CSJ. Decizia nr. 4456/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4456/2003
Dosar nr.2681/2003
Şedinţa publică din 14 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 452 din 5 decembrie 2002, Tribunalul Bacău, a condamnat pe inculpaţii:
1. S.D. şi
2. D.G. la câte 6 ani închisoare şi câte 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, în baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, să plătească cu titlu de despăgubiri civile, sumele de 2.092.074 lei părţii civile Spitalului Clinic nr. 3 Iaşi şi 1.718.000 lei părţii civile Spitalul Judeţean Bacău.
Totodată, s-a luat act că Serviciul de Ambulanţă Bacău, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, să plătească părţii civile P.Şt., suma de 100.000.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 6 octombrie 2000, inculpatul S.D., cioban la stâna lui D.C. la treburile căreia participau şi fii lui, printre ei numărându-se D.G., venit în locul unde erau amplasate construcţiile stânei, a observat că uşa unei încăperi în care se depozitau produse lactate era spartă şi dispăruseră bunuri şi cantităţi de brânză, i-a informatdespre acest lucru, pe fraţii D.
Aceştia, împreună cu S.D. şi T.G., cunoscând că într-o colibă situată în apropierea stânei, sunt nişte copii despre care cunoşteau că aveau obiceiul să fure, înarmaţi cu bâte, au înconjurat locul şi au strigat minorilor să iasă afară.
Doi copii, B.M. şi B.G., părăsind coliba, au fost loviţi cu bâtele, dar au reuşit să fugă, al treilea însă, vărul lor P.Şt., în vârstă de 13 ani, s-a împiedicat şi a căzut. După ce s-a ridicat în picioare, S.D. l-a lovit şi iar l-a doborât la pământ, stare în care el şi D.G. i-au aplicat lovituri cu bâtele pe tot corpul şi în cap până când au sesizat că minorul nu mai mişcă.
Tatăl minorului, anunţat fiind de cei doi copii B., s-a deplasat la stână şi cărându-l pe fiul său în spate l-a adus la domiciliu, de aici fiind transportat la Spitalul Judeţean Bacău şi ulterior transferat la Spitalul Sfânta Treime din Iaşi.
Actul medico-legal a reţinut că P.Şt. a prezentat politraumatism cu traumatism craniofacial acut deschis, contuzie hemoragică cerebrală şi fractură de humurus stâng.
S-a mai reţinut că leziunile s-au produs prin loviri repetate ale capului cu corp contondent alungit şi au necesitat pentru vindecare 70-80 zile îngrijiri medicale, ele punând în primejdie viaţa.
Împotriva sentinţei, inculpaţii au declarat apeluri, D.G. invocând ca motiv greşita stabilire a situaţiei de fapt şi implicit, vinovăţiei sale, sens în care a cerut achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar S.D., greşita încadrare juridică a faptei, aceasta fiind, în opinia sa, infracţiune de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 194 din 13 mai 2003, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi.
În termen legal, împotriva deciziei instanţei de apel, a declarat recurs inculpatul D.G., cale de atac nemotivată.
În ce priveşte pe inculpatul S.D., se reţine că acesta, prezent fiind în şedinţa publică de judecată din 13 mai 2003 acordat în dosarul nr. 762/2003 al Curţii de Apel Bacău, nu a declarat recurs, iar ulterior, la data de 19 mai 2003, când i s-a comunicat la locul de deţinere (Penitenciarul Bacău), copie de pe dispozitivul hotărârii, a menţionat expres şi a semnat personal, nedeclararea recursului, poziţie menţinută la termenul de judecată din 14 octombrie 2003, fixat în dosarul de faţă.
Ca atare, în ce priveşte pe inculpatul S.D., conform art. 3856 C. proc. pen., instanţa judecă recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi numai în raport cu calitatea pe care recurentul o are în proces.
Inculpatul nedeclarând recurs împotriva hotărârii pronunţată în apel, instanţa de recurs nu este sesizată cu o asemenea cale de atac, motiv pentru care se va constata că S.D. nu are calitatea de inculpat recurent în cauză.
Asupra recursului declarat de inculpatul D.G., se reţine că fiind prezent personal şi asistat de avocat desemnat din oficiu, în şedinţa publică de judecată din 14 octombrie 2003, inculpatul a făcut cunoscut că îşi retrage recursul declarat.
Conform art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., părţile pot renunţa la recurs potrivit art. 368 din acelaşi cod şi pot retrage recursul în condiţiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător şi în calea de atac a recursului.
Potrivit art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special.
Având în vedere că dispoziţiile procedurale menţionate sunt îndeplinite în cauză, urmează să se ia act de retragerea recursului declarat şi în conformitate cu prevederile art. 192 alin. (4) C. proc. pen., cheltuielile judiciare către stat vor fi plătite de recurent.
Întrucât inculpatul S.D. nu a declarat recurs în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată că inculpatul S.D. nu a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 194 din 13 mai 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul D.G. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă pe recurentul inculpat D.G. la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4451/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 4493/2003. Penal. Art.20 rap. la art.174, 175... → |
|---|
