CSJ. Decizia nr. 4499/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4499/2003
Dosar nr.4106/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 162 din 18 februarie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.P.C., la 15 ani închisoare şi la detenţiune pe viaţă pentru art. 174 – art. 175 lit. i), raportat la art. 176 lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Conform art. 39 C. pen., s-a contopit pedeapsa de un an şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 2000/2001 a Judecătoriei sectorului 6 cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, inculpatul dispunându-se să execute pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., prin aceeaşi sentinţă, a mai fost condamnat şi inculpatul M.B., la pedeapsa de 12 ani închisoare şi la pedeapsa detenţiunii pe viaţă pentru art. 174 – art. 175 lit. i), raportat la art. 176 lit. a) şi d) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru ambii inculpaţi.
Conform art. 65 C. pen., s-a interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a luat act că K.L. şi SC I. SRL nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul D.P.C. în folosul statului, suma de 200.000 lei.
La 2 aprilie 2002, în Parcul Giuleşti a fost descoperit cadavrul victimei O.A. Cadavrul era fără haine şi la mijlocul trupului prezenta numeroase semne de violenţă.
Din cercetările efectuate a rezultat că, în noaptea de 1 aprilie 2002, victima, aflată în stare avansată de ebrietate, s-a întâlnit întâmplător în zona Parcului Giuleşti cu inculpaţii, aflaţi în stare de ebrietate.
Victima a propus celor doi inculpaţi să întreţină relaţii sexuale, motiv pentru care cei trei s-au aşezat pe o bancă.
Din cauza unor neînţelegeri spontane, inculpaţii au început să lovească victima cu pumnii şi picioarele, au târât-o 10 m în spatele băncii, după care au început să o dezbrace cu ajutorul unor crengi, rupte dintr-un copac din apropiere.
Au continuat să lovească victima, după care s-au urcat cu picioarele pe ea, sărind de mai multe ori. În final, victimei i-au fost introduse, prin zona vaginală o creangă de copac şi un săpun şi i-au fost sustrase un inel de argint, o pereche de cercei din aur şi 10.000 lei.
După comiterea faptei cei doi s-au deplasat la locuinţa lui D.N., fratele inculpatului D.P.C., căruia i-au povestit că au omorât o femeie.
La 2 aprilie 2002, prin intermediul prietenului său I.M., inculpatul D.P.C. a amanetat perechea de cercei pentru suma de 170.000 lei.
Cerceii au fost ridicaţi şi prezentaţi martorei K.L., fiica victimei, care a confirmat că aceştia sunt cerceii purtaţi de mama sa.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii care au solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Prin Decizia penală nr. 280 din 22 mai 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti s-au admis apelurile declarate, s-a desfiinţat hotărârea numai cu privire la pedepsele aplicate infracţiunilor de omor deosebit de grav, care au fost reduse la câte 25 ani închisoare.
Conform art. 39 C. pen., s-a contopit pedeapsa de un an şi 6 luni aplicată inculpatului D.P.C. prin sentinţa penală nr. 2000/2001 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti cu fiecare din pedepsele aplicate aceluiaşi inculpat de câte 15 ani şi respectiv 25 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit aceste pedepse şi s-a dispus ca inculpatul D.P.C. să execute pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare sporită cu 5 ani, în final pedeapsa de 30 ani închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite şi pedepsele de câte 12 ani şi 25 ani închisoare aplicate inculpatului M.B., urmând ca acest inculpat să execute 25 ani închisoare, pedeapsă sporită cu 3 ani, în final, 28 ani închisoare în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-au menţinut, în rest, dispoziţiile hotărârii apelate.
S-a reţinut în motivarea soluţiei că, pedepsele detenţiei pe viaţă aplicate inculpaţilor sunt de natură să înlăture pentru totdeauna pe inculpaţi din societate, aşa încât, respectând criteriile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), se pot aplica inculpaţilor pedepse la limita maximă, în scopul reeducării lor şi al conştientizării gravităţii faptei comisă.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi cei doi inculpaţi.
Prin motivele scrise parchetul a criticat hotărârea instanţei de apel sub aspectul netemeiniciei pedepselor aplicate, impunându-se în raport de modul în care au conceput şi executat fapta să fie menţinute pedepsele cu detenţiunea pe viaţă.
Recurenţii inculpaţi au solicitat reducerea pedepselor aplicate pe care le-au apreciat severe în raport de contextul împrejurărilor de fapt, în care s-a comis infracţiunea.
Criticile formulate vor fi examinate în raport de cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., constatându-se a fi fondat recursul parchetului, dar numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare în apel, pentru cei doi inculpaţi, motiv analizat din oficiu conform art. 3859 alin. (3) teza I C. proc. pen.
Din conţinutul art. 65 C. pen., rezultă obligativitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, atunci când legea prevede expres această pedeapsă şi când pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani.
În cauză inculpaţii au fost condamnaţi, în apel, la pedepse de câte 25 ani închisoare pentru o infracţiune de omor calificat deosebit de grav, prevăzută de art. 174 lit. i) şi art. 176 lit. a) şi d) C. pen.
Ori, în această situaţie este de observat că faptul mai sus amintit, în baza cărora au fost condamnaţi cei doi inculpaţi, prevede pe lângă limitele pedepsei principale şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
În atare situaţie, omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi atrage o nelegalitate a hotărârii recurate care nu poate fi îndreptată decât prin admiterea recursului declarat de parchet, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. şi, casarea hotărârii numai sub acest aspect.
Procedând la rejudecare, în limitele casării, se va aplica fiecărui inculpat, pe lângă pedeapsa de 25 ani închisoare stabilită pentru art. 174 şi art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. a) şi d) C. pen., şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de câte 5 ani.
În rest criticile formulate de parchet vizând stabilirea pedepsei detenţiei pe viaţă pentru ambii inculpaţi, cât şi ale inculpaţilor referitoare la reducerea pedepselor sunt nefondate, pentru cele ce urmează.
Indiscutabil că, inculpaţii prin modul în care au conceput şi executat infracţiunea au demonstrat un pericol crescut atât al faptei, dar şi al făptuitorilor.
Încadrarea juridică dată acestei fapte, de o deosebită gravitate, prevede alternativ posibilitatea aplicării atât a pedepsei detenţiei pe viaţă, cât şi a pedepsei închisorii de la 15 la 25 ani.
Instanţa de apel, în considerarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi al unor date ce caracterizează pozitiv pe inculpaţi, a aplicat pedepse la limita maximă legală, pe care le-au sporit cu 5 ani, în cazul recurentului inculpat recidivist D.P.C. şi cu 3 ani, în cazul inculpatului M.B. infractor primar.
Chiar dacă asemenea infracţiuni impun o sancţiune fermă nu se poate refuza inculpaţilor posibilitatea unei reeducări în sensul dispoziţiilor art. 52 C. pen.
Pentru aceleaşi argumente nu se poate discuta în cauză o reducere a pedepselor aplicate, aşa cum au solicitat inculpaţii, deoarece s-ar crea o vădită disproporţie între gravitatea faptei şi pedeapsa aplicată.
Pentru aceste argumente criticile vizând pedeapsa, formulate de parchet şi de inculpaţi, se vor respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi urmând a fi respinse potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa aplicată inculpaţilor timpul arestării preventive la zi .
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi, fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 280 din 22 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia atacată, numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare.
În baza art. 65 C. pen., aplică inculpaţilor M.B. şi D.P.C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.B. şi D.P.C. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 4 aprilie 2002, la 15 octombrie 2003.
Obligă pe inculpaţi să plătească statului sumele de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4516/2003. Penal. Art.254 alin.1 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 450/2003. Penal → |
|---|
