CSJ. Decizia nr. 4633/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4633/2003
Dosar nr. 2849 /2003
Şedinţa publică din 21 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 201 din 27 martie 2003, pronunţată în dosarul penal nr. 2126/2002, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.N. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 239 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.N. la 3 pedepse de câte 5 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare.
S-a menţinut beneficiul liberării condiţionate pentru restul rămas neexecutat de 293 zile din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 923/2000 a Judecătoriei Constanţa.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul C.I. la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 239 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe acesta la 3 pedepse de câte 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.I., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.E. la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 239 alin. (1) şi (3) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la trei pedepse de câte 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C.pen, în referire la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată acestora, perioada arestării preventive de la 31 octombrie 2002.
S-a constatat prejudiciul cauzat părţii civile S.C. M.A. S.R.L. Constanţa, recuperat prin restituirea în natură.
Au fost respinse celelalte despăgubiri civile solicitate de partea civilă, ca nefondate.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la 2.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în seara zilei de 30 octombrie 2002, inculpaţii au fost surprinşi în timp ce sustrăgeau porumb de pe o solă ce aparţinea S.C. M.A. S.R.L. Constanţa, solă situată pe raza comunei Mihail Kogălniceanu.
Inculpaţii erau înarmaţi cu furci, iar atunci când lucrătorul de poliţie le-a cerut să oprească căruţele, a fost ameninţat atât acesta, cât şi paznicii de serviciu.
Inculpaţii, prin fapta lor, au cauzat părţii vătămate un prejudiciu de 17,284.750 lei, reprezentând cantitatea de 810 kg porumb ştiuleţi, rezultat în urma cântăririi.
La stabilirea stării de fapt au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare încheiat de organele de poliţie, plângerea părţii civile S.C. M.A. S.R.L., procesul-verbal de cercetare la faţa locului, dovada de predare-primire a cantităţii de 810 kg porumb, procesul-verbal de ridicare a corpurilor delicte, declaraţiile martorilor B.C., S.I., P.F., R.S., S.G., S.G., C.A., C.M., declaraţiile părţilor vătămate A.G., D.A., M.I., declaraţiile date de inculpaţi.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii, care au criticat-o ca nelegală şi netemeinică şi au solicitat desfiinţarea ei şi să fie achitaţi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Ambii au susţinut că nu au fost surprinşi la locul faptei şi că treceau cu căruţele prin zonă şi că nu au avut un comportament violent sau insultător la adresa lucrătorului de poliţie. Au mai arătat că la locul faptei se aflau mai mulţi copii de ţigani care au aruncat cu coceni.
În subsidiar, au solicitat reducerea pedepselor.
Prin Decizia nr. 183/P din 5 iunie 2003, secţia penală, a Curţii de Apel Constanţa a admis numai apelul declarat de inculpatul C.E.
Sentinţa a fost desfiinţată parţial şi reducând pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de tâlhărie de la 7 ani la 5 ani închisoare, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., curtea a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, adică pedeapsa redusă la 5 ani închisoare.
Nemulţumiţi şi de această hotărâre, inculpaţii C.I. şi P.N. au declarat, în termen legal recurs.
Inculpatul C.I., prin motivele de recurs scrise a susţinut, în esenţă, că, s-a deplasat cu căruţa la o solă de pe care porumbul a fost recoltat cu câtva timp în urmă pentru a culege ştiuleţii rămaşi după combine, că a venit tehnicianul de la asociaţia agricolă şi nişte paznici, iar după un timp şi trei poliţişti, însă el nu a exercitat violenţe şi nici nu a insultat sau ameninţat lucrătorii de poliţie.
Inculpatul P.N. a susţinut, în esenţă, că, în ziua respectivă, constatând lipsa căruţei şi calului din curte, a plecat în căutarea lor, pentru că, în urmă cu un timp, copii săi au mai plecat cu carul tras de cal la pădure unde au avut un accident. După ce a găsit carul şi pe copii a mers acasă, iar după aceasta a fost chemat la poliţie şi anchetat, fiind acuzat de ultraj şi tâlhărie.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Verificând actele şi lucrările de la dosar, se constată că, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au reţinut corect situaţia de fapt, încadrând faptele în textele de lege corespunzătoare pentru care a aplicat inculpaţilor pedepse cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În ce priveşte criticile formulate se constată, că ele nu sunt întemeiate, instanţa de apel arătând în mod judicios care sunt considerentele pentru care nu au fost primite.
Recursul inculpatului C.I. se constată că este nefondat, deoarece fapta sa de a sustrage porumb de pe un teren care nu-i aparţinea şi folosirea de violenţe constituie infracţiunea de tâlhărie şi nu aceea de furt, iar ameninţarea lucrătorului de poliţie cu bâte şi furci constituie infracţiunea de ultraj.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.N., instanţele au înlăturat ca nesincere declaraţiile acestuia care, iniţial a negat orice participare la furtul de porumb, iar apoi, cum din probe rezultă că şi el s-a aflat la locul faptei, a susţinut că s-a deplasat în zonă să-şi caute copii şi calul şi căruţa, cu care aceştia au plecat de acasă fără să-i ceară permisiunea. Din declaraţiile părţilor vătămate, rezultă că inculpatul a fost găsit alături de ceilalţi romi pe câmp şi în plus, partea vătămată D.A. a făcut precizarea că P.N. a fost cel care îi instiga pe ceilalţi doi strigând: ”Dă-i, Ia-i gâtul cu pistolul lui cu tot! Dă-i în cap. Omoară-l”.
Pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursurile declarate în cauză sunt nefondate şi va fi respinse ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestării preventive de la 31 octombrie 2002 la 21 octombrie 2003.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.I. şi P.N. împotriva deciziei penale nr. 183 din 5 iunie 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata arestării preventive de la 31 octombrie 2002 până la 21 octombrie 2003, pentru ambii inculpaţi.
Obligă recurenţii la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4628/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4635/2003. Penal. Art.174, 175, 176 c.pen.... → |
|---|
