CSJ. Decizia nr. 4513/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4513/2003
Dosar nr.3955/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 628 din 1 iulie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnat inculpatul N.V. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 728 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 86/1999 a Judecătoriei Babadag, s-a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecăţii, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în final 8 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Prin aceeaşi hotărâre a fost condamnat şi inculpatul I.I. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1431/2001 a Judecătoriei Babadag dispunându-se executarea acestei pedepse alături de cea aplicată pentru infracţiunea de tâlhărie, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 8 ani şi 2 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a prelungit arestarea preventivă a inculpaţilor pe o perioadă de 30 de zile de la 7 iulie 2003, la 5 august 2003.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 7 februarie 2003 la zi pentru fiecare inculpat.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a sumei de câte 2.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care câte 300.000 lei onorariul apărătorului din oficiu, suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt că, la data de 6 februarie 2003, partea vătămată C.V.V. i-a invitat pe inculpaţi într-o anexă a clădirii în construcţie unde lucra ca paznic. Împreună, cei trei au consumat băuturi alcoolice, au mâncat şi au jucat table în cursul după-amiezii şi în seara zilei respective. La un moment dat, în timp ce inculpatul I.I. pregătea mâncarea, a izbucnit o ceartă între partea vătămată şi inculpatul N.V. care a lovit-o cu picioarele pe partea vătămată. Aceasta s-a ascuns sub un pat, de unde a fost tras afară de către inculpatul N.V., acesta pretinzând părţii vătămate să întreţină acte sexuale orale cu el. Partea vătămată a refuzat, a fost împinsă de către inculpatul N.V. şi a căzut cu mâinile pe un godin aprins. Celălalt inculpat nu a intervenit, dar la cererea inculpatului N.V. a strâns în 2 saci de rafie diferite bunuri aparţinând părţii vătămate (cabluri electrice, scule, îmbrăcăminte). Apoi, împreună, coinculpaţii au părăsit imobilul, deplasându-se spre baraca de lângă groapa de gunoi unde locuiau. Partea vătămată a alertat un vecin, martorul C.T.G., împreună cu care i-a urmărit pe inculpaţi, fără a-i prinde însă.
Bunurile sustrase au fost găsite ulterior în baraca în care inculpaţii locuiau şi restituite părţii vătămate.
Inculpaţii au negat săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Urmare loviturilor ce i-au fost aplicate partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 7 zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune viaţa în pericol (raport de expertiză medico-legală nr. A 1/J/72 din 3 martie 2003 emis de Serviciul de medicină-legală al judeţului Ilfov).
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite în baza materialului probator administrat în cauză: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, procesul-verbal de depistare şi percheziţie, dovezii de predare-primire a bunurilor sustrase, raport de expertiză medico-legală, procesul-verbal de confruntare, declaraţiile martorilor şi declaraţiile inculpaţilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii, solicitând achitarea în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., iar în subsidiar redozarea pedepselor.
Prin Decizia nr. 469/A din 19 august 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins apelurile ca nefondate, a dedus prevenţia de la 7 februarie 2003 la zi şi a prelungit cu 30 de zile, de la 19 august 2003, la 17 septembrie 2003 arestarea preventivă a inculpaţilor, fiecare inculpat a fost obligat la plata a câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 300.000 lei onorariul avocatului oficiu, urmând a fi avansaţi din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal inculpaţii, solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârilor atacate şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat, iar în subsidiar, redozarea pedepselor aplicate.
Temeiul juridic al recursurilor îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Recursurile sunt nefondate, astfel cum se va arăta în continuare.
Din examinarea probelor administrate, Curtea constată că instanţele de judecată au stabilit corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, dând faptei comise de aceştia încadrarea juridică legală şi temeinică.
În mod evident împrejurarea care rezultă atât din declaraţia părţii vătămate C.V.V. şi din raportul de expertiză medico-legală depus la dosarul cauzei, cât şi din declaraţiile martorilor C.T.G. şi Ş.M., deposedarea victimei de bunurile sale s-a făcut prin exercitarea de violenţe fizice asupra acesteia, fapta ce îmbracă elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.
De altfel, inculpatul N.V. a recunoscut în declaraţiile date în timpul urmăririi penale că a lovit victima cu picioarele, dar a susţinut că aceasta ar fi refuzat să-i remită bunurile pierdute la jocuri de noroc, împrejurare în care a agresat-o, iar coinculpatul I.I. le-a sustras.
Curtea constată că, potrivit probelor administrate în cauză partea vătămată nu şi-a dat consimţământul la luarea bunurilor din patrimoniul său, astfel că inculpaţii au recurs la violenţă fizică pentru a şi le însuşi, situaţii în care nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat.
Cât priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor, Curtea constată că instanţa de judecată a respectat prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), individualizarea lor făcându-se potrivit criteriilor generale privind pericolul concret al faptei săvârşite şi periculozitatea făptuitorilor.
Inculpaţii N.V. şi I.I. sunt infractori recidivişti, ambii fiind condamnaţi în numeroase rânduri pentru săvârşirea de infracţiuni de furt calificat.
Deşi au beneficiat de clemenţa legiuitorului, ei au perseverat în săvârşirea de fapte penale, demonstrând un pericol social deosebit şi motivând în acest fel, necesitatea aplicării unor pedepse ferme care să corespundă scopului coercitiv-educativ al sancţiunii penale cerut de art. 52 C. pen.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursurile inculpaţilor ca nefondate.
Timpul arestului preventiv se va deduce din durata pedepselor aplicate fiecărui inculpat de la 7 februarie 2003, la 15 octombrie 2003.
Recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorului din oficiu fiind suportate din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b), art. 38517 alin. (4) şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.V. şi I.I. împotriva deciziei penale nr. 469/ A din 19 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 7 februarie 2003, la 15 octombrie 2003.
Obligă pe recurenţi să plătească statului sumele de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4512/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4515/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs → |
|---|
