CSJ. Decizia nr. 4503/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4503/2003
Dosar nr.1716/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 56 din 21 ianuarie 2003, Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpata U.M., la 2 ani închisoare în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi la 11 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 11 ani închisoare.
S-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe 3 ani, conform art. 65 C. pen.
Prin aceiaşi sentinţă a fost condamnat şi inculpatul M.L., la pedeapsa de un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani conform art. 82 C. pen.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea şi distrugerea cantităţii de 0,783 gr heroină, 1,27 gr heroină şi 3 seringi ce conţineau 10 respectiv, 15 unităţi lichid cu heroină de la inculpaţii M.L. şi U.M.
S-a confiscat de la inculpata U.M. sumele de 9.150.000 lei şi 30 Euro provenite din comercializarea drogurilor conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a reţinut în fapt, că la 26 august 2002, orele 14,00 inculpatul M.L., însoţit de martorii D.P. şi P.L., a fost oprit de organele de poliţie. În urma percheziţiei corporale, asupra inculpatului s-a găsit o punguţă din plastic albă, închisă la unul din capete, prin ardere, în interiorul căreia se găsea o substanţă de culoare bej, o seringă hipodermică de unică folosinţă, un pachet de sare de lămâie şi un fragment dintr-o fiolă ce prezenta urme de ardere.
Inculpatul a declarat că a cumpărat de la o persoană de sex feminin pe nume M. care locuieşte în str. Mircea.
În urma acestui denunţ, lucrătorii de poliţie s-au deplasat la adresa menţionată unde în prezenţa martorilor asistenţi au efectuat o percheziţie în apartamentul deţinut de inculpata U.M.
Cu această ocazie au fost depistate pe podea un număr de 10 punguţe de culoare albă ce conţinea un praf de culoare bej şi două seringi de unică folosinţă ce conţineau lichid de culoare brună.
Asupra inculpatului, în buzunarul stâng, al pantalonului cu care era îmbrăcat s-a găsit o punguţă mai mare închisă la capăt prin ardere, legată cu aţă ce conţinea un praf de culoare bej.
Tot asupra inculpatei s-a găsit în buzunarul pantalonilor suma de 700.000 lei într-o borsetă, suma de 2.450.000 lei şi 30 Euro, iar în casă suma de 6 milioane lei, toate acestea fiind depuse la Trezoreria B.N.R., precum şi la C.E.C. Agenţia Victoria.
Raportul de expertiză tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză a concluzionat că cele trei probe ridicate de la inculpaţi conţin heroină, drog de mare risc ce face parte din Tabelul nr. 1, anexă la Legea nr. 143/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata U.M. solicitând achitarea pentru infracţiunea de deţinere de droguri şi reducerea pedepsei pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.
Prin Decizia penală nr. 127 din 5 martie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti s-a admis apelul inculpatei, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa apelată şi s-a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.
S-a făcut aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi s-a redus pedepsele aplicate inculpatei de la 2 ani închisoare la un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi de la 11 ani închisoare la 5 ani închisoare, pentru art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a confiscat de la inculpată cantitatea de droguri rămasă în urma analizelor chimice, respectiv 1,85 gr. heroină.
S-au menţinut în rest dispoziţiile hotărârii apelate.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că pedepsele aplicate sunt excesive şi nu pot realiza cerinţele art. 52 C. pen.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpata U.M.
Prin motivele scrise, parchetul a susţinut că hotărârea pronunţată în apel este netemeinică sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate, considerând că reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea acesteia este nejustificată.
Recurenta inculpată a criticat hotărârile pentru nelegalitate sub aspectul încadrării juridice a faptelor, susţinând că era consumatoare de droguri, de vânzare se ocupa în scopul procurării de droguri, aşa încât, corecta încadrare juridică era într-o singură infracţiune, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. În subsidiar, a cerut reducerea pedepselor.
Critica formulată de parchet va fi examinată în raport de cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., caz în care aceasta se încadrează, constatându-se a fi fondată în parte pentru cele ce urmează:
Instanţele au apreciat corect că se impune constatarea unor circumstanţe personale în contextul unor date favorabile cum ar fi vârsta, lipsa antecedentelor personale şi mai ales faptul că inculpata avea o ocupaţie stabilă.
Dar, coborârea pedepselor mult sub limita minimă legală atrage netemeinicia hotărârii recurate, prin aceia că, acordând maximă eficienţă acestora, nu mai pot fi respectate criteriile cuprinse în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi nu pot fi realizate cerinţele art. 52 C. pen.
Acesta este motivul pentru care, apreciind aceste elemente favorabile inculpatei, dar şi periculozitatea deosebită a faptelor săvârşite, se vor majora pedepsele aplicate spre limita minimă legală.
Sub acest aspect critica formulată de parchet este întemeiată şi potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de parchet se va admite, Decizia urmând a fi casată numai cu privire la majorarea pedepselor aplicate inculpatei pentru cele două infracţiuni deduse judecăţii.
În ce priveşte recursul declarat de inculpată, criticile formulate vor fi examinate în raport de dispoziţiile cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Instanţele au dat o încadrare corectă celor două fapte penale, de deţinere de droguri pentru consum propriu şi de vânzarea drogurilor de mare risc.
Nu se poate susţine că infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 absoarbe în conţinutul constitutiv infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, aşa încât, în cauză nu s-a comis decât o singură infracţiune.
Afirmaţia are în vedere faptul că în speţă nu au aplicabilitate dispoziţiile art. 41 alin. (3) C. pen., privind infracţiunea complexă, ci cele ale art. 32 C. pen., privind pluralitatea de infracţiuni.
Astfel, conţinutul constitutiv al celor două infracţiuni este distinct, atâta timp cât privesc acţiuni infracţionale diferite. În timp ce prin art. 2 din legea nr. 143/2000 s-au încriminat operaţiuni care privesc circulaţia drogurilor de risc şi mare risc, prin art. 4 din aceiaşi lege, se regăsesc reglementate o parte din aceste operaţiuni, respectiv deţinerea drogurilor, dar în scop bine determinat, acela al consumului propriu.
În această situaţie ne găsim în cadrul pluralităţii de infracţiuni, mai precis a concursului de infracţiuni prevăzut de art. 33 C. pen.
În acest cadru legal, hotărârea de condamnare a inculpatei pentru cele două infracţiuni este legală, neimpunându-se recalificarea acestora într-o singură infracţiune, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, aşa cum a cerut recurenta.
În ce priveşte critica formulată de inculpată vizând pedepsele aplicate, aceasta este nefondată în raport de considerentele sus prezentate, impunându-se majorarea lor, dar în contextul menţinerii circumstanţelor judiciare atenuante şi nicidecum reducerea.
Pe cale de consecinţă, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpată se va respinge ca nefondat.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa aplicată timpul detenţiei preventive.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 127/ A din 5 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 56 din 21 ianuarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la pedepsele aplicate.
Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Majorează pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., de la un an şi 6 luni închisoare, la un an şi 10 luni închisoare şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., de la 5 ani închisoare, la 8 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata U.M. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 26 august 2002, la 15 octombrie 2003.
Obligă pe recurenta inculpată să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4502/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4504/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
