CSJ. Decizia nr. 4506/2003. Penal. Art.215 alin.3,4 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4506/2003
Dosar nr.2690/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 600 din 31 octombrie 2002, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul F.M. la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 87/1994 şi la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 10 Legea nr. 87/1994 şi la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru 3 ani şi la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 16 din Legea nr. 87/1994 şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate cu pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, sporită cu 6 luni închisoare, în final având de executat pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
S-a constatat că infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 453/2001 a Judecătoriei Iaşi constituie act material ce intră în conţinutul infracţiunii de înşelăciune ce face obiectul cauzei penale.
Conform art. 11 pct. 2 lit. b), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994.
S-a aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 27 septembrie 2000.
Conform art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să achite despăgubiri civile: în sumă de 690.005.957 lei reprezentând prejudiciul cauzat părţii civile SC S. SA Copşa Mică, plus dobânda legală calculată la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de B.N.; suma de 183.705.500 lei reprezentând prejudiciul cauzat părţii civile SC B.C. SRL Bucureşti; suma de 1.128.047 lei, prejudiciu cauzat părţii civile SC T. SA Turnu Măgurele; suma de 58.158.275 lei, către partea civilă SC L.F. SA Răducăneni, judeţul Iaşi.
Au fost respinse, ca neîntemeiate, celelalte pretenţii civile formulate de părţile civile SC B.C. SRL Bucureşti şi SC L.F. SA Răducăneni, judeţul Iaşi.
Au fost respinse, ca nefondate, cererile prevăzute pentru acoperirea cheltuielilor judiciare.
Conform art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă promovată de partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Iaşi.
S-a dispus anularea formelor de executare emise în baza sentinţei penale nr. 453 din 1 februarie 2001 a Judecătoriei Iaşi şi emiterea unui nou mandat.
S-a reţinut că, la data de 11 ianuarie 1999, inculpatul F.M. s-a prezentat la SC T. SA Turnu Măgurele, judeţul Teleorman, unde a încheiat un contract, prin care Combinatul de Îngrăşeminte Chimice Turnu Măgurele se obliga a livra către SC R.L. SRL Iaşi, îngrăşeminte chimice în valoare de 1.751.619.960 lei. Plata urma a se face în 15 zile, de la livrare, prin cupoane valorice, ordin de plată, CEC, cash, ş.a.
Pentru a inspira încredere, inculpatul a plătit un avans de 20 milioane lei.
Conform facturilor fiscale, SC T. SA a livrat îngrăşeminte către SC R.L. SRL Iaşi pentru inculpatul F.M., în perioada 18 ianuarie - 10 mai 2000, în valoarea de 1.148.078.047 lei. Având în vedere că inculpatul a achitat 20 milioane lei, conform înştiinţării din 3 noiembrie 1999, F.M. figura cu un debit de 1.148.078.047 lei.
Constatând că inculpatul nu a achitat nici una din facturile fiscale, deşi a primit marfa, SC T. SA a încetat livrările.
Inculpatul a formulat o „scrisoare” prin care a solicitat SC T. SA să se conformeze obligaţiilor asumate prin contract, în sensul de a livra şi restul de marfă, promiţând din nou, că va plăti marfa.
Potrivit documentelor, rezultă că produsele expediate de SC T. SA au fost primite de inculpat şi apoi revândute unor beneficiari. Deşi, a încasat contravalorea acestora, inculpatul nu a achitat nici o sumă, către furnizor.
Inculpatul a avut de la bun început reprezentarea în ce priveşte înşelarea SC T. SA, sens în care a înscris, în contract, un număr de telefon inexistent; după aproximativ o lună de zile, a schimbat sediul firmei la o adresă unde, de fapt, există in chioşc metalic, a întocmit o „scrisoare”, pentru a încerca primirea unor noi cantităţi de produse, dar şi pentru a obţine amânarea plăţilor. Faptul că, ulterior, inculpatul a dispărut, demonstrează fără nici un dubiu, intenţiile acestuia.
La data de 7 iulie 1999, inculpatul s-a prezentat la SC B. SRL Bucureşti (un magazin de covoare) situat în Centrul Comercial Unirea. După ce s-a prezentat, ca administrator al SC R.L. SRL Iaşi, a convenit cu G.A.A., director de vânzări la SC B. SRL Bucureşti, să cumpere covoare în valoare de 120.201.066 lei, în care sens s-a întocmit factura fiscală.
Pentru plata mărfii, de comun acord, s-a stabilit ca aceasta să se facă prin 2 file C.E.C. Inculpatul a completat astfel fila C.E.C. seria D007 nr. 000-18553, în valoare de 60.000.000 lei şi seria D007 nr. 00028354 în valoare de 60.201.066 lei, ambele plătibile la B.R., sucursala Iaşi, la datele de 18.07 şi respectiv 7 august 1999.
Fiind introduse la plată, ambele file C.E.C., au fost respinse cu motivaţia, lipsă totală de disponibil, C.E.C. emis de un trăgător aflat în interdicţie bancară, fila C.E.C. aparţine unui set de instrumente care au fost retrase din circulaţie, precum şi comunicarea de la B.R., sucursala Iaşi.
Marfa ridicată de inculpat a fost vândută în Iaşi şi Roman, fără a fi înregistrată în evidenţele şi contabilitatea SC R.L. SRL Iaşi, iar banii au fost folosiţi de inculpat în scopuri personale.
Demersurile făcute ulterior de SC B. SRL Bucureşti, în vederea recuperării sumei de 120.201.066 lei au rămas fără rezultat, întrucât inculpatul nu a mai putut fi găsit.
Pentru a nu fi găsit, inculpatul şi-a dat adresa din Iaşi, unde nu mai locuia încă din 1993, precum şi mai multe numere de telefon, alese la întâmplare, care fie aparţin altor persoane, fie nu sunt apelabile.
După ce a luat legătura telefonic cu SC S. SA Copşa Mică la data de 22 noiembrie 1999, inculpatul s-a prezentat la această unitate, unde, în urma discuţiilor avute cu T.D., şeful biroului desfacere, a solicitat o cantitate de 10 tone zinc, convenind ca plata să se facă prin filă C.E.C.
În acest sens inculpatul a completat un formular comandă, în care la datele de identificare ale SC R.L. SRL Iaşi, a trecut două numere de telefon inexistente, iar ca adresă str. Ipsilanti nr. 22 (adică chioşcul metalic despre care s-a vorbit), iar SC S. SA, cu dispoziţia de livrare nr. 2325 din 22 noiembrie 1999, a livrat cantitatea de 10.240 kg zilnic, în valoarea de 312.794.728 lei. Inculpatul a completat fila C.E.C. cu seria D007 nr. 00018560 pentru suma de 312.794.726 lei.
Fiind introdusă la plată la data de 30 noiembrie 1999, B.R., filiala Iaşi, l-a respins, cu motivaţia, lipsă totală de disponibil, trăgător aflat în interdicţie bancară, instrumente de plată aparţinând unui set retras din circulaţie.
Inculpatul a transportat marfa la Iaşi, unde fără a fi înregistrată în evidenţele contabile ale SC R.L. SRL Iaşi, a fost valorificată, iar sumele încasate le-a folosit în interes propriu, fără a achita vreo sumă, către furnizorul mărfii.
Încercările SC S. SA Copşa Mică de a-l contacta pe inculpat, în vederea recuperării sumei au fost zadarnice, fiind vorba de o adresă falsă sau numere de telefon inexistente, iar inculpatul dispărut.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel părţile civile Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Iaşi şi SC S. SA Copşa Mică, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice, susţine că instanţa trebuia să dispună restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale.
Partea civilă SC S. SA Copşa Mică susţine că sentinţa nu i-a fost comunicată şi că nu cunoaşte cum a fost soluţionată latura civilă. S-a constituit parte civilă cu suma de 690.005.957 lei, reprezentând prejudiciul cauzat iniţial de 312.794.726 lei, actualizat la suma pretinsă, până la 30 iunie 2002. Aceasta a solicitat repunerea în termenul de a formula apel.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 169 din 8 mai 2003, a respins, ca nefondate apelurile părţilor civile, obligându-le la plata cheltuielilor judiciare şi onorariului pentru avocatul din oficiu pentru inculpat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Iaşi care a solicitat, prin reprezentanţii săi, trimiterea cauzei la parchet, conform art. 333 C. proc. pen., pentru completarea urmăririi penale, în vederea efectuării controlului fiscal.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că, recurenta parte civilă a comunicat instanţelor că organele de specialitate nu au putut efectua controlul financiar contabil, întrucât inculpatul nu a prezentat actele societăţii, pentru a se stabili taxele şi impozitele datorate bugetului de stat. Deşi s-a solicitat D.G.F.P.C.F.S. Iaşi să determine valoarea prejudiciului cauzat prin estimare, utilizând, în acest scop orice documente şi informaţii referitoare la activitatea şi perioada desfăşurată, inclusiv compararea cu activităţi şi cazuri similare, aceasta a comunicat că nu poate stabili obligaţiile datorate statului.
Nici în recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi nu a formulat pretenţii civile, nespecificând prejudiciu cauzat prin infracţiunile comise de inculpat, ci a reiterat motivul din apel, în sensul restituirii cauzei la procuror, acest motiv neconstituind, însă temei pentru restituire.
Întrucât, acţiunea civilă nu se porneşte şi nu se exercită din oficiu, art. 17 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., fiind declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 80 din 20 mai 1999, aşa încât, recurenta, se putea constitui parte civilă, concretizând valoarea prejudiciului, pe care urma să o dovedească.
Se constată că, recurenta parte civilă nu a precizat cuantumul prejudiciului, nici prin cererea de recurs şi nici nu s-a prezentat pentru a-l comunica oral.
Întrucât criticile din recurs sunt nefondate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul părţii civile, cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi împotriva deciziei penale nr. 169 din 8 mai 2003 a Curţii de Apel Iaşi, privind pe inculpatul F.M.
Obligă pe recurenta parte civilă să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4505/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4508/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
