CSJ. Decizia nr. 4419/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4419/2003
Dosar nr. 2569/2003
Şedinţa publică din 10 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 710 din 11 decembrie 2002, Tribunalul Dolj, între alţii, a condamnat pe inculpatul V.M.F. la un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului, pentru un concurs de infracţiuni de furt calificat din avutul privat, prin sentinţa penală nr. 3287 din 24 august 2001, a Judecătoriei Craiova şi executarea acestei pedepse alături de pedeapsa actuală de un an şi 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului, deducând din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive şi s-a făcut aplicaţia pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă, a mai fost condamnat şi inculpatul D.R. la un an închisoare, în baza art. 208 şi art. 209 lit. a) şi g), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., cu executarea privativă de libertate.
În baza art. 112 lit. f), raportat la art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei sacoşe de voiaj şi a unei bucăţi de lemn folosite la săvârşirea infracţiunilor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a stabilit în fapt, următoarele:
În noaptea de 22 iunie 2002, inculpaţii V.M.F. şi D.R., împreună cu minorul P.D., în vârstă de 15 ani şi 8 luni, au mers la o discotecă din Craiova, unde au consumat băuturi alcoolice, până pe la ora 2,00, când la propunerea inculpatului V.M.F., au hotărât să sustragă păsări, din domiciliul părţii vătămate G.V. din Craiova.
În acest scop, s-au deplasat la domiciliul părţii vătămate, unde inculpatul V.M.F., cunoştea foarte bine amplasamentele, deoarece în mai multe rânduri o vizitase pe partea vătămată, fiind în relaţii de prietenie cu fostul soţ al acesteia, şi deci, cunoştea cu precizie locurile în care se găseau coteţele cu păsări.
După ce au luat din domiciliul inculpatului D.R. o sacoşă mare de voiaj, cei doi inculpaţi, împreună cu minorul P.D., s-au deplasat la intrarea în curtea locuinţei părţii vătămate, unde inculpatul V.M.F. a tras zăvorul metalic de la poartă, aplecându-se peste aceasta şi astfel toţi trei au pătruns în curte, după care pe aleea de beton au ajuns la coteţele păsărilor.
Tot inculpatul V.M.F., cu ajutorul unei bucăţi de lemn, a forţat lacătele de la uşile coteţelor, şi toţi trei au luat din interior mai mulţi porumbei şi pui de găină, pe care i-au introdus în sacoşa de voiaj adusă cu ei în acest scop şi după ce au încărcat-o, s-au grăbit să părăsească locul faptei.
În acest timp, partea vătămată s-a alertat de lătratul câinilor şi a ieşit din locuinţă, a strigat după ajutor la vecini.
În această împrejurarea, inculpatul D.R. şi minorul P.D. au abandonat sacoşa încărcată cu păsări în spatele curţii şi au fugit, după ce au escaladat gardul locuinţei familiei N.M., iar de acolo şi gardul locuinţei familiei P., reuşind astfel să fugă.
Inculpatul V.M.F. rămas la locul faptei, a fost imobilizat de partea vătămată G.V.,însă, după ce a exercitat acte de violenţă asupra acesteia, a reuşit să scape şi să fugă, pe poarta principală.
S-a mai reţinut că, pentru a-şi asigura scăparea, inculpatul a rupt cămaşa pe care o purta partea vătămată şi i-a produs acesteia mai multe excoriaţii, în zona toracică.
Cu ocazia cercetării la faţa locului, în prezenţa părţii vătămate şi a martorilor, N.M., N.V. şi N.E., în sacoşa abandonată de către inculpaţi la locul faptei, s-au găsit 17 porumbei, şi 2 pui de găină, ce au fost restituiţi părţii vătămate.
În ce o priveşte, partea vătămată a acuzat actele de violenţă comise asupra sa de inculpatul V.M.F., însă a refuzat să fie examinată medico-legal, pentru constatarea leziunilor ce i-au fost cauzate de acest inculpat.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului V.M.F. şi reţinerea circumstanţelor, prevăzute de art. 74 C. pen., s-a reţinut pericolul social concret al faptei comise, modul periculos de operare şi că deşi este cunoscut cu antecedente penale, nu este totuşi recidivist, iar în timpul procesului a manifestat deplină sinceritate.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 200 din 8 mai 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi a desfiinţat sentinţa atacată în sensul că a majorat pedeapsa aplicată inculpatului V.M.F., de la un an şi 6 luni, la 3 ani închisoare şi menţinându-se dispoziţia de revocare a suspendării condiţionate, pentru pedeapsa de un an şi 6 luni, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 6 luni.
Prin aceeaşi decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.M.F.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul V.M.F. solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat, susţinând că nu a întrebuinţat violenţe, pentru a-şi asigura scăparea. În subsidiar a cerut reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în comiterea infracţiunii de tâlhărie.
Probele au confirmat că după săvârşirea furtului, recurentul a desfăşurat activitatea agresivă, pentru a-şi asigura scăparea.
În acest sens sunt declaraţiile constante ale părţii vătămate, care se coroborează cu declaraţiile martorului N.V.,precum şi cu procesul verbal de cercetare a locului faptei şi cu planşele fotografice, care redau ilustrativ forma şi poziţia leziunilor de pe corpul părţii vătămate.
Astfel fiind, elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie sunt pe deplin întrunite în această faptă a recurentului, neputându-se considera că s-a săvârşit doar un furt, cum se pretinde prin motivul de recurs.
Ca atare, critica adusă hotărârilor prin primul motiv de recurs formulat de recurent este nefondată şi urmează a fi respinsă.
De asemenea, este neîntemeiată susţinerea făcută de recurent privitor la pedeapsa aplicată, deoarece, instanţa de apel, la stabilirea sancţiunii, a avut în vedere în mod just gravitatea faptei comise şi persoana făptuitorului, care este cunoscut cu antecedente penale, ceea ce demonstrează perseverenţa infracţională a acestuia, pentru săvârşirea unor infracţiuni contra patrimoniului.
Criticile formulate fiind deci întemeiate şi din oficiu neconstatându-se alte temeiuri de casare a hotărârilor atacate, urmează ca recursul declarat să fie respins cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Urmează a se deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii de la 14 martie 2001 şi arestarea preventivă de la 23 iunie 2002, la 10 octombrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.M.F., împotriva deciziei penale nr. 200 din 8 mai 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii din ziua de 14 martie 2001 şi arestarea preventivă de la 23 iunie 2002, la 10 octombrie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4418/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 442/2003. Penal. Art.254, 255 c.pen. Recurs → |
|---|
