CSJ. Decizia nr. 4627/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4627/2003
Dosar nr.3078/2003
Şedinţa publică din 21 octombrie. 2003
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 45 pronunţată la data de 28 ianuarie 2003 în dosarul penal nr. 436/2002, Tribunalul Argeş, secţia penală, a pronunţat următoarele:
În baza art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul B.I., la pedeapsa de 19 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 175 C. pen., aplică inculpatului, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen., pe o durată de 6 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), compută din durata pedepsei închisorii pronunţate, arestarea preventivă a inculpatului începând cu 18 noiembrie 2001, până la data de 28 ianuarie 2003.
În baza art. 350 C. proc. pen., menţine arestarea preventivă dispusă prin încheierea din 23 ianuarie 2003, măsură ce expiră la data de 21 februarie 2003.
În baza art. 998 C. civ., art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., obligă pe inculpat la 452.776 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Municipal Câmpulung Muscel, jud. Argeş şi la 86.000 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdazar-Arseni Bucureşti.
Constată că Spitalul de Pediatrie Piteşti şi B.I.I., domiciliată în comuna Godeni, jud. Argeş nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
În baza art. 191 C. proc. pen., obligă pe inculpatul B.I., la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:
Soţii B.I. şi B.I.I. (inculpatul şi mama victimei, E.S.) s-au căsătorit în anul 2000, relaţiile de familie nefiind prea bune datorită consumului excesiv de alcool de către soţ, ceea ce îl făcea violent faţă de soţie şi ulterior şi faţă de fiica sa.
La data de 16 noiembrie 2001, pe fondul stării de ebrietate a căutat scandal, atitudine specifică celor băuţi, lovindu-şi soţia şi trimiţând-o să încarce sifoanele. În absenţa acesteia şi deoarece fetiţa plângea, enervat, inculpatul i-a aplicat trei pumni în cap, apoi a trântit-o cu capul de pat şi podea.
La întoarcere nu a comunicat soţiei cele petrecute şi pentru că victima intrase în comă au dus-o la spital, unde aceasta a decedat ca urmare a unei hemoragii meningo-ventriculare şi contuziei cerebrale ce a survenit ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral acut, forte, cu fractură de boltă craniană, prin lovire cu un corp dur. Această concluzie a fost înfăţişată de raportul de autopsie şi cel de expertiză medico-legală.
Reţinerea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei s-a făcut pe baza probelor administrate, ce s-au coroborat cu actele (rapoartele) medicale şi anume: declaraţia inculpatului, procesul verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile martorilor B.I.I., M.I., M.M., E.M., P.I.G., G.M., A.F.G., I.V. şi M.M.N.
Din declaraţiile acestora a rezultat că inculpatul obişnuia să-şi lovească fiica, consumul de alcool deteriorându-i comportamentul obişnuit. În ziua faptei, copilul a rămas în stare normală sub supravegherea inculpatului, băut şi violent, şi a fost găsit de soţie, lovit atât de puternic încât a intrat în comă. Fiind de notorietate atitudinea violentă a inculpatului şi starea pe care a putut-o crea scâncetele unui bebeluş, cum cei doi au fost singuri în casă, iar medicul a concluzionat că a fost lovită cu corp dur, ceea ce i-a atras moartea, singura concluzie este aceea că tatăl şi-a ucis copilul de 6 luni. Ipoteza lovirii accidentale prin cădere pe care inculpatul nici nu a emis-o iniţial, a fost înlăturată, având în vedere că nu s-a coroborat cu alte probe.
De altfel, inculpatul în faza urmăririi penale a recunoscut fapta, descriind amănunte doar de el cunoscute, ulterior adoptând o atitudine oscilantă până la prezentarea variantei unui omor din culpă.
Instanţa de fond a constatat ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor cu intenţie indirectă. Inculpatul neurmărind neapărat uciderea, dar acceptând posibilitatea producerii rezultatului letal.
La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv atitudinea inculpatului, absenţa antecedentelor penale, grava consecinţă a faptei sale, cruzimea de care a dat dovadă.
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, prin Decizia nr. 170/ A din 19 iunie 2003, pronunţată în dosarul penal nr. 1237/2003 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat care criticase respingerea cererii sale de schimbare a încadrării juridice în ucidere din culpă şi întinderea cuantumului pedepsei aplicate. S-a considerat că reţinerea situaţiei de fapt, încadrarea juridică şi pedeapsa aplicată corespund probelor şi dispoziţiilor legale.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, în termen legal şi invocând ca motive de casare, greşita încadrare juridică [(art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.)] şi greşita individualizare a pedepsei [(art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)]. A solicitat schimbarea încadrării juridice, ca şi la apel, şi reducerea pedepsei.
Curtea examinând hotărârea atacată şi sentinţa, în raport de cele 2 critici formulate, cât şi din oficiu prin analizarea probelor administrate în lumina dispoziţiilor legale aplicabile în cauză a ajuns la concluzia că recursul este nefondat.
În mod justificat instanţa de apel a menţinut sentinţa de condamnare, deoarece într-adevăr, din probele administrate a rezultat fără îndoială vinovăţia inculpatului care şi-a omorât copilul, cu intenţie (indirectă), iar nu din culpă cum pretinde, pedeapsa aplicată fiind corespunzătoare gravităţii faptei sale. Modul de producere a leziunii exclude accidentarea din culpă, iar inculpatul a recunoscut că ceea ce s-a întâmplat victimei s-a produs în prezenţa sa.
Infracţiunea de omor în sine este o infracţiune gravă, viaţa fiind apărată egal, indiferent de cine este victima. Când însă inculpatul este persoana obligată legal şi moral să îngrijească şi să supravegheze creşterea şi educarea victimei, gravitatea este de nemăsurat.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge ca nefondat recursul inculpatului, hotărârile fiind legale şi temeinice.
Se va deduce prevenţia la zi.
Inculpatul recurent va suporta consecinţele dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 170 din 19 iunie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 18 noiembrie 2001, până la 21 octombrie 2003.
Obligă recurentul la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4622/2003. Penal. Art.254, 248 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4625/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
