CSJ. Decizia nr. 4766/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4766/2003
Dosar nr. 2855/2003
Şedinţa publică din 24 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Arad, prin sentinţa penală nr. 123 din 5 mai 2003, a condamnat pe inculpatul U.A.G. la 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul neexecutat de 644 zile închisoare din pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 2417 din 17 noiembrie 1997 a Judecătoriei Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 673 din 22 mai 1998 a Curţii de Apel Timişoara şi a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii şi arestării preventive începând din 25 martie 2003 până la zi.
A confiscat de la inculpat în favoarea statului suma de 1.600.000 lei.
A obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
A dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei în contul B.A. Arad a sumei de 300.000 lei reprezentând onorar avocat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În seara zilei de 24 februarie 2003, inculpatul se afla în imobilul surorii sale U.S. din Arad, unde se afla şi tatăl acestuia U.G. În vizită la inculpat se afla şi martorul M.D. care era coleg de muncă cu acesta. În jurul orelor 21,00, inculpatul împreună cu martorul M.D. au plecat spre staţia C.F.R. din cartierul Bujac din Arad. Pe drum inculpatul i-a propus martorului să o tâlhărească pe partea vătămată S.M., propunere cu care martorul nu a fost de acord. Cei doi şi-au continuat deplasarea şi ajungând în dreptul imobilului din Arad, aparţinând părţii vătămate S.M., inculpatul i-a cerut din nou martorului să plece acasă. După care, inculpatul a pătruns în curtea imobilului părţii vătămate şi apoi a urcat pe acoperiş, a dizlocat 3 ţigle şi a pătruns în pod. De aici a coborât pe scară în cameră şi a intrat în camera în care partea vătămată dormea. Inculpatul a pus mâna la gura părţii vătămate, ameninţând-o cu moartea şi cerându-i să-i arate unde sunt banii. Apoi a început să aplice lovituri cu pumnul peste braţele şi capul părţii vătămate şi i-a legat mâinile la spate, punându-i un căluş în gură. Dintr-o cutie metalică inculpatul a sustras suma de 11.250.000 lei şi un ceas de mână cu curea metalică.
În continuare inculpatul s-a deplasat acasă unde a povestit martorilor M.D. şi U.D. cele întâmplate, iar martorul M.D. i-a dat suma de 400.000 lei pentru a păstra tăcerea. Cei doi s-au deplasat la Staţia C.F.R. Arad unde au consumat băuturi alcoolice şi au jucat la aparatele de jocuri mecanice. Pe drum inculpatul a ascuns ceasul sustras într-o cutie metalică pentru gaz metan.
Din raportul medico-legal nr. 134/3 din 27 februarie 2003 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Arad se reţine că partea vătămată S.M. a prezentat ambii pomeţi echimozaţi violoceu-roşiatic, ambele buze echimozate roşiatic, ambele coaste tumefiate şi echimozate, faţa dorsală a ambelor mâini echimozate violaceu, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale.
Apărarea inculpatului, în sensul că nu este autorul faptei a fost înlăturată de probe ce au fost ulterior administrate care a înlăturat şi alibiul invocat de acesta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care a solicitat desfiinţarea acesteia, rejudecarea cauzei şi, în principal, achitarea pe considerentul că nu se face vinovat de fapta imputată, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 214/ A din 2 iunie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat cu motivarea că probele administrate în cauză dovedesc că acesta este autorul faptei, iar apărarea făcută şi mai ales alibiul formulat s-au dovedit a fi nereale, în condiţiile administrării de probe la cererea acestuia.
Împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel a declarat recurs inculpatul pe care o critică pentru aceleaşi motive invocate şi la instanţa de apel, respectiv că materialul probator de la dosar nu este în măsură să dovedească că el este autorul faptei, iar în subsidiar, dacă se va aprecia, în sensul că este vinovat, a cerut reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Analizând materialul probator de la dosar în raport cu criticile formulate de inculpat, se constată că acestea nu sunt întemeiate.
Atât organul de urmărire penală, cât şi instanţa de fond au dispus administrarea de probe din conţinutul cărora rezultă că autorul tâlhăriei asupra părţii vătămate S.M. este inculpatul.
Astfel, partea vătămată, în declaraţiile date a relatat că agresorul era mascat, astfel că nu l-a văzut la faţă, dar, în cursul agresiunii care a durat între 15-30 minute, acesta i s-a adresat de mai multe ori, ameninţând-o.
Totodată, partea vătămată, în prezenţa martorului asistent L.V., l-a recunoscut după voce pe inculpat ca fiind persoana care a agresat-o în noaptea de 24 februarie 2003.
Relevante sunt şi declaraţiile date de martorul M.D., care cu ocazia audierii de către organul de urmărire penală şi de instanţă, dar şi cu ocazia confruntării cu inculpatul, a declarat, constant faptul că după ce a respins cererea inculpatului de a tâlhări o persoană în vârstă, a fost de faţă când inculpatul a pătruns în domiciliul părţii vătămate, iar apoi tot numitul a fost acela care i-a povestit activitatea sa agresivă şi i-a arătat bunurile sustrase, respectiv un ceas de mână şi suma de 1.200.000 lei.
În legătură cu acest aspect, martorul a relatat că inculpatul a ascuns ceasul sustras într-o cutie metalică pentru gaz metan.
În ce priveşte apărarea inculpatului ea se rezumă la a nega comiterea faptei, iar probele pe care le-a administrat în apărare pe lângă faptul că sunt contradictorii nu sunt nici în măsură să confirme albiul pe care şi le-a făcut, ba, mai mult, s-au dovedit a nu corespunde adevărului, fiind de circumstanţă.
De altfel, instanţele de judecată corect şi motivat au înlăturat apărarea inculpatului, arătând în concret de ce nu poate fi primită, şi care sunt dovezile care contrazic acele susţineri.
În consecinţă, se constată că starea de fapt reţinută de cele două instanţe este corectă, probele administrate dovedind vinovăţia acestuia, aşa încât, cererea de a se dispune achitarea lui este nejustificată.
De asemenea, nu poate fi primită nici critica vizând individualizarea pedepsei, fiind de reţinut că aceasta este corespunzătoare pericolului social concret determinat de modalitatea şi împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse, precum şi elementele care circumstanţiază persoana inculpatului, recidivist şi cu o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal .
Aşa fiind şi având în vedere că nu s-au constatat nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează să fie respins recursul ca nefondat şi a se dispune potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.A.G. împotriva deciziei penale nr. 214/ A din 2 iunie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 martie 2003, la 24 octombrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4765/2003. Penal. Art.185 alin.1 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4769/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
