CSJ. Decizia nr. 4511/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4511/2003
Dosar nr. 3873/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 111 din 16 iunie 2003, Tribunalul Bistriţa Năsăud, l-a condamnat pe inculpatul R.G., la o pedeapsă de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 50.000.000 lei, daune morale în favoarea părţii civile S.L.E., reprezentată de părinţii săi S.M. şi S.E.
Pe baza probelor administrate, instanţele au reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara de 1 februarie 2003, după ce în prealabil inculpatul consumase băuturi alcoolice împreună cu părinţii părţii vătămate, a mers la barul din Mintiu, însoţit de partea vătămată S.L.E., în vârstă de 9 ani, pentru a cumpăra băuturi şi a continua să bea cu părinţii acesteia.
La cererea inculpatului, partea vătămată a cumpărat o sticlă de lichior, dar inculpatul nu s-a mai întors la locuinţa părţii vătămate, ci a pretins că merge la o rudă.
La marginea localităţii, într-o şură părăsită, inculpatul a dezbrăcat pe partea vătămată şi a întreţinut un act sexual normal cu ea. Întrucât aceasta a plâns şi a strigat, inculpatul a scos din buzunar un cuţit pe care l-a pus lângă capul ei.
Ulterior, inculpatul a obligat-o şi la un act sexual oral, după care, urcat din nou peste ea, a fost surprins de tatăl acesteia, martorul S.M. Acesta l-a lovit cu o lanternă şi a încercat să-l imobilizeze, dar inculpatul a reuşit să fugă.
Din raportul de constatare medico-legală a rezultat că partea vătămată S.L.E., în vârstă de 9 ani a prezentat deflorare recentă, care poate data din 5 februarie 2003, precum şi leziuni genitale, care atestă realizarea unui raport sexual recent şi care necesită 8-9 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, precum şi leziuni traumatice în zona feţei, care s-au putut produce prin zgâriere cu mâna sau cu un corp dur şi care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul R.G. care a solicitat ca, anterior judecării apelului să fie reaudiaţi martorii şi partea vătămată, să se efectueze o expertiză medico-legală care să stabilească dacă la data comiterii faptei a fost în erecţie şi dacă a ejaculat.
Instanţa de apel a respins probele solicitate ca nefiind concludente, utile şi pertinente cauzei.
Cu ocazia susţinerii motivelor de apel s-a solicitat de către inculpat achitarea, întrucât nu este autorul infracţiunii de viol asupra minorei S.L.E.
Prin Decizia penală nr. 167 din 19 august 2003, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
În considerente s-a constatat că, instanţa de fond a administrat un vast material probator care pune în evidenţă fapta penală comisă, cât şi vinovăţia inculpatului în producerea ei.
În termen legal, împotriva hotărârilor de mai sus a declarat recurs doar inculpatul.
Prin motivele orale, inculpatul a susţinut că nu se face vinovat de infracţiunea de viol, solicitând achitarea pe acest temei juridic, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Criticile se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi 14 C. proc. pen., dar recursul este nefondat.
În cauză a fost administrat un vast material probator pe baza căruia instanţele au reţinut corect starea de fapt, vinovăţia inculpatului şi celelalte elemente constitutive ale infracţiunii, încadrarea juridică şi pedeapsa aplicată.
Este adevărat că, după ce în prealabil a recunoscut constant şi fără rezerve vinovăţia sa, în faza judecăţii recurentul inculpat a negat comiterea faptei, construindu-şi o apărare potrivit căreia se afla la locuinţa bunicii sale şi nu cunoaşte ce i s-a întâmplat minorei.
Pe lângă faptul că, inculpatul nu a putut să justifice revenirea asupra primelor declaraţii date în prezenţa apărătorului, susţinerile sale au fost confirmate numai de martorul C.I., care îi este unchi, în rest probele administrate au infirmat apărările formulate.
De altfel, în declaraţiile date în faza urmăririi penale şi în care şi-a recunoscut vinovăţia, recurentul a dat numeroase detalii referitoare la modalitatea de executare a faptei care s-au coroborat cu susţinerile părţii vătămate şi ale părinţilor săi.
Mai mult, martorul D.A.G. a fost alături de părinţii şi fraţii victimei când a fost surprins inculpatul asupra victimei şi a fost cel care a anunţat lucrătorii de poliţie.
În cauză au fost audiaţi şi martorii S.A., A.G. care au confirmat susţinerile părţii vătămate şi ale părinţilor săi.
Martora S.A., gestionara magazinului de unde inculpatul a cumpărat băutura a infirmat susţinerea potrivit căreia, inculpatul ar fi fost agresat de lucrătorii de poliţie pentru a recunoaşte fapta: martora a putut percepe nemijlocit ce s-a întâmplat la momentul primei declaraţii pentru că se afla în interiorul magazinului, spre deosebire de ruda inculpatului care se afla în exterior.
Dar, osebit de proba testimonială, expertiza medico-legală a atestat că victima în vârstă de 9 ani a prezentat o deflorare recentă care poate data din 5 februarie 2003, leziuni genitale care atestă realitatea unui raport sexual recent, precum şi leziuni traumatice la nivelul corpului, care s-au putut produce la 5 februarie 2003, data săvârşirii infracţiunii.
Cum potrivit art. 64 C. proc. pen., nu se face distincţie între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale şi a judecăţii, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferinţă între declaraţiile inculpatului.
Pe de altă parte, declaraţia inculpatului dată în faza judecăţii poate servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu alte probe, ceea ce însă, nu este cazul în speţă.
Este evident că vinovăţia inculpatului a fost fără dubiu dovedită de probele administrate, după cum şi celelalte elemente constitutive ale infracţiunii deduse judecăţii, aspect sub care prima critică formulată de inculpat este nefondată.
Tot astfel este şi critica vizând individualizarea pedepsei aplicate.
Recurentului inculpat i s-a aplicat pedeapsa de 15 ani închisoare pentru o faptă deosebit de gravă, respectiv, violul unei minore de 9 ani, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.
Pedeapsa aplicată se înscrie în limitele legale sancţionatoare neconstatându-se motive care să justifice reducerea ei, în raport de pericolul social al faptei, dar şi al făptuitorului, care a prezentat o atitudine nesinceră şi oscilantă pe parcursul procesului.
Cum hotărârile recurate sunt legale şi temeinice sub aspectele criticate şi nu se constată nici alte motive de casare, cu ocazia examinării din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în temeiul art. 38512 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge ca nefondat.
Conform art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa detenţia preventivă la zi, din pedeapsa aplicată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.G. împotriva deciziei penale nr. 167 din 19 august 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 februarie 2003, la 15 octombrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4510/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4512/2003. Penal → |
|---|
