daune morale, cuantumul acestora fiind just apreciat faţă de intensitatea şi durata suferinţelor fizice şi psihice ce li s-a cauzat părţilor civile de pe urma faptei comise de inculpat.
În consecinţă, întrucât motivele de recurs invocate nu sunt fondate, iar alte cauze de casare ce ar putea fi ridicate din oficiu, nu se constată, recursul urmează a fi respins şi inculpatul obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 6 iunie 2002 la 10 octombrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva deciziei penale nr. 263/A din 9 mai 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 6 iunie 2002 la 10 octombrie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4414/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4416/2003. Penal. Art.174,175 c.pen. Recurs → |
|---|
