CSJ. Decizia nr. 4539/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4539/2003
Dosar nr.3026/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 39/ P din 12 martie 2003 a Tribunalului Neamţ, secţia penală, a fost condamnat inculpatul E.V. la pedeapsa de 20 ani închisoare şi la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de dispoziţiile art. 174 şi art.175 lit. c) şi i) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), de la rămânerea definitivă a hotărârii până la terminarea executării pedepsei principale.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenţia de la 30 iulie 2002, la 12 martie 2003.
S-a aplicat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical conform art. 113 C. pen., pe timpul executării pedepsei principale, până la însănătoşire, dispunându-se comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii şi a copiei de pe raportul medico-legal administraţiei locului de deţinere, conform art. 429 C. proc. pen., după rămânerea definitivă a hotărârii.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat şi inculpatul E.Z. la pedeapsa de 20 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), de la rămânerea definitivă a hotărârii până la terminarea executării pedepsei principale.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului; conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 26 iulie 2002, la 12 martie 2003.
Pe latură civilă, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă E.A. şi, în temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata, către aceasta, a sumelor de 100.000.000 lei daune materiale şi 100.000.000 lei daune morale, actualizate la data executării.
S-a luat act că inculpaţii au fost asistaţi de apărător ales.
În temeiul art. 189 şi art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata, către stat, a câte 4.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, în data de 25 iulie 2003, inculpatul E.Z. împreună cu fratele său E.C. au plecat să ducă o vacă la montă şi, trecând pe lângă casa victimei E.D., au fost ameninţaţi de aceasta cu toporul. În aceste condiţii s-au întors acasă, au anunţat organele de poliţie şi fără a ţine cont de faptul că fusese sfătuiţi de către autorităţi să evite orice întâlnire cu E.D., au plecat „să îşi facă dreptate singuri”, după afirmaţia lui E.Z., însoţiţi fiind şi de inculpatul E.V. şi de alţi membrii ai familiei. În dreptul barului A.F. au oprit căruţa, E.V. a luat din căruţa victimei o coasă şi un topor, despre care a afirmat că îi aparţin, victima a solicitat restituirea obiectelor, iar inculpatul E.Z. i-a aplicat lovituri cu coasa (partea lemnoasă şi metalică) peste mână şi în zona tâmplei. Inculpatul E.V. a aplicat victimei lovituri cu muchia toporului în cap, victima a căzut într-un şanţ şi apoi s-a ridicat, moment în care inculpaţii, care urmau să părăsească locul faptei, s-au întors şi i-au aplicat, amândoi, lovituri cu furca în zona capului şi pe corp.
În scurt timp, victima a decedat, decesul producându-se datorită hemoragiei şi contuziei cerebrale (conform Raportului medico-legal efectuat de Spitalul Judeţean Neamţ – Cabinetul de Medicină Legală Roman, nr. 87/166/26 iulie 202).
Apărarea inculpaţilor referitoare la săvârşirea faptei în stare de legitimă apărare a fost înlăturată, necoroborându-se cu probele administrate în cauză şi, în mod similar, a fost înlăturată şi apărarea, în sensul existenţei provocării victimei. S-a apreciat, totodată, că şi în măsura în care leziunile suferite de către inculpatul E.Z., ar fi reale şi determinate prin acţiunea victimei acest aspect nu ar justifica aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite în baza procesului verbal de cercetare la faţa locului, acte medico-legale, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpaţilor.
Prima instanţă a dispus măsura de siguranţă prevăzută de art. 113 C. pen., faţă de inculpatul E.V. având în vedere concluziile Raportului de Expertiză medico-legală psihiatrică efectuat de I.M.L. Mina Minovici Bucureşti din care rezultă că inculpatul prezintă o tulburare organică de personalitate cu deteriorare coguitivă pe fond mixt vascular şi T.C.C., având discernământul diminuat în raport de fapta comisă.
La individualizarea pedepselor aplicate instanţa de fond a avut în vedere şi starea de conflict preexistentă, dar şi modul de a acţiona al inculpaţilor, intenţia directă de a ucide victima, circumstanţele reale şi personale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii solicitând redozarea pedepselor aplicate şi reducerea cuantumului daunelor materiale şi morale acordate.
Partea civilă E.A. a declarat apel, solicitând majorarea pedepselor aplicate, plata sumelor cu titlu de despăgubiri civile acordate şi introducerea în proces a lui E.C.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin Decizia nr. 216 din 29 mai 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul E.V., în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul inculpatului E.Z. şi a redus pedeapsa aplicată la 16 ani închisoare, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins ca tardiv apelul declarat de partea civilă E.A.
S-a dedus prevenţia de la 12 martie 2003, la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat E.V. la plata a 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, incluzând onorariul avocatului din oficiu.
Apelanta parte civilă a fost obligată la 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apelul inculpatului E.Z. se suportă de către stat.
Instanţa de apel a apreciat că s-a reţinut corect starea de fapt şi că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se reţine săvârşirea infracţiunii în stare de legitimă apărarea sau provocare, dar în privinţa pedepsei aplicate inculpatului E.Z. a considerat că nu s-au avut în vedere în suficientă măsură împrejurările cauzei, participarea acestuia şi elementele privind persoana acestui inculpat, pedeapsa fiind prea severă. S-a luat în considerare faptul că, în anul 1998, inculpatul E.Z. a suferit o vătămare corporală urmare agresiunii exercitate asupra sa de fiul victimei, şi că are 2 copii minori în îngrijire considerându-se că o pedeapsă în cuantum mai redus este de natură a asigura realizarea scopurilor conform art. 52 C. pen.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal inculpaţii şi partea civilă.
Recurenţii inculpaţi au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate, aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., reducerea pedepselor aplicate şi a despăgubirilor civile acordate.
Recurenta parte civilă E.A. a solicitat admiterea recursului şi majorarea pedepselor inculpaţilor.
Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din analiza actelor dosarului rezultă că instanţa de fond a stabilit în mod just starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, administrând în mod corect şi complet probele. Sub aspectul individualizării pedepsei, în privinţa inculpatului E.V. s-au respectat criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi s-a aplicat o pedeapsă al cărei cuantum duce la realizarea scopurilor coercitiv-educative stabilite de art. 52 C. pen. În legătură cu cuantumul pedepsei aplicate inculpatului E.Z., instanţa de apel a apreciat în mod just toate elementele de natură a conduce la stabilirea unei pedepse care să reflecte circumstanţele reale, personale, împrejurările şi contextul săvârşirii faptei.
În cauză nu se impune reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., întrucât din materialul probator administrat nu a rezultat că inculpaţii au săvârşit infracţiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Dimpotrivă, inculpaţii au fost cei care au provocat întâlnirea cu victima şi primii care s-au înarmat, lovind victima chiar şi după ce aceasta căzuse la pământ.
Mai mult, inculpaţii au dorit provocarea conflictului, întrucât au ignorat sfatul organelor de poliţie de a evita întâlnirea cu victima.
Leziunile prezentate de inculpatul E.Z. sunt cauzate de victimă în timp ce aceasta se apăra de violenţele exercitate asupra sa, astfel că cererea recurenţilor inculpaţi de a se face în cauză aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., urmează a fi respinsă ca nefondată, menţinându-se cuantumul pedepselor aplicate şi al despăgubirilor civile, astfel cum au fost ele stabilite de instanţele de judecată.
Cu privire la recursul părţii civile E.A., Curtea constată că acesta nu este întemeiat şi urmează să îl respingă ca atare.
Partea civilă, prezentă la dezbateri la data de 5 martie 2003, a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 39 pronunţată de Tribunalul Neamţ la 12 martie 2003, la data de 26 martie 2003, depăşind termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 363 alin. (3) C. proc. pen.
Prin urmare, respingerea apelului său de către Curtea de Apel Bacău ca tardiv introdus este legală şi temeinică, iar cererea părţii civile ca în recurs să se majoreze cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor este inadmisibilă în raport de poziţia sa procesuală.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii E.Z. şi E.V. şi de partea civilă E.A.
Timpul arestului preventiv se va deduce din durata pedepselor aplicate, de la 26 iulie 2002 la zi pentru inculpatul E.Z. şi de la 30 iulie 2002 la zi pentru inculpatul E.V.
Recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu al inculpaţilor fiind suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii E.Z., E.V. şi partea civilă E.A. împotriva deciziei penale nr. 216 din 29 mai 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă pe inculpaţi să plătească statului sumele de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4538/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4540/2003. Penal → |
|---|
