CSJ. Decizia nr. 4458/2003. Penal. Art.174,175,176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4458/2003
Dosar nr.3835/2003
Şedinţa publică din 14 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa nr. 683 din 17 iulie 2003, în baza art. 174, raportat la art. 175 lit. d) şi art. 176 lit. a) şi d) C. pen., a condamnat pe G.T. la 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) lit. c), instanţa l-a condamnat la 7 ani închisoare, iar în temeiul art. 217 alin. (4) C. pen., l-a condamnat la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., tribunalul a contopit pedepsele în cea mai grea de 25 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani, urmând ca inculpatul să execute, în final, 27 ani închisoare şi 10 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 C. proc. pen., instanţa a prelungit arestarea preventivă de la 19 iulie 2003, la 17 august 2003; a dedus prevenţia de la 22 octombrie 2002 la zi; a constatat că în cauză nu s-a constituit parte civilă; a dispus confiscarea sumei de 100.000 lei de la inculpat şi l-a obligat pe acesta la plata sumei de 5.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că, în după-amiaza zilei de 21 octombrie 2002, în timp ce se afla în curtea casei sale, victima B.G., cu afecţiuni serioase la nivelul membrelor inferioare, l-a văzut trecând pe stradă pe inculpat, pe care îl cunoştea de mai mult timp, şi l-a invitat la ea, pentru a consuma împreună băuturi alcoolice.
Inculpatul a acceptat şi împreună cu B.G. şi martorul B.C. au mâncat şi au băut, iar după plecarea martorului şi-a amintit că victima care între timp, fiind în stare de ebrietate, a adormit, i-ar fi aruncat pe faţă nişte cafea fierbinte, pregătită de martor, fapt ce l-a iritat, hotărând să se răzbune. În acest sens, a blocat uşa de la intrarea în cameră, pe care a bătut-o în cuie, iar pentru a nu fi văzut a stins lumina, după care, cu o ţeavă metalică a lovit în mod repetat victima în cap şi peste membrele superioare până ce aceasta a decedat.
În continuare, a sustras de sub perna pe care era culcată victima suma de 100.000 lei, iar pentru a ascunde urmele faptei sale, a aprins o bucată de cauciuc şi nişte căşti, după care a părăsit locuinţa, aruncând într-o groapă din curtea casei, ţeava metalică folosită la uciderea lui B.G.
Potrivit concluziilor (rezumate) Raportului medico-legal de necropsie nr. A 3/1620/02 din 20 martie 2003, întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici: moartea lui B.G. a fost violentă; ea a fost consecinţa traumatismului capului, cu multiple plăgi şi fracturi de viscero-craniu (şi hemoragie subarahnoidiană întinsă) produse prin loviri repetate cu un instrument ascuţit de tip tăietor-despricător şi probabil un corp dur-contondent; în agonie s-a produs aspirarea sângelui provenit de la focarele de fractură ale viscerocraniului în căile respiratorii. Leziunile traumatice decelate la autopsie s-au produs prin mecanism activ în cadrul unui politraumatism prin agresiune. Leziunile de arsură prin flacără ce ocupă aproximativ 20% din suprafaţa corporală au fost produse în agonie sau imediat postmortem.
Secţia a II-a penală a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 458 din 14 august 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat prin care solicita desfiinţarea sentinţei, considerată netemeinică, cu referire la pedepsele stabilite, care sunt prea aspre, şi la sporul de 2 ani închisoare care nu se justifică.
Instanţa de control judiciar a apreciat că: „Modalitatea în care a săvârşit omorul, prin aplicarea de numeroase lovituri victimei, condiţiile în care a încercat să-şi asigure neidentificarea, indendiind locuinţa, după ce a blocat intrarea, precum şi sustragerea unei sume de bani după decesul persoanei care l-a invitat în casă, conferă faptei comise un pericol social extrem de grav”.
În termen legal, cu reiterarea aceluiaşi motiv de netemeinicie, inculpatul a declarat recurs, care va fi admis.
La aplicarea şi menţinerea pedepselor, instanţele au luat în considerare în mod judicios criteriile generale de individualizare a acestei sancţiuni penale, evidenţiate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ele reflectând gradul concret de pericol social deosebit de ridicat atât al faptei, cât şi al inculpatului.
Înalta Curte constată că de la săvârşirea uneia dintre infracţiuni şi până la judecarea definitivă a inculpatului, a fost adoptată Legea nr. 543/2002, privind graţierea unor pedepse, care prin dispoziţiile art. 1, graţiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, situaţie în care se va graţia în întregime pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită inculpatului pentru comiterea infracţiunii de distrugere, prevăzută şi pedepsită de art. 217 alin. (4) C. pen.
Instanţa apreciază că, prin înlăturarea uneia dintre infracţiunile concurente, ca efect al graţierii şi cu luarea în considerare a datelor ce caracterizează persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală, pe care o regretă în mod sincer, în contextul prezentării unor tulburări de personalitate de tip antisocial pe fond de intelect liminar prin neistruire, pedeapsa de 25 de ani închisoare, pe care urmează să o execute prin înlăturarea sporului de 2 ani închisoare, corespunde funcţiilor şi scopului prevăzute de art. 52 C. pen.
În concluziile, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul G.T., va casa hotărârile atacate şi va dispune conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul G.T. împotriva deciziei penale nr. 458 A din 14 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 683 din 17 iulie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la neaplicarea dispoziţiilor de graţiere prevăzute de Legea nr. 543/2002, privind infracţiunea de distrugere, prevăzută şi pedepsită de art. 217 alin. (4) C. pen. şi cu privire la pedeapsa de executat.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., precum şi sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente, după cum urmează:
- 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 174 – art. 175 lit. d) şi art. 176 lit. a) şi d) C. pen.;
- 7 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen.;
- 3 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de distrugere, prevăzută şi pedepsită de art. 217 alin. (4) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, graţiază în întregime şi condiţionat pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de distrugere, prevăzută şi pedepsită de art. 217 alin. (4) C. pen.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, în final, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive a inculpatului de la 22 octombrie 2002, la 14 octombrie 2003.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul în sumă de 300.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4459/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4457/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
