CSJ. Decizia nr. 4495/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.4495/2003

Dosar nr. 2719/2003

Şedinţa publică din 15 octombrie 2003

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 176 din 5 decembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Olt, în baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul L.M., la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 74 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata L.I.F., la 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele de 2 ani închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 1899 din 20 noiembrie 2001 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin Decizia penală nr. 298 din 14 mai 2002 a Tribunalului Olt, cu pedeapsa de 6 ani închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 3695 din 28 iunie 2002, emis de Judecătoria Slatina, urmând a se emite alt mandat pentru pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.C., la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 298 din 14 mai 2002 a Tribunalului Olt în pedepsele componente de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2051 din 25 noiembrie 1994 a Judecătoriei Slatina.

În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele de 3 ani şi respectiv, 4 ani închisoare cu pedeapsa de 15 ani închisoare, urmând ca inculpatul că execute 15 ani închisoare.

S-a constatat autoritate de lucru judecat privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2051 din 25 noiembrie 1994 a Judecătoriei Slatina, desfiinţată prin Decizia penală nr. 298 din 14 mai 2002 a Tribunalului Olt care se cumulează cu pedeapsa de 15 ani închisoare, urmând ca inculpatul L.C. să execute pedeapsa de 18 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea parului de lemn folosit la săvârşirea faptei.

S-a admis, în parte, cererea părţii civile L.I. şi inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 15 milioane lei despăgubiri civile şi 50.000.000 lei daune morale.

În ziua de 17 martie 2002, inculpaţii şi victima, care împreună înfiinţaseră o cultură de varză pe terenul victimei, au băut în mai multe rânduri la locuinţa inculpatului L.M.

La un moment dat, inculpata L.I. i-a reproşat victimei L.D. că i-a furat 2 găini.

Victima a recunoscut şi imediat inculpaţii, pe rând, au aplicat lovituri cu picioarele pe tot corpul victimei.

Inculpatul L.M. a cerut soţiei sale să aducă de afară un par, cu care atât el, cât şi inculpatul L.C. i-au aplicat mai multe lovituri peste corp.

Au lăsat pe victimă căzută pe podea şi ei au continuat să consume alcool, iar a doua zi victima decedase.

Raportul de constatare medico-legală privind autopsia a concluzionat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat şocului mixt traumatic şi hemoragiei, consecinţă a unui pluritraumatism cu fracturi costale, rupturi de plămân stâng, hemotorax stâng, hematoame gigantice ale membrului superior stâng, hemitoracelui stâng, şoldului stâng, feselor şi fracturi la ambele oase ale antebraţului stâng.

S-a mai precizat că, parul găsit la locul faptei poate fi unul din corpurile contondente cu care s-a produs agresiunea, alcoolemia în momentul decesului fiind de 1,65 gr %o.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii L.M. şi L.C. şi partea civilă L.I.

Inculpatul L.M. a susţinut că este nevinovat, autorul omorului fiind soţia sa, iar inculpata L.C. a susţinut că a lovit victima doar cu pumnii şi picioarele, solicitând reducerea pedepsei.

În apelul părţii civile s-a solicitat majorarea la 150 milioane lei a daunelor morale şi restituirea a doi baloţi de sârmă sau a c/v lor.

Prin Decizia penală nr. 250 din 1 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova s-au respins ca nefondate apelurile părţii civile L.I. şi ale inculpaţilor L.M. şi L.C.

S-a reţinut că probele administrate au făcut dovada participării la omor a ambilor inculpaţi, iar pedepsele aplicate respectă criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

S-a apreciat că, daunele morale acordate părţii civile sunt rezonabile în raport de suferinţa pricinuită prin decesul fratelui său.

În termen legal, împotriva hotărârilor de mai sus au declarat recurs atât inculpaţii L.M. şi L.C., cât şi partea civilă L.I.

Prin motivele scrise, recurenţii inculpaţi au solicitat achitarea pentru că nu sunt vinovaţi de comiterea omorului.

Oral, s-a solicitat în apărare reducerea pedepselor aplicate.

Recurenta parte civilă nu a motivat, în scris, recursul declarat, dar oral a criticat hotărârile pentru netemeinicie, solicitând majorarea pedepselor aplicate şi majorarea daunelor morale la 200 milioane lei.

Criticile formulate de inculpaţi vor fi examinate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi 14 C. proc. pen.

În raport de probele administrate, instanţele au reţinut o corectă stare de fapt, încadrarea juridică şi au stabilit corespunzător cuantumul pedepselor şi ale daunelor morale acordate părţii civile.

De necontestat că cei trei inculpaţi au avut, pe parcursul procesului, o poziţie procesuală oscilantă.

Mai întâi, au recunoscut lovirea şi implicit uciderea victimei inculpaţii L.M. şi L.I.F.

Inculpatul L.C. deşi a recunoscut că a fost prezent la locul faptei, a susţinut că nu a aplicat lovituri victimei.

Ulterior, cei doi inculpaţi au revenit asupra declaraţiilor de recunoaştere, susţinând că L.C. este autorul faptei.

În faza apelului şi recursului, inculpaţii au susţinut că sunt nevinovaţi, iar pedepsele aplicate excesive.

Aceste conduite nesincere şi oscilante sunt fără relevanţă juridică, atâta timp cât, probele administrate au dovedit fără echivoc vinovăţia acestora.

Din cuprinsul chiar al declaraţiilor date de inculpaţi rezultă, fără dubiu că aceştia s-au aflat în seara respectivă împreună cu victima la locuinţa inculpatului L.M.

Martorii A.E. şi B.C. au observat derularea activităţii ulterioare lovirii victimei, când cei trei inculpaţi încercau să îndepărteze victima de la locul faptei, activitate întreruptă datorită apariţiei acestora.

Pe de altă parte, actul medico-legal atestă producerea morţii victimei în contextul a numeroase lovituri aplicate pe tot corpul cu corpuri şi de corpuri contondente.

În aceiaşi ordine, se impune a fi amintite declaraţiile părinţilor celor doi inculpaţi, respectiv, L.I. şi L.A. potrivit cărora, toţi inculpaţii au recunoscut în faţa lor că sunt autorii amorului din seara de 17 martie 2002.

Prin urmare, în mod corect instanţele au pronunţat împotriva inculpaţilor soluţii de condamnare pentru infracţiunea de omor.

În ce priveşte pedepsele aplicate, acestea sunt în limitele legale sancţionatoare, orientate spre limita minimă deşi recurenţii sunt recidivişti, au comis o infracţiune de omor şi în contextul agravantei prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen.

Împrejurarea că inculpatul L.C. execută pedeapsa de 18 ani şi 6 luni închisoare se datorează stării de recidivă postcondamnatorie şi a cumulului aritmetic pentru o pedeapsă anterioară de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Cum în cauză au fost respectate dispoziţiile legale vizând individualizarea, iar hotărârile sunt conforme legii, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpaţi se vor respinge, ca nefondate.

În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive.

Criticile formulate de partea civilă se vor analiza în raport de cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., constatându-se că şi acţiunea civilă a fost soluţionată de instanţe cu respectarea legii.

În raport de suferinţele produse de decesul fratelui său, corect au apreciat instanţele cuantumul daunelor morale la suma de 50 milioane, neexistând motive care să justifice o majorare a acestora la suma pretinsă de partea civilă.

În ce priveşte critica referitoare la pedeapsa aplicată inculpaţilor se constată că potrivit art. 3852 C. proc. pen., partea civilă nu poate face recurs, decât cu privire la latura civilă a cauzei, motiv pentru care aceasta este inadmisibilă.

Pe cale de consecinţă, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de partea civilă, se va respinge, ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi şi recurenta parte civilă vor fi obligaţi, fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.M., L.C. şi partea civilă L.I. împotriva deciziei penale nr. 250 din 2 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 18 martie 2002, la 15 octombrie 2003.

Obligă pe recurenţii inculpaţi să plătească statului sumele de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă pe recurenta parte civilă să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 4495/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs