CSJ. Decizia nr. 4815/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4815/2003
Dosar nr. 2071/2003
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 163 din 1 iulie 2002 a Tribunalului Mureş a fost condamnat inculpatul J.G. la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în fapt că în după-amiaza zilei de 15 aprilie 2000, în urma unui conflict între inculpatul J.G. şi R.A., în cursul căruia acesta din urmă a încercat să-l deposedeze cu forţa de banii ce-i avea asupra sa, inculpatul l-a urmărit pe agresor şi, ajungându-l din urmă pe dealul din apropierea bisericii din satul Ţopa, judeţul Mureş, l-a lovit de mai multe ori cu o bâtă în cap, provocându-i leziuni grave, în urma cărora victima a decedat.
Din raportul medico-legal emis de Laboratorul de Medicină Legală Tg. Mureş rezultă că moartea lui R.A. a fost violentă şi s-a datorat zdrobirii capului şi a creierului prin lovituri repetate cu un corp dur.
Prin Decizia nr. 60/ A din 23 aprilie 2003, Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia penală, a admis apelul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, a desfiinţat parţial sentinţa primei instanţe, a înlăturat aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 12 ani închisoare.
Prin aceeaşi decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei primei instanţe.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul J.G. care a cerut să fie achitat, întrucât nu el a comis infracţiunea de omor pentru care a fost condamnat, uciderea lui R.A. fiind săvârşită de alte persoane.
În motivarea recursului inculpatul a făcut o analiză a probelor administrate în cauză, susţinând pe de o parte că recunoaşterea iniţială a faptei i-a fost sugerată de organele de urmărire penală, iar pe de altă parte că, în actele de constatare întocmite de poliţie, în actele medico-legale şi în declaraţiile martorilor există elemente care exclud posibilitatea ca el să fie autorul faptei.
Examinând recursul inculpatului, Curtea Supremă de Justiţie constată că motivele de casare invocate de acesta nu sunt fondate.
Inculpatul J.G. a recunoscut comiterea faptei în prezenţa martorilor N.G. şi L.A., cu ocazia cercetării efectuate de organele poliţiei în gospodăria martorului A.A., unde locuia inculpatul, ocazie cu care le-a predat poliţiştilor bâta cu care a fost comis omorul. Pe această bâtă s-au găsit urme de sânge din aceeaşi grupă sanguină cu sângele victimei, aşa cum rezultă din raportul de expertiză biocriminalistică emis de Laboratorul de Medicină Legală Tg. Mureş.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, cu relatarea tuturor detaliilor semnificative, şi în declaraţia dată la 18 aprilie 2000 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş în prezenţa apărătorului numit din oficiu.
De asemenea, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei şi la reconstituirea efectuată de organele de poliţie la data de 17 aprilie 2000, când a arătat, în prezenţa martorilor asistenţi, traseul urmat la locul infracţiunii, modul în care a acţionat, drumul de întoarcere şi locul în care a ascuns instrumentul agresiunii, toate acestea fiind consemnate în procesul-verbal de reconstituire şi fixate prin fotografiere.
Ulterior, inculpatul a negat comiterea faptei, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în declaraţiile făcute în faţa instanţelor de judecată, dar a recunoscut în declaraţia dată la prima instanţă că a prezentat organelor de poliţie cu ocazia cercetării efectuate în gospodăria martorului A.A. o bâtă ce era ascunsă, susţinând însă că bâta ce i s-a prezentat în instanţă nu este aceeaşi cu cea pe care a predat-o el organelor de poliţie.
Ţinând seama de aceste probe, Curtea constată că revenirea inculpatului asupra primelor declaraţii nu constituie o expresie a adevărului ci doar o încercare de înlăturare a răspunderii ce-i revine pentru fapta comisă. Curtea, constată că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au apreciat corect probele administrate şi au înlăturat în mod justificat susţinerile făcute de inculpat în apărarea sa, neexistând, în consecinţă, temeiurile să se admită recursul, în sensul cerut de acesta.
Se constată, în schimb, că admiterea de către Curtea de Apel Târgu Mureş a apelului declarat de parchet şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului ca urmare a înlăturării circumstanţelor atenuante recunoscute de prima instanţă în favoarea acestuia nu se justifică.
Din materialul probator al dosarului rezultă că inculpatul J.G. fără a fi iresponsabil, este suferind psihic, că, în pofida bolii, a avut întotdeauna un comportament corespunzător şi că a comis fapta în împrejurări extrem de complexe (fusese agresat de victimă cu câteva ore înaintea comiterii faptei; victima era cunoscută ca un răufăcător care se eliberase de curând din penitenciar şi comisese chiar în acea zi furturi din gospodăriile unor localnici; unul din martori, A.A., îi reproşase inculpatului că nu trebuia să se lase bătut de ţigan, adică de victimă), de natură să-i diminueze autocontrolul. Toate aceste date privind persoana inculpatului şi împrejurările concrete ale faptei au fost apreciate corect de prima instanţă care, la individualizarea pedepsei a făcut aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. şi l-a condamnat pe inculpat la 8 ani închisoare.
Având în vede că modul de individualizare a pedepsei de către prima instanţă corespunde atât pericolului faptei, cât şi celorlalte criterii prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), urmează ca recursul inculpatului J.G. să fie admis, să se caseze Decizia atacată şi să se menţină sentinţa penală pronunţată în cauză de Tribunalul Tg. Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul J.G. împotriva deciziei penale nr. 60/ A din 23 aprilie 2003 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
Casează Decizia penală atacată şi menţine sentinţa penală nr. 163 din 1 iulie 2002 a Tribunalului Mureş.
Deduce din pedeapsă reţinerea şi perioada executată în arest preventiv a inculpatului de la 17 aprilie 2000 la 29 octombrie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4762/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4818/2003. Penal. Lg.143/2000. Recurs → |
|---|
