CSJ. Decizia nr. 4509/2003. Penal. Art.197 alin.2,; art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4509/2003
Dosar nr.3016/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 101 din 19 martie 2002 a Tribunalului Brăila, a fost condamnat inculpatul T.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 75 lit. c), art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de dispoziţiile art. 197 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 75 lit. c) şi a art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 75 lit. c), art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 10 ani închisoare, sporită cu 2 ani, respectiv 12 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 386 de zile din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 719 din 23 octombrie 2001 a Judecătoriei Slobozia, care a fost contopit, în baza art. 39 alin. (2) C. pen., cu pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicându-se un spor de 6 luni, urmând ca inculpatul să execute în total 12 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe perioada stabilită de art. 71 C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 6 mai 2002 la zi.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu coinculpatul B.F. la plata sumei de 330.990 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Sf. Pantelimon Brăila.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu coinculpatul B.F. la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S.K. şi a sumei de 10.000.000 lei cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare din care 900.000 lei, onorariu avocat oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Prin aceeaşi sentinţă au fost condamnaţi şi inculpaţii: B.F., Şt.N., Z.Şt.I. şi S.S.
Faţă de încadrarea faptelor reţinute în sarcina inculpatului T.M. prin rechizitoriu, în baza art. 334 C. proc. pen., instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică din art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. c) C. pen., art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 75 lit. c), art. 201 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 75 lit. c) în: art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 75 lit. c) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 75 lit. c) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 201 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 75 lit. c) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt că, inculpatul T.M. împreună cu ceilalţi făptuitori, aflat fiind în stare de ebrietate le-au deplasat pe părţile vătămate H.I. şi S.K., împotriva voinţei acestora din gara în care se aflau, în zona lizierei din spatele S.C. P. S.A. Brăila. S.K. a rămas sub supravegherea altor inculpaţi, iar T.M. a întreţinut un raport sexual oral cu partea vătămată H.I. împotriva voinţei acesteia. Ulterior, şi alţi inculpaţi au întreţinut raporturi sexuale normale, anale şi orale cu partea vătămată H.I. În acest timp, partea vătămată S.K. a încercat să fugă, dar a fost prinsă şi bătută de inculpaţii T.M. şi B.F. Apoi, inculpatul T.M. i-a cerut să scoată ce are în buzunare şi i-a luat suma de 200.000 lei.
În jurul orelor 3,30 - 4,00 a.m., inculpaţii T.M. şi B.F. l-au alungat pe S.K. şi au dus-o pe H.I. împotriva voinţei sale la locuinţa inculpatului B.F. unde inculpatul T.M. a întreţinut cu aceasta raporturi sexuale normale şi orale. Partea vătămată a fost ţinută în locuinţa inculpatului B.F., de către inculpaţii T.M. şi B.F. până în data de 6 mai 2002 când a fost depistată de organele de poliţie (sesizate anterior de către partea vătămată S.K.).
Din raportul de constatare medico-legală nr. 376 din 6 mai 2002 întocmit de Serviciul de medicină legală Brăila rezultă că H.I. prezenta deflorarea completă recentă ce datează de 1-2 zile, leziuni recente la nivelul toracelui dorsal şi pe braţul stâng, necesitând 2-3 zile de îngrijiri medicale şi leziuni la nivelul regiunii anale recente necesitând 7-8 zile de îngrijiri medicale. Leziunile s-au putut produce prin lovire repetată cu un corp dur şi comprimare (posibil cu pulpa degetelor )şi prin acţiune mecanică în cadrul unui raport sexual cu violenţă.
În privinţa părţii vătămate S.K. din raportul de constatare medico-legală nr. 374 din 5 mai 2002 efectuat de Serviciul de medicină legală Brăila a rezultat că prezintă leziuni produse prin lovire repetată cu corpuri dure şi care necesită 11-13 zile de îngrijiri medicale.
În urma examinării medico-legale a inculpatului T.M. a rezultat că acesta prezenta la nivelul penisului şase corpuri dure în formă paralelipipedică, de mici dimensiuni, implantate subtegumentar (raport de constatare medico-legală nr. 402 din 10 mai 2002 întocmit de Serviciul de medicină-legală Brăila).
Starea de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza materialului probator administrat în cauză: proces verbal de depistare a inculpatului T.M., planşa fotografică, cu obiectele părţii vătămate H.I., proces verbal de cercetare la faţa locului, planşa fotografică efectuată cu ocazia conducerii în teren a părţii vătămate S.K., raport de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică, declaraţiile părţilor vătămate, rapoartele de constatare medico legală, procese verbale de confruntare, declaraţiile martorilor, proces verbal de recunoaştere din grup a inculpatului B.F., proces verbal de ridicare a buletinului de identitate al părţii vătămate H.I. şi a unei ştampile de la domiciliul inculpatului B.F., dovada de restituire către partea vătămată S.K. a unui ceas de mână găsit la domiciliul inculpatului B.F., declaraţiile învinuiţilor şi inculpaţilor. Inculpatul T.M. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de tâlhărie şi a încercat să acrediteze ideea că partea vătămată H.I. a fost de acord cu întreţinerea raporturilor sexuale în contul unei sume de bani pe care urma să o primească S.K.
Curtea de Apel Galaţi prin Decizia penală nr. 308/ A din 28 mai 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului T.M.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 6 mai 2002, la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei din care 450.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul T.M. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi, în principal, achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. d) şi c) C. pen., pentru infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, viol şi tâlhărie, în conformitate cu prevederile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
S-au mai invocat drept motive de casare prevederile art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., susţinându-se că hotărârile pronunţate nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluţiile; art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale pentru partea vătămată H.I. căreia nu i s-a asigurat translator de limba română; art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., deoarece partea vătămată şi martorii nu s-au prezentat în faţa instanţei de fond.
Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de judecată a reţinut în mod complet situaţia de fapt, a stabilit în mod temeinic vinovăţia inculpatului T.M. pentru faptele reţinute în sarcina sa şi a dat încadrarea juridică corespunzătoare acestora.
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă în mod indubitabil săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, viol, perversiuni sexuale şi tâlhărie de către inculpatul T.M.
În acest sens, sunt relevante declaraţiile părţilor vătămate H.I. şi S.K., actele medico-legale, procesele verbale de confruntare, raportul de constatare ştiinţifică dactiloscopică din care rezultă că urma digitală ridicată de pe sticla de coniac găsită la faţa locului a fost creată de degetul mijlociu de la mâna stângă a inculpatului T.M., declaraţiile coinculpaţilor.
Cu privire la motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., Curtea constată că şi acesta este nefondat.
Hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză sunt amplu motivate cu privire la toate aspectele esenţiale ale cauzei, permiţând efectuarea controlului de către instanţa de recurs.
Nici motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., nu poate fi primit ca fondat.
Declaraţiile părţii vătămate au fost date în prezenţa unui traducător autorizat. Inculpatul T.M. nu a formulat nici o cerere legată de modul de asigurare şi efectuare a traducerii declaraţiilor părţii vătămate, aşa încât să se poată aprecia că dacă ea s-ar fi admis, ar fi condus la schimbarea soluţiei în cauză, prin urmare, motivul invocat este nereal şi neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
Motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., se dovedeşte, de asemenea, nefondat.
Acest motiv se referă la judecarea cauzei în primă instanţă sau în apel fără citarea legală a unei părţi, sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa despre această imposibilitate.
Curtea constată că judecarea cauzei în fond şi în apel s-a făcut în condiţiile îndeplinirii în mod legal a procedurii de citare cu partea vătămată H.I. şi partea civilă S.K., lipsa acestora neîmpiedicând soluţionarea cauzei.
De asemenea, martorii din acte au fost prezenţi la termenele de judecată, cercetarea judecătorească fiind completă.
Examinând motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că nu este întemeiat.
Instanţa de judecată a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului T.M., dând eficienţa cuvenită criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faptele comise prezintă un grad mare de pericol social, iar comiterea lor de către o persoană care a mai fost condamnată penal, inculpatul T.M. fiind recidivist, pentru săvârşirea tot a unor infracţiuni de acelaşi gen (viol, furt) sporeşte şi mai mult periculozitatea lor şi a autorului lor.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, având o poziţie procesuală nesinceră.
Toate aceste date şi împrejurări au fost corect evaluate de instanţa de fond atunci când s-a orientat la stabilirea pedepselor, dispunând ca în final inculpatul T.M. să execute o pedeapsă de 12 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Curtea apreciază că această pedeapsă corespunde şi scopului coercitiv-educativ al sancţiunii penale, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., prin urmare nu se impune reducerea cuantumului acesteia.
Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului şi să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Timpul arestului preventiv se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 6 mai 2002, la 15 octombrie 2003.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b), art. 38517 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 308/ A din 28 mai 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 mai 2002, la 15 octombrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4508/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4510/2003. Penal → |
|---|
