CSJ. Decizia nr. 4496/2003. Penal. Art.174, 175, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4496/2003
Dosar nr.2724/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 32 din 29 ianuarie 2003, Tribunalul Dolj l-a condamnat pe inculpatul U.I., în baza art. 174 şi art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. a) C. pen., la 22 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi dedusă prevenţia de la 5 februarie 2002 la zi.
S-a luat act că U.C. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut în fapt, că inculpatul U.I., căsătorit cu 4 copii, locuitor al comunei Almăj, sat Sitoaia, jud. Dolj, pe fondul consumului de alcool, obişnuia să exercite acte de violenţă asupra membrilor familiei sale, care, din acest motiv, erau nevoiţi să doarmă pe câmp.
Cele două fiice s-au căsătorit şi au părăsit locuinţa părintească, iar fiul cel mare, datorită comportamentului violent al inculpatului, dormea mai mult la bunici. În aceste împrejurări inculpatul şi-a concentrat actele de violenţă asupra soţiei, victima U.G., acestea fiind continuate şi după naşterea ultimului copil, în anul 2000 şi datorită căreia soţia îşi găsea adăpost, peste noapte uneori într-un cavou.
Pe fondul acestei existenţe deprimante victima a început să consume alcool, ca şi inculpatul.
La data de 4 februarie 2002 cei doi soţi au consumat alcool la domiciliu, fiind ziua de naştere a inculpatului, după care acesta s-a culcat.
În acest timp victima, cu copilul în braţe a ieşit pe uliţa satului, stând de vorbă cu martorii T.V. şi T.E.
Trezindu-se, în jurul orelor 17,00, inculpatul şi-a chemat soţia şi după intrarea acesteia în curte, a luat-o la bătaie, ţipetele victimei şi pentru scurt timp şi ale copilului fiind auzite de martorii sus-numiţi.
Violenţele au durat circa o oră, timp în care, aşa cum rezultă din declaraţiile martorului T.V., acesta s-a îngrozit de ţipetele victimei, care îl ruga pe inculpat să nu o omoare.
Victima a fost dusă apoi în casă şi întinsă pe pat. În cursul nopţii de 4 februarie 2002, datorită stării grave în care se afla victima, inculpatul a chemat pe mama şi fratele său, care au constatat decesul celei agresate.
Din raportul medico legal de autopsie al Institutului de Medicină Legală Craiova, avizat de Comisia de Control şi Avizare, rezultă că victima prezintă numeroase plăgi şi excoriaţii pe toată suprafaţa corpului mai grave fiind infiltratul epicranian în vertex, fracturilor costale C. 8, şi C. 9 cu deplasarea şi rupturile pleurale subiacente focarului de fracturi costale.
S-a concluzionat că moartea numitei U.G. a fost violentă şi s-a datorat şocului mixt, traumatic şi hemoragic cu fracturi costale, rupturi pleuro-pulmonare, hemotorax, existând legătură de cauzalitate între leziunile produse prin lovire cu şi de corpuri dure şi deces.
Concentraţia de alcool în sângele victimei a fost de 1,35 gr. %o.
Expertiza psihiatrică efectuată inculpatului atestă că acesta prezintă tulburări de personalitate de tip instabil, impulsiv, abuzuri alcoolice, având discernământul păstrat în raport cu fapta.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, solicitând în principal, schimbarea încadrării juridice, în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., neavând intenţia de a-şi ucide soţia iar, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 234 din 22 mai 2003, Curtea de Apel Craiova a respins apelul inculpatului ca nefondat, constatând că fapta, astfel cum s-a stabilit prin probe şi a fost săvârşită, realizează conţinutul infracţiunii de omor deosebit de grav, inculpatul acceptând posibilitatea producerii decesului celei pe care a agresat-o, iar pedeapsa a fost bine individualizată.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, invocând netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii, ca şi în precedenta cale de atac, sub aspectele greşitei încadrări juridice, fiind incidente dispoziţiile art. 183 C. pen. şi al individualizării pedepsei, care este excesivă în raport cu datele sale personale.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că motivele de recurs vizează cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., însă nu sunt fondate.
Fapta, în materialitatea sa, aşa cum a fost reţinută, este temeinic dovedită prin mijloacele de probă legal administrate în cursul procesului penal.
Inculpatul recunoaşte că a avut un „incident” cu soţia, căreia i-a aplicat mai multe lovituri. „Incidentul” recunoscut de inculpat a însemnat, practic, aşa cum rezultă din mărturia numitului T.V., o bătaie, aplicată cu obiecte dure, pe o durata de peste o oră, încât martorul „s-a îngrozit de ţipetele victimei, mai ales că îl ruga să nu o omoare”.
Raportul medico-legal de autopsie confirmă mecanismul de producere a leziunilor, dispuse pe întreaga suprafaţă a corpului victimei, prin loviri cu şi de corpuri dure.
Este neîndoielnic că prin intensitatea violenţelor, obiectele dure folosite în agresiune, dispunerea leziunilor pe întreaga suprafaţă a corpului victimei şi natura acestora, durata în timp a actelor de violenţă care au îngrozit pe cei care au luat cunoştinţă de reacţiile victimei şi continuarea loviturilor în pofida rugăminţilor celei vătămate de a nu fi omorâtă, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., săvârşită în circumstanţa agravantă specială a omorului calificat, prevăzute de art. 175 lit. c) C. pen., asupra soţiei, şi a agravantei speciale, prin cruzimi, a omorului deosebit de grav, prevăzute de art. 176 lit. a) C. pen.
Inculpatul a conştientizat nu numai posibilitatea produsă decesului victimei ci şi realitatea suferinţelor îndelungate cauzate acesteia, datorată aplicării, timp îndelungat, cu violenţă extremă, de lovituri cu pumnii şi picioarele şi care, osebit de alte leziuni, au produs rupturi de organe interne.
Aşa fiind, critica privind greşita încadrare juridică a faptei, este nefondată.
Nici solicitarea inculpatului de a-i fi redusă pedeapsa nu este întemeiată.
La aplicarea acesteia au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al infracţiunii, limitele de pedeapsă astfel cum sunt prevăzute în raport cu incidenţa împrejurării de agravare care-i conferă faptei, calificarea în omor deosebit de grav şi persoana inculpatului, care nu are antecedente penale.
Pedeapsa astfel cum a fost individualizată, în alternativa închisorii şi nu a detenţiunii pe viaţă şi în cuantumul de 22 ani, aflat spre limita maximă specială legală, este justificată şi necesară atât realizării funcţiilor de constrângere şi reeducare, cât şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Neconstatând nici din examinarea din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., existenţa vreunui caz de casare a hotărârii atacate, recursul inculpatului, urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art. 38517 C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată se va deduce timpul arestării preventive de la 5 februarie 2002 la 15 octombrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.I. împotriva deciziei penale nr. 234 din 22 mai 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 februarie 2002, la 15 octombrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4495/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4520/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
