CSJ. Decizia nr. 4418/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4418/2003
Dosar nr. 2559/2003
Şedinţa publică din 10 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 42 din 14 ianuarie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul M.M. la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate, privind pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului, prin sentinţa penală nr. 2236/1998 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi a contopit restul rămas neexecutat de 413 zile, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului, corp delict.
S-a luat act că părţile vătămate S.C.N.P. P., S.E. şi I.E. nu s-au constituit părţi civile.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că inculpatul M.M., în noaptea de 18 noiembrie 2002, ora 2,10, prin ameninţare cu un cuţit şi folosind un spray lacrimogen, a exercitat violenţe asupra părţilor vătămate S.E. şi I.E., sustrăgând din incinta unei staţii „PECO”, suma de 8.250.000 lei.
Împotriva sentinţei penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, care a solicitat majorarea pedepsei aplicate şi inculpatul M.M., care a cerut reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 181 din 3 aprilie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul parchetului, majorând pedeapsa aplicată inculpatului de la 8 ani, la 10 ani închisoare, motivat de faptul că acesta a săvârşit o faptă deosebit de gravă şi a mai fost condamnat de 7 ori, pentru furt calificat.
Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs criticând Decizia penală, cu privire la greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, considerând că faţă de pericolul social al faptei şi de datele personale ale acestuia, pedeapsa aplicată nu-şi poate atinge scopul preventiv educativ.
Decizia penală a fost atacată cu recurs şi de către inculpat, care a cerut reducerea pedepsei.
Recursul parchetului este fondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, se constată că prima instanţă şi instanţa de control judiciar au reţinut corect situaţia de fapt, confirmată de probele existente la dosar şi a încadrat fapta săvârşită de inculpat în textele de lege corespunzătoare.
În ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului, se constată că aceasta nu a fost just individualizată.
În condiţiile în care la momentul actual se constată o frecvenţă a furturilor săvârşite prin violenţă, fiind des periclitată siguranţa individuală şi proprietatea de orice fel, pedeapsa aplicată inculpatului, nu este de natură să contribuie la prevenirea comiterii unor asemenea fapte.
Infracţiunea de tâlhărie este o faptă deosebit de gravă prin natura sa, ceea ce rezultă, în primul rând din cuantumul pedepsei prevăzute de C. pen., a cărei limite se situează între 5 şi 20 de ani închisoare.
În cauza de faţă, deşi instanţele au reţinut că inculpatul, mascat, în plină noapte, înarmat cu un cuţit şi spray lacrimogen, a pătruns în incinta staţiei „PECO”,unde, sub ameninţare şi violenţe, a paralizat orice opoziţie a celor două angajate, pentru a sustrage nestingherit suma de 8.250.000 lei, după care a dispărut, totuşi au apreciat necorespunzător că pericolul social ar fi reflectat de pedepse orientate către limita minimă prevăzută de lege.
Tâlhăria săvârşită în modalitatea la care a recurs inculpatul, ale cărei urmări erau neprevizibile, în condiţiile în care părţile vătămate ar fi încercat să depună o opoziţie, au totuşi o periculozitate mai mare, iar făptuitorul nu prezintă un pericol deosebit.
Dacă instanţele ar fi dat o mai mare atenţie acestor elemente, fără îndoială, ar fi avut suficiente temeiuri şi ar fi ajuns la concluzia firească a necesităţii aplicării inculpatului a unei pedepse privative de libertate mai severă, în limitele prevăzute de textele de lege încriminatoare. Pentru aceasta se va avea în vedere, în mod deosebit, că inculpatul, în antecedente, a mai fost condamnat la 7 pedepse, între un an 6 luni şi 10 ani închisoare, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de furt calificat, ceea ce dovedeşte persistenţa sa în săvârşirea unor asemenea fapte penale.
Prin urmare, recursul declarat de parchet fiind întemeiat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a fi admis, în sensul majorării pedepsei aplicate.
În ce priveşte recursul declarat de inculpat, se constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., avându-se în vedere şi faptul că în cauză nu se identifică nici existenţa unor motive dintre cele menţionate, în art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. şi care analizate din oficiu să ducă la casare.
Pentru considerentele arătate urmează a se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a respinge recursul declarat de inculpatul M.M., urmând a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva deciziei penale nr. 181 din 3 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului M.M., pentru infracţiunea de tâlhărie.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului M.M. de la 10 ani închisoare, la 15 ani închisoare.
Menţine revocarea liberării condiţionate pentru restul de 413 zile închisoare din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2236/1998 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti şi contopeşte acest rest cu pedeapsa de 15 ani închisoare, în final inculpatul M.M., urmând să execute 15 ani închisoare.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M., împotriva deciziei penale nr. 181 din 3 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 19 noiembrie 2002, la 10 octombrie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4417/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4419/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
