CSJ. Decizia nr. 4769/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4769/2003
Dosar nr.3100/2003
Şedinţa publică din 24 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 296 din 4 decembrie 2002 a Tribunalului Giurgiu, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea de introducere în ţară, fără drept, de droguri de mare risc, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în tentativă la infracţiunea de introducere în ţară, fără drept, de droguri de mare risc, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A. la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de introducere în ţară, fără drept, de droguri de mare risc.
Inculpatul execută pedeapsa în regim de detenţie.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive, de la 18 august 2002, la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 8,050 gr. opium, ce se află depus la Direcţia cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă, pendinte de I.G.P.R., conform dovezii.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.900.000 lei cheltuieli judiciare, din care 1.500.000 lei reprezintă onorariul de translator.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, pe baza probelor administrate că, la data de 17 august 2002, în urma controlului corporal efectuat de organele vamale asupra inculpatului R.A. a fost descoperită într-o cutie din material plastic un număr de 52 casete ce conţineau 52 biluţe de culoare maron închis de consistenţa plastilinei, biluţe care, în urma verificării cu trusa narcotext au reacţionat pozitiv la opium, fapt confirmat şi de raportul întocmit de Laboratorul de analize fizico-chimice din cadrul I.G.P., opium, care figurează în tabelul II, anexă la Legea nr. 143/2000, republicată şi constituie, potrivit art. 1 lit. c) din lege, drog de mare risc.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptei, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, persoana infractorului, dar şi urmarea ce s-ar fi putut produce, precum şi împrejurările comiterii faptei.
Având în vedere pericolul social extrem de ridicat al faptei comisă de inculpat, pericol care rezidă din aceea că, prin săvârşirea infracţiunii se pune în pericol sănătatea publică, tribunalul a apreciat că scopul educativ şi preventiv al pedepsei ce s-a aplicat inculpatului nu poate fi atins decât prin executarea în regim de detenţie.
Întrucât inculpatul este infractor primar, fiind la primul contact cu legea penală, a avut o comportare sinceră pe tot parcursul procesului penal, concretizată în recunoaşterea şi regretarea faptei comise, are 5 minori în întreţinere, iar starea sănătăţii sale nu este prea bună, după cum rezultă din actele medicale aflate la dosar, tribunalul apreciind că, în cauză, pot fi reţinute în sarcina inculpatului circumstanţe atenuante, sub efectul cărora pedeapsa a fost coborâtă sub minimul prevăzut de lege, un cuantum al acesteia de 2 ani şi 6 luni închisoare, fiind în măsură să contribuie la reeducarea acestuia, la stabilirea acestui cuantum al pedepsei, instanţa având în vedere şi cantitatea mică de drog găsită asupra sa, care era de 8,050 gr.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul a criticat hotărârea pentru greşita schimbare a încadrării juridice a faptei comise de inculpat, deoarece acesta, în momentul efectuării controlului vamal se afla pe teritoriul ţării, astfel că, în acest moment, s-a consumat şi infracţiunea de introduce în ţară de droguri de mare risc şi pentru care inculpatul trebuie condamnat, iar în baza art. 117 C. pen., trebuie să se dispună şi expulzarea acestuia, care este cetăţean străin.
Inculpatul critică şi el sentinţa pentru nelegalitate sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei prin rechizitoriu, motivând că a deţinut drogurile pentru consum personal şi nu pentru comercializare, faptă ce constituie infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi pentru care a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special, invocând circumstanţele sale personale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 344/ A din 12 iunie 2002 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva sentinţei atacate, pe care a desfiinţat-o şi, rejudecând, în fond, în baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.A., la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestarea preventivă de la 18 august 2002, la zi.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 8,050 gr. opium.
Inculpatul a fost obligat la 4.900.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus expulzarea inculpatului din ţară.
A fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Instanţa de control judiciar a reţinut:
La data de 17 august 2002, referenţii vamali P.C. şi C.M. din cadrul echipei de control special al B.V.C.V. Giurgiu au efectuat controlul autovehiculului Volvo, pilotat de inculpat, prin introducerea vehiculului în hala de control special şi, după efectuarea şi a unui control sumar, prin palpare, asupra inculpatului, s-au găsit 52 de casete ce conţineau opium, motiv pentru care, inculpatul şi casetele, au fost predate organului de poliţie cu procesul verbal de predare primire nr. 20.265 din 17 august 2002.
Se constată astfel că, în momentul efectuării controlului vamal, inculpatul se afla pe teritoriul ţării, iar fapta acestuia de a introduce în ţară droguri de mare risc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în formă consumată şi nu de tentativă şi nu are relevanţă dacă drogurile erau pentru consum propriu, aşa cum a susţinut inculpatul.
Sub acest aspect, încadrarea juridică a faptei comisă de către inculpat, cea reţinută şi prin actul de inculpare şi pentru care acesta urmează a fi condamnat, prin reţinerea în cauză şi a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., inculpatul a avut o bună conduită înainte de săvârşirea infracţiunii şi o comportare sinceră pe parcursul procesului penal.
Şi cea de-a doua critică formulată de către parchet este întemeiată; inculpatul este cetăţean străin şi faţă de condamnarea acestuia, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 117 C. pen.
Pentru aceste considerente, apelul parchetului a fost admis desfiinţându-se sentinţa atacată şi, pronunţându-se, în rejudecare, soluţia, pronunţată.
Aceleaşi considerente, au stat la baza respingerii apelului inculpatului, ca nefondat.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, susţinând că, în mod greşit, a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1)şi (2) din Legea nr. 143/2000, în realitate, el fiind consumator.
A cerut schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea 143/2000, cu constatarea circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen.
De asemenea, a solicitat înlăturarea expulzării, menţinerea acesteia fiind de natură a-i atrage opresiunea politică în ţara căreia îi aparţine.
În dovedirea necesităţii consumului de opium, inculpatul a depus un document semnat de un medic psihiatru, a cărui semnătură este certificată, din care rezultă că inculpatul suferă de tulburări depresive şi dureri cronice, necesitând banadon tablete şi, în lipsă, opium.
Documentul este venit prin M.A.E. din R.I. Iran al cărei sigiliu şi semnătură, sunt legalizate de Ambasada României în Iran.
Analizând ansamblul probelor şi actelor aflate în dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate de inculpat, se constată că recursul declarat de acesta este nefondat.
Procesul verbal nr. 20.265 din 17 august 2002 atestă fără dubiu, găsirea asupra inculpatului, la intrarea în ţară, a unui număr de 52 de casete de opium, cântărind 8,050 gr. nedeclarate. În aceste condiţii, în mod corect, inculpatul a fost condamnat, pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat subzistă, chiar în condiţiile în care inculpatul ar fi, din motive medicale, consumator de opium, atât timp cât introducerea în ţară s-a făcut în mod ocult, fără o aprobare prealabilă şi fără declararea la vamă, a drogului, pretins folosit, pe post de medicament.
De altfel, chiar actul medical invocat de inculpat, permite consumul de opium al acestuia numai în cazul imposibilităţii procurării de banadon tablete, imposibilitate, neprobată în nici un fel de inculpat.
Condamnându-l, în mod corect, pe inculpat, pentru infracţiunea comisă, în mod firesc, instanţa a dispus şi expulzarea inculpatului, cetăţean străin, pentru înlăturarea stării de pericol, rezultate din existenţa inculpatului pe teritoriul ţării şi preîntâmpinarea săvârşirii de noi fapte, prevăzute de legea penală.
În susţinerea motivului de recurs, vizând înlăturarea măsurii de siguranţă a expulzării, recurentul n-a făcut dovada existenţei unor motive serioase de a se crede că riscă a fi supus la tortură în statul în care va fi expulzat.
Faţă cu cele arătate, Curtea va trebui să observe că recursul declarat de inculpatul R.A. împotriva deciziei atacate apare ca nefondat şi a-l respinge ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinându-se, astfel, hotărârea atacată.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, la zi.
Văzând şi reglementările plăţilor cheltuielilor judiciare către stat şi către interpreţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A. împotriva deciziei penale nr. 344/ A din 12 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 august 2002, la 24 octombrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Onorariul pentru interpretul de limbă persană se va plăti din fondul Curţii Supreme de Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4766/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 477/2003. Penal → |
|---|
