ICCJ. Decizia nr. 4540/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4540/2003
Dosar nr. 37052003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 363/ P din 19 mai 2003, Tribunalul Timiş a condamnat pe inculpaţii:
- O.S.
- S.M. la câte 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.
S-au interzis ambilor inculpaţi exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în limitele art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă pentru fiecare inculpat durata arestului de la data de 30 mai 2002 la zi şi s-a menţinut starea de arest a acestora.
În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea din România a fiecărui inculpat.
În baza art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea de la inculpatul O.S. a autoturismului Opel Kadet 1,7 Diesel de culoare albastră, aflat în custodia I.J.P.F. Timiş, conform procesului verbal din data de 17 iunie 2002.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea ambilor inculpaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2, lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului S.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., privind pe partea vătămată I.A.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a constatat că partea vătămată I.A. nu s-a constituit parte civilă.
S-a reţinut că, la data de 27 mai 2002, lucrătorii din cadrul C.Z.C.C. Timişoara au fost sesizaţi cu privire la faptul că două persoane, respectiv „S.” şi „M.” au procedat la lipsirea în mod ilegal, de libertate a numitelor P.A., I.A. şi G.T., cele trei fete fiind aduse din Republica Moldova în Timişoara, unde urmau să fie „vândute”, în vederea practicării prostituţiei în Iugoslavia.
Din cercetările întreprinse în cauză s-a stabilit că, la data de 19 mai 2002, în urma unui anunţ apărut într-un ziar local din Chişinău, prin care o persoană îşi oferea sprijinul în vederea obţinerii de paşapoarte româneşti şi a vizei pentru Italia, numitele P.A., I.A. şi G.T., care doreau să plece la muncă în Italia, au contactat telefonic titularul anunţului, stabilind apoi, cu acesta, o întâlnire pentru a discuta condiţiile necesare a fi îndeplinite pentru obţinerea unor paşapoarte româneşti.
Astfel cu ocazia întâlnirii, acea persoană care s-a prezentat sub numele de S., identificat ulterior în persoana inculpatului O.S., le-a promis fetelor că în schimbul sumei de 300 dolari S.U.A. de persoană, le va putea facilita obţinerea paşapoartelor româneşti şi a vizei turistice pentru Italia, cu aceeaşi ocazie precizând însă că pentru obţinerea documentelor mai sus-menţionate este absolut necesară prezenţa celor trei fete în Bucureşti.
În acest sens numitele P.A., I.A. şi G.T., acceptând condiţiile prezentate de inculpatul O.S., i-au avansat acestuia, fiecare, suma de câte 100 dolari S.U.A., urmând ca diferenţa să fie plătită după obţinerea paşapoartelor, convenind totodată ca la data de 25 mai 2002, împreună cu inculpatul să se deplaseze la Bucureşti.
La data stabilită, au plecat, cu maşina inculpatului, spre România, fetele având convingerea că urmau a se deplasa spre Bucureşti.
Prin declaraţiile numitelor P.A., I.A. şi G.T. s-a stabilit faptul că, pe traseu inculpatul a fost contactat telefonic de o persoană de sex bărbătesc şi după încheierea conversaţiei, inculpatul le-a comunicat fetelor că se vor deplasa spre Timişoara, unde aveau reţinută, o cameră de hotel.
Întrucât fetele se găseau pentru prima oară în România, fapt pentru care nu cunoşteau traseul care trebuia urmat pentru a ajunge în Bucureşti, au fost de acord să rămână peste noapte în Timişoara, fiind convinse că în ziua următoare îşi vor continua deplasarea spre Bucureşti.
Astfel, ajunşi în Timişoara, inculpatul O.S. s-a deplasat cu cele trei fete pe strada Musorski la pensiunea E., loc unde s-au cazat într-un apartament cu două camere. Este de menţionat că, pe parcursul cercetărilor penale nu s-a putut proceda la identificarea persoanei care a reţinut acel apartament.
Din declaraţia inculpatului O.S. a rezultat că, odată ajunşi în Timişoara s-a întâlnit cu un băiat pe nume „F.”, care i-a condus la pensiune, unde au fost cazaţi, pe când din declaraţiile numitului N.F., administratorul pensiunii, s-a stabilit că în urmă cu câteva zile a fost contactat telefonic de un prieten al său „P.” din Republica Moldova, care l-a rugat să-i ofere cazare unei persoane care va veni din partea sa.
Din declaraţiile fetelor s-a stabilit că imediat după ce au ajuns în acel apartament, inculpatul O.S. a încuiat uşa de acces, păstrând cheia la el, pe toată durata respectivă, nepermiţându-le să părăsească apartamentul.
În cursul primei zile de cazare, inculpatul O.S. a fost contactat telefonic de o persoană, căreia i-a relatat faptul că „are trei fete”, solicitându-i să vină să le vadă.
În urma acestei discuţii telefonice, întrucât ele au conştientizat că inculpatul intenţionau să le vândă, au insistat în mod repetat, ca să le permită să plece acasă, lucru refuzat de acesta.
Ulterior, în cursul nopţii, în apartamentul în care se găseau fetele şi-a făcut apariţia inculpatul S.M., acesta fiind persoana cu care vorbise la telefon inculpatul O.S. şi pe care îl aştepta pentru a vedea fetele.
Imediat, după sosirea inculpatului S.M., acesta le-a trezit pe cele trei fete, care dormeau, solicitându-le să se dezbare pentru a le examina şi a vedea cum arată.
După ce inculpatul S.M. a examinat, din punct de vedere al aspectului fizic pe cele trei fete, i-a comunicat inculpatului O.S. că le va cumpăra pe toate, în schimbul sumei de 300 dolari S.U.A., convenind totodată, ca în cursul zilei următoare să vină după ele. Transportul celor trei fete, în Iugoslavia, urma să fie făcut de o altă persoană, împuternicită de inculpatul S.M.
În cursul zilei următoare, în jurul prânzului, inculpatul S.M. a apărut din nou în apartamentul fetelor, aducându-le ceva de mâncare. După ce fetele au servit masa, inculpatul S.M., i-a cerut, pe un ton ridicat numitei I.A. să se dezbrace, întrucât intenţiona să întreţină raporturi sexuale, cu aceasta. Datorită stării de temere ce i-a fost provocată, numita I.A. s-a dezbrăcat, după care inculpatul S.M., împotriva voinţei fetei a întreţinut cu aceasta raporturi sexuale. În momentul consumării actului sexual, prezentă a fost şi numita P.A., aceasta la cererea inculpatului.
Cu ocazia audierii numitei I.A., aceasta a menţionat că nu se constituie parte civilă, în cauză.
În tot acest timp, inculpatul O.S. nu era prezent în cameră, acesta coborând în faţa hotelului, unde potrivit afirmaţiei sale îşi pregătea maşina pentru drumul de întoarcere.
În cursul aceleiaşi zile, după amiaza, la hotel a sosit persoana, rămasă neidentificată, care urma să transporte fetele în Iugoslavia.
În aceste condiţii, după ce la solicitarea inculpatului O.S., fetele şi-au făcut bagajele, însoţite fiind de acesta, au coborât în faţa hotelului, unde, sub directa supraveghere a celor doi inculpaţi au urcat în autoturismul care a sosit după ele. După plecarea maşinii, în urma unei înţelegeri prealabile, la primul semafor, fetele au fugit din maşină, deplasându-se apoi la organele de poliţie, unde au relatat cele întâmplate.
Ulterior, cu ajutorul informaţiilor furnizate de fete, organele de poliţie au procedat la reţinerea ambilor inculpaţi la P.P.F. Albiţa, pe unde aceştia se pregăteau să părăsească ţara.
În cursul urmăririi penale, nici unul din inculpaţi nu au recunoscut comiterea faptei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, criticând-o pentru netemeinicie, întrucât, în mod greşit s-a dispus achitarea inculpaţilor, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. şi a inculpatului S.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. Apel a declarat şi inculpatul S.M. care a solicitat achitarea, întrucât nu a săvârşit infracţiunea pentru care a fost condamnat.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 289/ A din 23 iulie 2003, a admis recursul declarat de parchet, a desfiinţat sentinţa atacată şi rejudecând cauza a condamnat pe inculpatul S.M. în baza art. 197 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 189 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a menţinut pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa apelată, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, iar în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit această pedeapsă cu pedepsele aplicate prin prezenta decizie, urmând a fi executată pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în final, inculpatul având de executat 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a menţinut restul sentinţei apelate.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus în continuare, din durata pedepsei aplicate fiecărui inculpat, arestul preventiv de la data pronunţării sentinţei apelate, la zi, iar în temeiul prevederilor art. 160d C. proc. pen., s-a prelungit cu 30 zile, de la data pronunţării deciziei, starea de arest preventiv a inculpaţilor S.M. şi O.S.
În temeiul prevederilor art. 379 alin. (1) pct. 1, lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.M., împotriva aceleeaşi sentinţe.
S-a dispus plata sumei de 224.000 lei onorariul traducătorilor din fondurile Ministerului Justiţiei.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul S.M. la plata sumei de 400.000 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi inculpatul S.M.
Curtea, din oficiu, a dispus disjungerea cauzei, privind recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pentru care a amânat cauza la 19 noiembrie 2003 şi a luat în discuţie recursul declarat de inculpatul S.M.
Inculpatul S.M., prin apărătorul său, a solicitat reducerea pedepsei, arătând că nu se consideră vinovat.
Recursul este fondat, dar pentru alte motive decât cele solicitate de inculpat, respectiv, cu privire la greşita încadrare juridică a faptelor, incidenţa Legii nr. 543/2002 şi la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, rezultă că instanţa de apel a reţinut temeinic situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului S.M., în concordanţă cu probele administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti.
Potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 constituie infracţiunea de trafic de persoane, recrutarea, transportarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. Iar la alin. (2) lit. a) din aceeaşi lege, se prevede că traficul de persoane săvârşit de două sau mai multe persoane împreună, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Or, în cauză, fapta inculpaţilor O.S. şi S.M., care, în cursul lunii mai 2002, au recrutat trei tinere din Moldova pentru a fi vândute şi transportate în Iugoslavia, în vederea practicării prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, sus-arătate.
Ca urmare, în baza art. 334 C. proc. pen., Curtea va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 şi art. 189 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi va condamna pe inculpatul S.M. la 5 ani închisoare.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 aplicată inculpatului, este graţiată integral şi condiţionat.
Se constată că greşit s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., întrucât inculpatul este străin, pedeapsă pe care Curtea o va înlătura.
Ca urmare, recursul inculpatului va fi admis şi se va dispune conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 289/ A din 23 iulie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 363 din 19 mai 2003 a Tribunalului Timiş, cu privire la încadrarea juridică a faptelor, la incidenţa Legii nr. 543/2002 şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi sporul de un an închisoare.
Repune pedepsele aplicate în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 şi art. 189 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, text în baza căruia condamnă pe inculpat la 5 ani închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată graţiată integral şi condiţionat această pedeapsă, urmând ca inculpatul S.M. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.
Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 30 mai 2002, la 15 octombrie 2003.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limbă sârbă, se va plăti din fondul Curţii Supreme de Justiţie.
Disjunge soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara cu privire la inculpatul O.S.
Fixează termen pentru soluţionarea acestui recurs la 19 noiembrie 2003, când se va cita inculpatul O.S.
Menţine starea de arest a inculpatului O.S., pe care o prelungeşte până la 19 noiembrie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4539/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4518/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
