CSJ. Decizia nr. 4421/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4421/2003
Dosar nr.3933/2003
Şedinţa publică din 10 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 305 din 3 aprilie 2003 a Tribunalului Iaşi, inculpatul S.G. a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de articolul 211 alin. (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a art. 75 lit. c), art. 74 lit. a), art. 76 şi art. 80 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
S-au aplicat prevederile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 22 octombrie 2002, la zi.
Inculpatul C.D.G. a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de articolul 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 13 şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), a art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
Conform art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere, pe durata de 4 ani, calculată conform articolului 862 C. pen.
A fost stabilit ca organ de supraveghere Poliţia municipiului Paşcani.
În baza art. 863 C. pen., s-au stabilit măsurile de supraveghere.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor articolului 864 C. pen.
S-a constatat parţial recuperat prejudiciul cauzat părţii civile P.V.
S-a luat act că partea civilă a renunţat la diferenţa de prejudiciu.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpaţi suma de 700.000 lei.
Inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut:
La data de 18 octombrie 2001, inculpaţii au consumat băuturi alcoolice în barul S.C. R. S.R.L., situat pe str. Gării, din municipiul Paşcani. Acolo se afla şi partea vătămată, care de asemenea, consuma băuturi alcoolice.
În jurul orelor 23,00, când barul s-a închis, partea vătămată P.V. s-a urcat împreună cu barmanul de serviciu A.D., într-un taxi, urmând să ajungă la domiciliul lor, din Lunca Paşcani.
C.D.G. şi S.G. au solicitat şi ei să meargă acasă cu acelaşi taxi, urmând ca destinaţia lor să fie pe str. Unirii din municipiul Paşcani.
Cum, ceilalţi doi ocupanţi ai taxiului au fost de acord, inculpaţii s-au aşezat pe bancheta din spate, în timp ce partea vătămată ocupa scaunul din faţă, dreapta.
Pe drum, au apărut nişte neînţelegeri, cu privire la modul de plată între taximetristul A.V.C. şi P.V., drept pentru care, partea vătămată a fost coborâtă din maşină, pe str.1 Mai, din Paşcani.
Imediat, la rugămintea martorei A.D., au fost daţi jos din autoturism inculpaţii.
Profitând de faptul că în zona respectivă nu se afla nimeni şi afară era întuneric, inculpatul S.G. a început să-l lovească cu pumnii şi picioarele peste faţă, pe partea vătămată. După ce P.V. a căzut jos, inculpatul l-a căutat prin buzunare şi i-a sustras 400.000 lei. Apoi, i-a scos pantofii din picioare şi i-a luat. În ce priveşte geaca din piele şi celelalte bunuri reclamate iniţial de partea vătămată, că i-au fost furate, inculpaţii nu recunosc că i le-ar fi sustras.
Inculpatul S.G. i-a dat inculpatului C.D.G. 15.000 lei din banii furaţi, iar pantofii i-a aruncat în curtea lui C.D.G. De aici, au fost recuperaţi de organele de poliţie şi predaţi părţii vătămate. Prejudiciul de 1.700.000 lei a fost acoperit parţial, iar partea vătămată nu se constituie parte civilă cu suma de 700.000 lei, reprezentând contravaloarea gecii şi reşeului.
Partea vătămată a necesitat, în urma leziunilor suferite un număr de 5–6 zile îngrijiri medicale, pentru vindecare.
Atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, inculpatul C.D.G. a arătat că a fost prezent, când S.G. i-a sustras, prin violenţă, bunurile părţii vătămate şi au împărţit profitul.
Inculpatul S.G. deşi în cursul urmăririi penale a recunoscut săvârşirea faptei, în prima declaraţie dată la instanţă, a revenit, arătând că nici nu s-a întâlnit cu partea vătămată şi, implicit, nu a tâlhărit-o.
Ulterior, inculpatul S.G. a precizat că în acea zi a consumat băuturi alcoolice împreună cu partea vătămată şi coinculpatul C.D.G., apoi, că s-au deplasat cu taxiul şi, că, nu-şi mai aminteşte dacă a tâlhărit ori nu partea vătămată.
Susţinerile acestui inculpat sunt infirmate de probatoriul administrat în cauză, în special, de declaraţiile coinculpatului C.D.G.
Situaţia de fapt, reţinută de instanţă, a rezultat din coroborarea plângerii şi declaraţiilor părţilor vătămate cu certificatul medico - legal, procesul – verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto, declaraţiile martorilor A.V.C., T.B., A.D., B.C., cu dovada de ridicare a bunurilor sustrase şi de restituire a lor către partea vătămată, cu procesul – verbal de confruntare şi cu declaraţiile inculpaţilor.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpaţilor, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi e), alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 13 şi art. 75 lit. c) C. pen., pentru inculpatul S.G. şi „complicitate la tâlhărie”, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 13 şi art. 99 şi urm. pentru inculpatul C.D.G.
Prin urmare, instanţa va schimba încadrarea juridică dată infracţiunilor, în acest sens.
La individualizarea pedepselor celor doi inculpaţi, se va ţine seama de criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În realizarea scopului pedepsei, pentru inculpatul minor C.D.G. s-a apreciat că modalitatea optimă de reeducare este suspendarea sub supraveghere, prevăzută de art. 861 C. pen., pe un termen de încercare, calculat conform art. 862 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi inculpatul S.G., criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate deoarece, greşit, s-a schimbat încadrarea juridică, cea dată prin rechizitoriu, fiind cea legală. De asemenea, a criticat-o pentru netemeinicie, pentru reţinerea greşită, a circumstanţelor atenuante prevăzute în art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Instanţa n-a ţinut seama că inculpatul C.D.G. nu este la prima abatere şi că împotriva sa a mai fost pusă o dată acţiunea penală. De asemenea, că a părăsit cursurile şcolare.
În ce-l priveşte pe inculpatul S.G., nu s-au dat efecte juridice agravantei prevăzute de articolul 75 lit. c) C. pen., aşa încât, nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante.
Pedepsele trebuie majorate şi raportate la modalităţile de săvârşire a faptelor, la circumstanţele reale în care s-a săvârşit fapta.
Inculpatul S.G. critică sentinţa pentru netemeinicie şi solicită reducerea pedepsei, infracţiunea comisă fiind una de lovire şi nu una de tâlhărie.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 315 din 19 august 2003 a respins apelul declarat de inculpatul S.G. împotriva sentinţei penale atacate şi a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a desfiinţat-o, în latură penală, şi rejudecând:
A schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor săvârşite de inculpaţi, din infracţiunea prevăzută de articolul 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 13, art. 75 lit. c) C. pen., cu art. 74 lit. a), art. 76 şi art. 80 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 75 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru inculpatul S.G. şi a majorat pedeapsa aplicată, de la 2 ani la 4 ani închisoare, pedeapsă de executat.
A schimbat încadrarea juridică, pentru inculpatul C.D.G. , din infracţiunea prevăzută de articolul 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 13, art. 99 şi urm., art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen., în art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 99 şi urm., art. 13, art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen., menţinând pedeapsa aplicată inculpatului.
A menţinut toate celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A menţinut starea de arest a inculpatului S.G. pentru 30 de zile şi a dedus din pedeapsă, durata arestării preventive, de la 30 aprilie 2003, la zi.
Instanţa de control judiciar a reţinut că apelul inculpatului S.G. este nefondat, din probe rezultând că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă.
Fapta inculpatului de a lovi pe partea vătămată, după care i-a sustras banii din buzunar, i-a scos pantofii din picioare şi i-a însuşit, întrunind, elementele constitutive ale infracţiunii complexe de tâlhărie şi nu de lovire, cum pretinde inculpatul.
În ce priveşte apelul Parchetului s-a apreciat că este fondat. Inculpaţii au comis infracţiunea la 18 octombrie 2001. De la data comiterii infracţiunii, în cursul procesului, Codul penal a fost modificat prin Legea nr. 169/2003, iar infracţiunea de tâlhărie, s-a modificat în conţinutul alineatelor, precum şi în cuantumul pedepsei, care, s-a majorat.
În atare situaţie, în speţă, se impune aplicarea legii mai favorabile, conform art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), fără însă a se creea o a treia lege, cum greşit a făcut prima instanţă, luând încadrarea juridică din legea nouă şi pedeapsa din legea veche.
Aşa fiind, se impune schimbarea încadrării juridice pentru ambii inculpaţi, în sensul solicitat de parchet.
Referitor la circumstanţele atenuante reţinute, instanţa de apel a apreciat că art. 74 lit. a) C. pen., pentru inculpatul S.G. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., pentru inculpatul C.D.G., se justifică prin realitatea împrejurărilor reţinute.
În ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului S.G., aceasta va fi majorată spre minimul special prevăzut de lege, date fiind modalităţile de săvârşire, consecinţele produse, activitatea concretă esenţială a inculpatului, în săvârşirea infracţiunii, circumstanţa agravantă a săvârşirii infracţiunii, împreună cu un minor.
Cu privire la pedeapsa aplicată minorului inculpat, s-a apreciat că este proporţională cu fapta comisă, contribuţia concretă infracţională a inculpatului şi persoana acestuia.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.G., fără a-l motiva în scris.
În şedinţa publică de astăzi, 10 octombrie 2003, inculpatul, prin apărătorul din oficiu şi personal, cu ocazia ultimului cuvânt, a solicitat casarea deciziei curţii de apel şi menţinerea soluţiei primei instanţe.
Recursul este nefondat.
Curtea de Apel a demonstrat, în mod judicios, argumentele care au impus admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi, deci, fără înlăturarea circumstanţelor atenuante, solicitată de parchet, pedeapsa aplicată inculpatului, trebuie, totuşi, majorată. Argumentaţia făcută de instanţa de control judiciar este corectă, ţinând seama de principiile de individualizare din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv de împrejurările şi circumstanţele indicate de inculpat, în favoarea sa, de-a lungul procesului.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de faţă ca nefondat şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, Decizia atacată.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 315 din 19 august 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 22 octombrie 2001, la 10 octombrie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 442/2003. Penal. Art.254, 255 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4422/2003. Penal → |
|---|
