CSJ. Decizia nr. 4508/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4508/2003
Dosar nr. 2998/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 388 din 16 aprilie 2003, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul C.N., în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) şi alin. (3) lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
Au fost deduse reţinerea şi arestarea preventivă de la 19 decembrie 2002 la zi şi s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.748.967 lei, reprezentând c/valoarea analizelor efectuate de către partea civilă SC P. SA Ploieşti.
S-a constatat că partea civilă a recuperat în natură cantitatea de 350 litri benzină premium cu plumb, în valoare de 7.662.500 lei.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în noaptea de 18 decembrie 2002, inculpatul C.N. a sustras din conducta C. 3 aparţinând SC P. SA Ploieşti care tranzita şi oraşul Buftea, prin utilizarea unei instalaţii artizanale, cantitatea de 350 litri benzină premium cu plumb, pe care a depozitat-o în două butoaie metalice în curtea locuinţei sale din localitatea menţionată.
Cele două butoaie cu benzină au fost găsite în dimineaţa zilei de 19 decembrie 2002 cu ocazia percheziţiei efectuată de organul de poliţie la domiciliul inculpatului, unul ascuns într-o glugă de coceni, iar celălalt lângă zidul grajdului.
În momentul sosirii organului de poliţie în vederea efectuării percheziţiei domiciliare, inculpatul C.N., îmbrăcat sumar, a ieşit din casă şi a încercat să fugă, îndreptându-se spre gard, cu intenţia de a-l escalada însă a fost prins şi imobilizat.
Continuând investigaţiile organul de poliţie a constatat că la aproximativ 35-40 m de locuinţa inculpatului, se află conductele SC P. Sa Ploieşti şi perpendicular pe amplasamentul curţii s-a găsit, montată în conductă, o instalaţie artizanală, compusă din robinet-canea, ţeavă cu filet şi un corp metalic conic sudat ce perfora conducta.
Instalaţia a fost dezafectată de lucrătorii părţii civile.
Întrucât în noaptea de 18 decembrie 2002 a nins abundent, nu au fost constatate urme pe sol.
Analizele efectuate asupra probelor din combustibilul lichid ridicat de la inculpat, au concluzionat că acesta este identic sortimentului de benzină premium cu plumb ce este vehiculat prin pompare pe conducta în cauză.
Inculpatul nu şi-a recunoscut vinovăţia, dar nici nu a putut explica prezenţa butoaielor cu benzină în curtea locuinţei sale.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea, întrucât nu este autorul faptei. În subsidiar inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, în considerarea circumstanţelor personale.
Prin Decizia penală nr. 361 din 24 iunie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul inculpatului, constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului fiind corect stabilite, iar pedeapsa aplicată cu observarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Decizia penală susmenţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, care, prin apărătorul din oficiu a solicitat reducerea pedepsei şi, personal, a cerut să se constate că este nevinovat.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că motivele de recurs invocate privesc cazurile de casare arătate de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 18 C. proc. pen., însă nu sunt fondate.
Situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută de instanţe, este temeinic dovedită prin probele legale administrate în cursul procesului penal.
De altfel, nici inculpatul nu neagă evidenţa, respectiv găsirea butoaielor în locurile arătate prin procesul-verbal de percheziţie domiciliară însă contestă să aibă vreo legătură cu acestea.
O astfel de apărare, necoraborată cu alte elemente de fapt care să o susţină, a fost judicios înlăturată, în condiţiile în care produsul petrolier găsit în curtea inculpatului, provine din săvârşirea infracţiunii de furt, aşa cum o demonstrează atât condiţiile de păstrare (butoaie metalice, neetanşeizate, unul ascuns într-o glugă de coceni), cât şi componentele artizanale ale instalaţiei de sustragere, montată pe conducta magistrală de transport, din proximitatea curţii.
Aşa cum rezultă din procesul-verbal de percheziţie, curtea locuinţei inculpatului este împrejmuită cu gard din plasă şi foi de tablă cu înălţimea de 2 metri, fiind închisă pe toate laturile, astfel că nu există posibilitatea ca butoaiele să fie introduse fără ştirea proprietarului.
Din acelaşi act constatator mai rezultă că în zona de înţepare a conductei magistrale cu instalaţia artizanală exista un miros puternic de benzină, ceea ce atestă efectuarea de dată recentă a unei operaţii de scoatere a produsului petrolier.
Cum însuşi inculpatul a recunoscut că în ziua precedentă nopţii de comitere a sustragerii s-a aflat la locuinţa sa, instanţele care s-au pronunţat anterior în cauză au concluzionat cu temei, printr-o analiză pertinentă şi completă a probelor, că este dovedită vinovăţia sus-numitului în săvârşirea infracţiunii de furt.
Aşa fiind, în cauză nu există eroare gravă de fapt invocată de către inculpat, astfel încât, recursul, sub acest aspect, nu este fondat.
Nici cazul de casare privind greşita individualizare a pedepsei, nu este întemeiat.
În stabilirea pedepsei s-a ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv de cel referitor la persoana făptuitorului, care este tânăr şi fără antecedente penale.
În considerarea acestor date, pedeapsa a fost aplicată în apropierea minimului legal speciale, astfel că nu se justifică reducerea acesteia.
Neconstatând nici din examinarea din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., existenţa vreunui caz de casare, recursul inculpatului urmează să fie respins, ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată, urmează să fie dedus timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 19 decembrie 2002, la 15 octombrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 361/ A din 24 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 19 decembrie 2002, la 15 octombrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4506/2003. Penal. Art.215 alin.3,4 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4509/2003. Penal. Art.197 alin.2,; art.211... → |
|---|
