CSJ. Decizia nr. 4622/2003. Penal. Art.254, 248 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4622/2003
Dosar nr.2410/2003
Şedinţa publică din 20 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
După rejudecarea cauzei în latură civilă, Tribunalul Prahova prin sentinţa penală nr. 111 din 20 martie 2003 a dispus obligarea inculpaţilor S.N. şi S.A.G., în solidar, la plata sumei de 32.532.750 lei şi a sumei de 6.357.699 lei către S.N.S. SA Bucureşti, sucursala Salina Slănic.
Fiecare inculpat a fost obligat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
La pronunţarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul S.N. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 254 alin. (1) C. pen., art. 248 alin. (1) C. pen., şi art. 25 C. pen., raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), iar inculpatul S.A.G. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 248 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut că inculpaţii, în calitate de organele de conducere S.S. Prahova au încheiat cu SC Q.S.P. SRL după contracte pentru achiziţionarea unor saci de polietilenă, respectiv contractul nr. 14671 din 21 decembrie 1994 pentru cantitatea de 3 milioane saci polietilenă cu dimensiunea 900 x 500 x 0,25 mm stabilindu-se preţul unitar de 403 lei pe bucată şi contractul nr. 14073 din 27 noiembrie 1995 prin care s-a stabilit achiziţionarea a 2 milioane bucăţi polietilenă cu dimensiunile 900 x 500 x 0,25 mm stabilindu-se un preţ unitar de 535 lei/bucată.
Intre părţile contractante s-au încheiat acte adiţionale pe parcursul derulării contractelor, referitoare la preţurile de livrare şi valoarea contractelor stabilite iniţial, astfel prin actul adiţional nr. 1 din 20 aprilie 1995 majorarea preţului unitar de la 403 lei la 505 lei, prin actul adiţional din 18 octombrie 1995 majorarea preţului de la 505 lei la 533 lei, iar prin actul adiţional din 23 mai 1996, majorarea preţului de la 580 lei la 635 lei.
Reţine tribunalul că, din probele administrate în cauză, respectiv contractele economice încheiate, actele adiţionale, procesele-verbale de control şi raportul de expertiză contabilă întocmit de expert R.S., rezultă că în perioada ianuarie – mai 1996 s-a acceptat la plată cantitatea de 722.950 saci plietilenă la preţul de 680 lei/bucată, deşi ultimul preţ negociat a fost de 535 lei/bucată, prejudiciul fiind de 32.532.750 lei, la care se adaugă 6.357.698 lei, reprezentând despăgubiri asupra prejudiciului neîncasat pentru perioada 18 noiembrie 1997 – 31 decembrie 1997.
Împotriva sentinţei penale nr. 111 din 20 martie 2003, au declarat apel în termen legal, inculpaţii S.N., S.A.G. şi partea civilă S.N.S. SA SALROM, sucursala Slănic Prahova, criticând soluţia pronunţată de nelegalitate şi netemeinicie.
Apelanţii-inculpaţi, au susţinut în dezvoltarea motivelor de apel, că în mod greşit s-au acordat părţii civile despăgubiri în cuantum de 32.532.750 lei, întrucât raportul de expertiză efectuat în cursul judecăţii, reţine că această sumă „reprezintă în realitate un debit care nu există”, ambii experţi opinând că nu există nici o pagubă în patrimoniul societăţii, deoarece nu s-a înregistrat nici un refuz de calitate ori de preţ, iar prin revânzarea produselor la care s-au folosit sacii achiziţionaţi cu preţurile de 505, 535, 580 şi 638 lei, nu s-a creat nici o pagubă în dauna societăţii.
În susţinerea apelului, inculpaţii au depus în copie xerox Decizia civilă nr. 1887 din 20 iulie 2000 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială.
Apelanta-parte civilă S.N.S. SA SALROM, sucursala Slănic Prahova, a criticat soluţia primei instanţe, susţinând că în mod greşit s-a admis doar în parte acţiunea formulată împotriva inculpaţilor, întrucât, cu probele administrate în cauză reţinute de altfel şi în rechizitoriu, s-a făcut dovada că prejudiciul suferit este în cuantum de 336.195.550 lei la care urmează să se acorde dobânda la vedere practicată de B.C.R., agenţia Slănic, astfel că valoarea totală a prejudiciului calculat începând cu 18 noiembrie 1996 este de 392.843.420 lei.
Curtea, examinând apelurile declarate în raport de criticile invocate, materialul probator administrat în cauză şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., şi art. 378 C. proc. pen., constată că apelurile declarate sunt, nefondate, fiind respinse prin Decizia penală nr. 241 din 14 mai 2003.
S-au reţinut următoarele:
Apelanţii inculpaţi S.N. şi S.A.G. au fost condamnaţi, prin sentinţa penală nr. 17 din 8 iulie 1998 a Tribunalului Prahova, definitivă prin Decizia penală nr. 3006 din 12 iunie 2002 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, la pedepse rezultante de câte 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 861 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 254 alin. (1) C. pen., art. 248 alin. (1) C. pen., art. 25 C. pen., raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), în cazul inculpatului S.N. şi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 25 alin. (1) C. pen. şi art. 248 alin. (1) C. pen., în cazul inculpatului S.A.G.
S-a mai reţinut că pe linia deciziei de casare a Curţii Supreme de Justiţie, instanţa de fond a încuviinţat şi administrat efectuarea unei expertize contabile care, pe baza actelor de control încheiate de organele abilitate, să stabilească care este prejudiciul real produs ca urmare a săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor în perioada infracţională, activitatea constând în aceea că au acceptat să plătească cantitatea de 722.950 saci tip 900 x 500 x 0,20 mm la preţul unitar de 580 lei/bucată, faţă de preţul contractat de 535 lei/bucată, determinarea rezultatelor financiare negative generate de neînregistrarea sumelor cuvenite fiecărui termen contractual, precum şi paguba adusă prin recepţia calitativă a produselor în alte dimensiuni decât cele achitate, la stabilirea prejudiciului urmând să se aibă în vedere şi actul de constituire ca parte civilă formulată de Regia Autonomă a Sării Bucureşti, pentru S.S. Prahova.
Expertiza a fost efectuată de expert contabil R.S. cu participarea expertului consilier P.N., iar din concluziile acesteia, rezultă că prejudiciul real produs de inculpaţi în perioada infracţională este de 32.532.750 lei şi provine de la achitarea cantităţii de 722.950 bucăţi saci de polietilenă cu preţul de 580 lei/bucată, în loc de 535 lei/bucată.
De asemenea, s-a concluzionat că rezultatele financiare negative generate de neînregistrarea sumelor cuvenite fiecărui termen contractual, privesc numai anul 1996 şi se referă la cheltuielile de producţie care au fost majorate nejustificat cu suma de 32.533.750 lei şi care a contribuit direct la înregistrarea unui profit brut mai scăzut cu această sumă.
Prin lucrarea menţionată, au fost calculate despăgubirile civile reprezentate de dobânda la vedere practicată de B.C.R., concluzionându-se că aceasta este în cuantum de 6.357.698 lei.
În raport de proba ştiinţifică efectuată în cauză, şi care a avut în vedere atât actele de control încheiate de organul abilitat, cât şi contractele comerciale nr. 14671/1994, 14073/1995, actele adiţionale, se constată că soluţionarea laturii civile a procesului penal s-a făcut în concordanţă cu prevederile art. 14 şi art. 15 C. proc. pen., art. 246 C. proc. pen., art. 998, art. 999 C. civ. şi art. 1003 C. civ., hotărârea pronunţată fiind legală şi temeinică.
Instanţa nu a îmbrăţişat susţinerea apelanţilor-inculpaţi, în sensul că partea civilă nu a suferit nici o pagubă, câtă vreme sacii de polietilenă achiziţionaţi au fost revânduţi cu produsul finit, neînregistrându-se refuzuri la plată, iar expertiza efectuată în cauză a concluzionat în acest mod, câtă vreme în sarcina inculpaţilor s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută şi pedepsită de art. 248 alin. (1) C. pen., iar Curtea Supremă de Justiţie a concluzionat că aceştia au produs o pagubă societăţii prin aceea că au acceptat să plătească cantitatea de 722.950 saci polietilenă tip 900 x 500 x 0,20 mm la preţul unitar de 580 lei/buc. deşi preţul contractat a fost de 535 lei/buc., dispunând numai ca pe baza expertizei contabile să se determine întinderea pagubei, al cărui cuantum este cel menţionat anterior.
De asemenea, s-a motivat că nu poate fi avută în vedere nici Decizia civilă nr. 1887 din 20 iulie 2000 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, prin care admiţând-se recursul declarat de pârâta SC Q.S.P. SRL Ploieşti împotriva deciziei civile nr. 258 din 30 martie 1998 a Curţii de Apel Ploieşti, a casat Decizia şi a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Regia Autonomă a Sării Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 1237/1997 a Tribunalului Prahova, vizând acţiunea în pretenţii pentru suma de 392.843.420 lei, reprezentând diferenţa de preţ, întrucât, deşi la pronunţarea acestei decizii s-a reţinut că produsele în cauză, respectiv sacii de polietilenă au fost revânduţi la terţi beneficiari şi prin urmare, reclamanta nu a suferit nici o pagubă, examinarea probelor administrate în cauză s-a făcut în raport de principiile ce guvernează răspunderea contractuală.
În cauza dedusă judecăţii însă, apelanţii inculpaţi sunt chemaţi să răspundă pentru paguba cauzată ca urmare a săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina lor potrivit normelor ce reglementează răspunderea civilă delictuală prevăzută de art. 998 – art. 999 C. civ., prejudiciul cauzat prin infracţiune cuprinzând atât paguba efectivă produsă, cât şi beneficiul nerealizat, în speţă dobânzile bancare.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpaţii S.N. şi S.A.G., precum şi partea civilă S.N.S. SA Salrom Bucureşti.
Inculpaţii au solicitat înlăturarea obligării la plata despăgubirilor către partea civilă dat fiind că nu există prejudiciu în cauză, iar partea civilă a solicitat obligarea inculpaţilor la acoperirea întregului prejudiciu de 392.842.420 lei.
Recursurile sunt nefondate.
Aşa cum au motivat şi instanţele de fond şi apel, obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor, precum şi cuantumul stabilit sunt determinate pe baza expertizei efectuate pe linia deciziei de casare a Curţii Supreme de Justiţie, din concluziile căreia a rezultat că prejudiciul real produs de inculpaţi în perioada infracţională este de 32.532.750 lei, acesta provine de la achitarea cantităţii de 722.950 bucăţi saci polietilenă, cu preţul de 580 lei/bucată, în loc de 535 lei/bucată.
Expertiza contabilă a avut în vedere atât actele de control încheiate la societate, cât şi contractele comerciale nr. 14671/1994 şi nr. 14073/1995.
Constantându-se deci că soluţionarea laturii civile s-a făcut în concordanţă cu prevederile art. 14 şi art. 15 C. proc. pen., şi art. 346 C. proc. pen., precum şi art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ., recursurile formulate sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii S.N. şi S.A.G. şi de către partea civilă S.N.S. S.A. Salrom Bucureşti împotriva deciziei nr. 241 din 14 mai 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, ca nefondate.
Obligă pe recurenţii inculpaţi să plătească statului cheltuieli judiciare, S.N. 1.000.000 lei, S.A.G. 1.400.000 lei, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurenta parte civilă să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4620/2003. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4627/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
