CSJ. Decizia nr. 4620/2003. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4620/2003
Dosar nr. 5111/2002
Şedinţa publică din 20 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 210 din 1 noiembrie 1999, Tribunalul Bihor l-a achitat pe inculpatul L.I., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. pen., pentru infracţiunile de abuz de încredere, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi înşelăciune, prevăzută de art. 246, art. 290 şi art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. şi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 7 din Legea nr. 137/1997 C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat de la data de 5 octombrie 1998, până la 16 octombrie 1998.
Au fost respinse pretenţiile civile formulate de C.F.F. şi s-a constatat că deşi iniţial F.C.B. a solicitat obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri civile, ulterior şi-a modificat poziţia, susţinând că nu are nici o pretenţie patrimonială faţă de inculpat.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.500.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în perioada 9 noiembrie, 28 februarie 1996, în timp ce îndeplinea funcţia de preşedinte al Consiliului de administraţie al Asociaţiei Sportivilor F.C.B., inculpatul a efectuat transferul unor jucători la şi de la alte cluburi sportive, dispunând asupra sumelor de bani obţinute fără consultarea celorlalţi membrii ai consiliului.
Acelaşi inculpat nu a evidenţiat în registrele contabile sumele de bani rezultate din transferul unor jucători. Totodată, folosind xerocopia unei convenţii din 26 februarie 1966, inculpatul a emis faţă de SC B. pretenţii băneşti, în valoare de 169.975.000 lei, deşi şi conţinutul actului respectiv nu corespundea realităţii.
În considerentele sentinţei s-a motivat că inculpatul nu avea calitatea de funcţionar în accepţiunea art. 147 şi art. 148 C. pen., încât nu poate fi subiect activ al infracţiunilor de luare de mită şi abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
S-a apreciat că folosirea convenţiei menţionate nu îndeplineşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, iar omisiunea înregistrării în evidenţa contabilă de către inculpaţi a unor sume de bani, nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
Curtea de Apel Oradea, rejudecând apelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, după casarea cu trimitere, a pronunţat Decizia penală nr. 208/ A din 21 octombrie 2002, prin care, a schimbat încadrarea juridică a faptelor menţionate la punctele 3 şi 4 din rechizitoriu, din două infracţiuni de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în două infracţiuni de abuz de încredere, prevăzute de art. 213 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (săvârşite în dauna părţilor vătămate F.C.B. şi F.C.F.) şi a dispus încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 2841 C. proc. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbând încadrarea juridică a faptelor menţionate la punctele 2 şi 3 din rechizitoriu, din infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), (săvârşită în dauna părţii vătămate F.C.B.) a dispus încetarea procesului penal, potrivit art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., întrucât partea vătămată nu a formulat plângere prealabilă.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), instanţa de apel l-a condamnat pe inculpatul L.I., la 6 luni închisoare, constatând că această pedeapsă este graţiată integral şi conform art. 1 din Legea nr. 137/1997. S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 10 din aceiaşi lege.
Totodată, instanţa a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul L.I., cu aplicarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 2.000.000 lei.
Împotriva menţionatei decizii, inculpatul L.I. a declarat recurs, solicitând în principal achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), iar în subsidiar încetarea procesului penal, pentru aceiaşi infracţiune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., întrucât a intervenit prescripţia specială, prevăzută de art. 124 C. pen.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 40 din Legea nr. 82 din 24 decembrie 1991, constituie infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare şi elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanţul contabil.
Termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru această infracţiune este de 5 ani, conform art. 122 lit. d) C. pen., iar termenul de prescripţie specială, prevăzută de art. 124 din acelaşi cod este de 7 ani şi 6 luni.
Din actele dosarului rezultă că la data de 28 februarie 1996, inculpatul a părăsit conducerea F.C.B., activitatea infracţională reţinută în sarcina sa constatându-se înaintea acestei date.
Cum de la data menţionată au trecut mai mult de 7 ani şi 6 luni, împlinindu-se deci, termenul de prescripţie specială stabilit de lege, pentru infracţiunea prevăzută de art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82 din 24 decembrie 1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), reţinută în sarcina inculpatului, se impune încetarea procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat, fiind întemeiat urmează a fi admis, a se casa Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 2001 din 1 noiembrie 1999 a Tribunalului Bihor, numai cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 122 şi art. 124 C. pen., şi a se dispune încetarea procesului penal, pornit împotriva acestuia, pentru infracţiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate se vor menţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul L.I., împotriva deciziei nr. 208 din 21 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
Casează hotărârea atacată şi sentinţa nr. 201 din 1 noiembrie 1999 a Tribunalului Bihor, numai cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 122 şi art. 124 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) şi art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4619/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4622/2003. Penal. Art.254, 248 c.pen. Recurs → |
|---|
