CSJ. Decizia nr. 4457/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4457/2003
Dosar nr. 2767/2003
Şedinţa publică din 14 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 36 din 2 aprilie 2003, Tribunalul Vâlcea, secţia penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpata P.R.M. din art. 174 raportat la art. 175 lit. a), c), d) şi i) C. pen., în art. 174 raportat la art. 175 lit. c), d) şi i) C. pen.
În baza art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. a), c), d) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) din acelaşi cod, a condamnat pe inculpata P.R.M. la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsă perioada arestării preventive, începând de la 1 noiembrie 2002 la zi, menţinându-se starea de arest a inculpatului.
Tribunalul a reţinut, că inculpata a întreţinut relaţii intime întâmplătoare, rămânând însărcinată, dar nu a dorit naşterea copilului nefiind căsătorită, neavând un loc de muncă şi nefiind acceptată de părinţii săi în asemenea situaţie.
La data de 16 septembrie 2002 a venit în municipiul Râmnicu Vâlcea, unde a fost consultată de un medic specialist în vederea întreruperii sarcinii. Medicul a îndrumat-o să se interneze, deoarece urma să nască.
La 17 octombrie 2002, inculpata s-a internat în Spitalul de Obstretică şi Ginecologie Rm. Vâlcea, iar la 26 octombrie 2002 ea a născut o fetiţă în greutate de 3,100 kg. în condiţii normale. Pe toată perioada spitalizării, inculpata şi-a ascuns situaţia personală, afirmând că este căsătorită şi că familia o aşteaptă acasă cu fetiţa.
În primele zile după naştere, inculpata s-a comportat normal, îngrijindu-şi fetiţa şi cumpărându-i obiecte de îmbrăcăminte de la magazinul din incinta spitalului.
Constatându-se că starea de sănătate a inculpatei şi aceea a fetiţei sunt bune, la data de 30 octombrie 2002 s-a hotărât externarea lor, ocazie cu care inculpata a declarat medicului pediatru că va merge la medicul de familie din oraşul Balş, întocmindu-se şi fişa copilului care a fost înmânată inculpatei.
Inculpata a ascuns naşterea fetiţei atât faţă de sora sa P.C.G. cât şi faţă de prietenul său T.F.C., cărora le-a spus că s-a internat pentru avort.
La data de 30 octombrie 2002, cei doi au venit cu maşina pentru a o transporta pe inculpată de la spital acasă. Inculpata nu le-a permis să intre în spital, pretextând că mai trebuie să mai facă un consult medical. Reîntorcându-se în spital, inculpata a luat fetiţa şi cu ea în braţe a trecut printr-o spărtură a gardului din plasă de sârmă din jurul spitalului, pe o alee din spatele blocurilor, ajungând la o ghenă de gunoi. A introdus fetiţa într-o pungă de plastic pe care o avea asupra sa, a înnodat mânerele pungii de două ori, aruncând-o la ghena de gunoi, după care a revenit la poarta spitalului unde era aşteptată, plecând apoi cu sora şi prietenul său în oraşul Balş. În aceste condiţii, fetiţa a decedat, moartea datorându-se insuficienţei acute cardio-respiratorii şi unei anoxii determinate de abandonarea sa la ghena de gunoi într-o pungă de plastic cu mânerele înnodate, fiind lipsită de oxigen. Inculpata a distrus toate actele care atestau naşterea copilului.
Prin Decizia penală nr. 156A din 5 iunie 2003, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi de inculpata P.R.M. împotriva sentinţei penale nr. 36 din 2 aprilie 2003 a Tribunalului Vâlcea.
Curtea de apel a constatat că sentinţa apelată este legală şi temeinică, atât sub aspectul corectei încadrări juridice a faptei în infracţiunea de omor calificat, iar nu în infracţiunea de pruncucidere prevăzută de art. 177 C. pen., critică formulată în apelul declarat de inculpată, cât şi sub aspectul individualizării pedepsei, critică formulată în ambele recursuri, apreciind că pedeapsa a fost bine individualizată de prima instanţă în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi inculpata P.R.M.
În recursul declarat de parchet se susţine că nu este justificată aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., solicitându-se majorarea pedepsei principale, în raport cu gravitatea faptei (omor calificat comis de inculpată, cu premeditare).
În recursul inculpatei, se solicită reducerea pedepsei.
Examinând recursul declarat de parchet, Curtea constată că este întemeiat, doar sub aspectul individualizării greşite a pedepsei principale aplicate inculpatei, în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), nu însă şi în privinţa înlăturării circumstanţelor atenuante justificat recunoscute inculpatei.
Astfel, chiar în apelul declarat de parchet s-a solicitat numai majorarea pedepsei, iar nu şi înlăturarea circumstanţelor atenuante.
Pe de altă parte, aplicarea prevederilor art. 74 C. pen. şi ale art. 76 lit. a) şi alin. penultim din acelaşi cod, de prima instanţă, soluţie menţinută de instanţa de apel, este justificată avându-se în vedere atât lipsa antecedentelor penale, cât şi discernământul scăzut al inculpatei la data săvârşirii faptei, datorat reacţiei depresive situaţionale survenită în timpul sarcinii şi accentuată postpartum (situaţie constatată de Institutul Naţional de Medicină Legală M.M. Bucureşti prin Raportul medico-legal de nouă expertiză psihiatrică).
Cât priveşte cuantumul pedepsei principale, Curtea constată că nu a fost stabilit în conformitate cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), întrucât nu s-a avut în vedere gravitatea faptei săvârşite de inculpată (omor calificat asupra propriului copil, premeditat, într-un loc public şi profitându-se de starea de neputinţă a victimei de a se apăra).
Ca urmare, Curtea va admite recursul declarat de parchet numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate aplicată inculpatei, pedeapsă ce urmează a fi majorată de la 6 ani la 10 ani închisoare. Vor fi casate sub acest aspect ambele hotărâri pronunţate în cauză.
Cât priveşte recursul declarat de inculpată, acesta va fi respins ca nefondat, întrucât, pentru motivele arătate, pedeapsa aplicată va fi majorată, nefiind motive pentru reducerea acesteia, ci, dimpotrivă, pedeapsa urmând a fi majorată.
În consecinţă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată. conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa ce se va majora, timpul arestării preventive de la 1 noiembrie 2002 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.100.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva deciziei penale nr. 156A din 5 iunie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, privind pe inculpata P.R.M.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 36 din 2 aprilie 2003 a Tribunalului Vâlcea numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate aplicată inculpatei.
Modifică pedeapsa principală, în sensul că o majorează de la 6 ani închisoare, la 10 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 1 noiembrie 2002 la 14 octombrie 2003.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.R.M. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.100.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4458/2003. Penal. Art.174,175,176 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4424/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
