CSJ. Decizia nr. 4491/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4491/2003
Dosar nr.1614/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 518 din 10 decembrie 2002 a Tribunalului Prahova, în baza art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.D. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 67 C. pen., art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 40 milioane lei despăgubiri materiale şi 30 milioane lei daune morale către partea civilă P.C.
De asemenea, a mai fost obligat la plata unei prestaţii periodice lunare a sumei de 300.000 lei în favoarea minorului P.Şt. născut la 8 septembrie 2002, începând cu data de 20 septembrie 2002 şi până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Pe baza probelor administrate, instanţa de fond a reţinut că, la data de 20 septembrie 2002, inculpatul se afla în magazinul alimentar din comună, unde vânzătoare era martora A.M.
Acolo se mai afla şi martorul F.N. şi victima care cunoştea că în urmă cu o săptămână, soţia inculpatului fusese bătută şi alungată de acesta, motiv pentru care şi-a exprimat dezacordul faţă de purtarea sa, cerându-i inculpatului să-şi aducă soţia acasă.
Acesta, la rândul său, i-a reproşat că nu trebuie să se amestece în treburile sale, discuţia dintre cei doi, transformându-se în ceartă.
Pe acest fond, inculpatul a luat o sticlă cu bere cu intenţia vădită de a lovi victima, dar gestul a fost observat la timp de martorul F.N., care i-a luat sticla din mână, punând-o pe masă.
În timpul în care martorul s-a întors către vânzătoare, inculpatul a luat aceeaşi sticlă şi a lovit cu ea pe victimă în cap.
După ce acesta a fost împins afară din local, s-a depărtat 50 m, după care s-a întors, aşteptând victima în faţa magazinului.
Atunci când victima a ieşit din magazin a fost agresată de inculpat, lovindu-se reciproc. Martorii i-au despărţit, inculpatul fiind trimis acasă, iar victima reţinută în magazin.
Inculpatul însă, pe drumul spre casă a aşteptat victima, a urmărit-o şi în faţa unui magazin, s-au lovit din nou, fiind despărţiţi de patronul magazinului.
Inculpatul a continuat să urmărească victima care s-a oprit la locuinţa unei cunoştinţe.
Când aceasta a ieşit din curte şi se deplasa spre locuinţă, la intersecţia unor străzi a fost lovită cu un cuţit de inculpat în zona pieptului, rămânând câteva secunde în picioare, după care a căzut. Inculpatul s-a ascuns la stâna tatălui său, unde a fost găsit de lucrătorii de poliţie.
În concluziile raportului medico-legal de autopsie s-a precizat că, moartea victimei a fost violentă, datorându-se hemoragiei internă, consecutivă unei plăgi înjunghiate toracice, penetrante, perforantă care a interesat cordul, fiind produsă de un corp tăietor-înţepător.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel părţile civile P.C. şi P.N., cât şi inculpatul P.D. Apelantele părţi civile au solicitat majorarea prestaţiei periodice şi a despăgubirilor civile.
Apelantul inculpat a criticat hotărârea pentru omisiunea reţinerii dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 80 din 17 februarie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti s-au admis apelurile declarate de partea civilă P.N. şi de inculpat, s-a desfiinţat hotărârea numai în ce priveşte latura civilă, după cum urmează:
- a fost majorată contribuţia bănească la care a fost obligat inculpatul pentru minorul P.Şt., născut la 8 septembrie 2002, de la 300.000 lei lunar la 600.000 lei lunar, începând cu 20 septembrie 2002 şi până la majoratul acestuia; inculpatul a mai fost obligat să plătească părţii civile P.N., pentru acelaşi minor, suma de 50.000.000 lei daune morale.
A fost înlăturată obligarea inculpatului de la plata daunelor morale în cuantum de 30 milioane lei către partea civilă P.C.
Au fost menţinute în rest dispoziţiile hotărârii atacate şi s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă P.C.
Instanţa de apel a apreciat că, partea civilă P.C., fratele victimei, nu poate fi despăgubit prin plata unor daune morale, atâta timp cât, în proces stă în calitate de parte civilă soţia victimei, P.N. S-a mai reţinut că, deşi inculpatul a fost obligat în mod corect la plata unei prestaţii periodice către minor, cuantumul de 300.000 lei este insuficient.
În termen legal, împotriva hotărârii de mai sus, au declarat recurs doar părţile civile P.C. şi P.N.
Părţile civile nu au motivat, în scris, recursurile declarate şi deşi au fost legal citate, partea civilă P.N. a lipsit la data soluţionării lor.
Oral, partea civilă P.C. a cerut majorarea pedepsei aplicate inculpatului, iar în ce priveşte latura civilă a solicitat majorarea despăgubirilor civile la 50 milioane lei.
Criticile formulate de partea civilă P.C. se încadrează în dispoziţiile cazului de casare, prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., dar recursul este nefondat pentru cele ce urmează.
Potrivit art. 3852 C. proc. pen., raportat la art. 362 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., partea civilă poate face recurs doar în ce priveşte latura civilă a cauzei.
Pe cale de consecinţă, critica formulată de această parte, vizând majorarea pedepsei aplicate inculpatului interesează un aspect al laturii penale a cauzei, aspect sub care, însă, nu poate formulat critici partea civilă.
Referitor la majorarea despăgubirilor civile acordate părţii civile P.C., cuantumul de 40.000.000 lei reprezintă, potrivit declaraţiilor martorilor audiaţi, respectiv F.L., B.Şt., P.C., cheltuielile efectiv suportate de această parte şi ocazionate de înmormântarea victimei.
Respectarea principiului justei şi integralei despăgubiri a părţilor civile în raport de cuantumul prejudiciului suferit prin fapta inculpatului, nu impune în cauză majorarea acestor despăgubiri la suma de 50 milioane lei pretinsă de recurent.
Aşa cum s-a arătat, mai sus, partea civilă P.N. nu a formulat motive nici scrise şi nici oral, şi pe cale de consecinţă, recursul acesteia va fi examinat din oficiu, numai în raport de prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Din verificarea hotărârilor atacate, în temeiul juridic indicat, nu se constată motive de natură a justifica casarea acestora în ce priveşte acţiunea civilă exercitată în cauză.
În atare situaţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate se vor respinge ca nefondate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile P.C. şi P.N. împotriva deciziei penale nr. 80 din 17 februarie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, privind pe inculpatul P.D.
Obligă recurentele părţi civile să plătească statului sumele de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4487/2003. Penal. Art.208-209 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4492/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
