CSJ. Decizia nr. 4501/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4501/2003
Dosar nr. 1435/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1094 din 12 noiembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost condamnaţi inculpaţii:
- L.M.D. la următoarele pedepse: 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d), e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); 3 ani şi 6 luni închisoare pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă fiecare pedeapsă şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus executarea celei mai grele pedepse de 6 ani închisoare sporită cu 6 luni, în total 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
- R.V. la următoarele pedepse: 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); 3 ani şi 6 luni închisoare pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pe lângă fiecare pedeapsă principală şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus executarea pedepsei cele mai grele de 6 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a aplicat inculpatului măsura de siguranţă prevăzută de art. 116 C. pen., a interzicerii de a se afla în Bucureşti pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 25 februarie 2002 la zi.
S-a luat act că părţile vătămate A.S. şi S.A.M. nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la despăgubiri civile în sumă de 4.600.000 lei către partea civilă S.E.C.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul L.M.D. la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul R.V., la plata a 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariul avocatului din oficiu, urmând a se suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că, la data de 25 februarie 2002, partea vătămată S.E.C. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că, în seara zilei de 20 februarie 2002 a fost acostată de inculpatul R.V., care a forţat-o să urce într-un autoturism marca MAZDA, la volanul căruia se afla inculpatul L.M.D. Ambii inculpaţi au ameninţat partea vătămată că o vor duce la poliţie, iar inculpatul L. că o va viola şi i-au cerut telefonul mobil şi tot ce are asupra sa, motivând că partea vătămată a luat la o petrecere telefonul mobil al unei prietene a inculpaţilor; urmare a atitudinii inculpaţilor, partea vătămată le-a dat telefonul mobil şi suma de 300.000 lei.
La data de 25 februarie 2002, partea vătămată A.S. a sesizat organele de poliţie referitor la faptul că, în seara zilei de 21 februarie 2002 a fost acostat de inculpatul R.V. obligat să urce în autoturismul marca MAZDA în care se afla inculpatul L., unde a fost deposedat de telefonul mobil sub pretextul că o acostase pe prietena acestuia din urmă, care în fugă, şi-a pierdut telefonul mobil. Partea vătămată a fost ameninţată de inculpaţi că va fi dusă la poliţie şi că vor exercita acte de violenţă asupra sa.
Ameninţările au continuat şi după deposedarea părţii vătămate. Telefonul a fost recuperat şi restituit părţii vătămate de la martorul C.R.D., care îl cumpărase la preţul de 800.000 lei, fără a-i cunoaşte provenienţa.
În data de 25 februarie 2002, inculpaţii au fost depistaţi de către organele de poliţie în timp ce acostaseră pe partea vătămată S.M.A., căruia îi pretinseseră pentru motive similare celor anterior folosite, predarea telefonului mobil.
Starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite în baza materialului probator administrat în cauză: plângerea şi declaraţiile părţilor vătămate, ale martorilor şi ale inculpaţilor, procesul-verbal de recunoaştere din grup, planşe fotografice. Toate părţile vătămate i-au recunoscut din grup pe inculpaţi.
Inculpaţii au avut o atitudine nesinceră, încercând să-şi dovedească prezenţa la momentele indicate de părţile vătămate, ca fiind cele la care s-au săvârşit faptele în alte locuri, dar aceste apărări nu s-au coroborat cu ansamblul probelor administrate în cauză.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 117 din 4 martie 2003, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi, deducând prevenţia de la 25 februarie 2002 la 4 martie 2003.
A fost obligat apelantul inculpat L.M.D. la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul R.V. la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariul avocatului din oficiu, urmând a fi avansaţi din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal inculpaţii, astfel: inculpatul L.D.M., pentru motivele prevăzute de art. 3859 pct. 10, 12, 14 şi 17, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate, achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice pentru fapta din 25 februarie 2002, săvârşită fără violenţă şi reducerea pedepsei; inculpatul R.V. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Recursurile sunt nefondat, astfel după cum se va arăta în continuare.
Din analiza actelor dosarului rezultă că în cauză s-a analizat în mod temeinic materialul probator, fiind administrate toate probele necesare cauzei din care a rezultat fără dubiu starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor.
În legătură cu critica formulată de către recurentul inculpat L.M.D. referitoare la neluarea în considerare, de către instanţa de apel a declaraţiei notariale a părţii vătămate S.E.C., aceasta este neîntemeiată, această declaraţie fiind analizată în apel, dar înlăturată, având în vedere lipsa de putere probantă în contextul celorlalte probe administrate şi nejustificarea acelei susţineri de către partea vătămată.
În legătură cu reţinerea situaţiei de fapt, aceasta a fost just stabilită pentru ambii inculpaţi pe bază de probe concludente, deci nu se pot admite criticile ce tind la achitarea în baza art. 10 lit. a) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi nici schimbarea încadrării juridice.
Referitor la solicitarea inculpaţilor în sensul redozării pedepselor se apreciază că acestea au fost temeinic stabilite, dându-se eficienţa cuvenită criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la împrejurările săvârşirii faptelor, de comiterea lor în concurs, de perseverenţa infracţională a inculpaţilor; prin modalitatea de executare şi cuantumul lor, pedepsele aplicate sunt de natură să conducă la realizarea corespunzătoare a scopului sancţiunii penale, prevăzută de dispoziţiile art. 52 C. pen., acela de a constitui un mijloc de coerciţie şi de prevenţie socială.
Având în vedere aceste argumente, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile ca nefondate.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., coroborat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce perioada arestării preventive de la 25 februarie 2002 la 15 octombrie 2003.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului R.V., fiind suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.M.D. şi R.V. împotriva deciziei penale nr. 117 din 4 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 25 februarie 2002 la 25 octombrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat L.M.D. să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe recurentul inculpat R.V. să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 450/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4502/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
