CSJ. Decizia nr. 4802/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4802/2003
Dosar nr. 4224/2003
Şedinţa publică din 28 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 597 din 19 iunie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul B.F. la:
- 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) şi alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat, a dedus timpul arestării preventive de la 31 martie 2003, la zi.
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 61 C. pen., a dedus revocarea liberării condiţionate a restului de 341 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1262/2002 a Judecătoriei Tulcea şi contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile R. SA, suma de 11.130.000 lei cu titlu de despăgubiri civile plus dobânda legală aferentă, calculată de la data săvârşirii faptei şi până la achitarea integrală a prejudiciului.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuţit, corp delict.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul B.F. a fost obligat să plătească statului suma de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În dimineaţa zilei de 15 februarie 2003, în jurul orelor 4,00, inculpatul B.F. a pătruns, prin escaladarea gardului, în incinta SC V.C. 97 situată în Bucureşti, cu intenţia de a sustrage fier vechi.
Ajuns în incinta curţii societăţii, s-a urcat pe stâlpii de susţinere a cablului telefonic şi a secţionat cablul cu un cuţit de bucătărie ce-l avea asupra sa. Fiind văzut de agenţii de pază ai societăţii şi anume, numiţii C.V., P.M. şi H.L.N. şi la somaţia acestora de a sta pe loc, inculpatul a fugit sărind gardul societăţii alăturate Cooperativa Bobinaj, lăsând lângă gard, în incinta celeilalte societăţi, cablul telefonic sustras, iar cuţitul l-a aruncat, nemaiputând fi recuperat.
Cei aproximativ 40 m de cablu telefonic secţionat şi sustras de inculpat a fost recuperat de către R. SA.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată pe care a considerat-o prea mare, solicitând reducerea acesteia în raport cu circumstanţele personale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 499/ A din 3 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat cu motivarea că „la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, în mod corect tribunalul a evaluat condiţiile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în contextul cauzei, având în vedere gradul de pericol social în concret al faptei comise, agravat de modalitatea săvârşirii ei, de celelalte circumstanţe reale, dar şi cele personale, respectiv atitudinea relativ sinceră a inculpatului, împrejurarea că este recidivist, anterior fiind condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1262/2002 a Judecătoriei Tulcea, anterior fiind condamnat tot pentru infracţiuni de furt calificat dovedind perseverenţă infracţională în săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni, prejudiciul produs are o valoare relativ ridicată şi nu este acoperit” şi că „Prin cuantumul pedepsei aplicate, cu executare în regim de detenţie, Curtea consideră că în mod just tribunalul a apreciat că numai aceasta este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ şi de exemplaritate ale pedepsei”.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul B.F. pe care a criticat-o, în principal, cu privire la greşita sa condamnare solicitând a se dispune achitarea sa, întrucât nu el este persoana care a tăiat cablul în discuţie, iar în subsidiar, reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, confirmată de probele administrate în cauză, încadrând fapta în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-a aplicat inculpatului o pedeapsă just individualizată cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
1. Susţinerea inculpatului, în calea de atac a recursului, potrivit căreia nu este autorul faptei, motiv pentru care solicită a se dispune achitarea, se constată că este nefondată.
Atât în declaraţiile date în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond acesta a recunoscut comiterea faptei imputată, arătând că nu are de făcut nici un fel de probe în apărarea sa.
Recunoaşterea inculpatului este confirmată şi de celelalte probe administrate în cauză şi anume: procesul-verbal de cercetare la faţa locului, precum şi de declaraţiile numiţilor C.V., P.M., H.L.N. şi C.C. care confirmă cele declarate de inculpat şi anume că el este acela care a sustras cablul telefonic în discuţie.
În acest context revenirea inculpatului, în sensul că respinge acuzaţia ce i se aduce fără însă a indica vreo probă în sensul acestor susţineri, nu poate fi luată în seamă şi prin urmare critica potrivit căreia nu este autorul faptei să fie înlăturată.
Cât priveşte critica formulată în subsidiar şi anume faptul că pedeapsa aplicată este prea mare, se constată că este, de asemenea, nefondată.
Stabilită în imediata apropiere a limitei minime a textului de lege incriminator, pedeapsa de 6 ani închisoare nu poate fi considerată severă dacă se are în vedere, pe lângă pericolul social al faptei şi împrejurarea că inculpatul are statutul de recidivist, anterior fiind condamnat tot pentru săvârşirea unei fapte de furt.
Faţă de cele ce preced, având în vedere că verificând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive de casare care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul B.F. este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva deciziei penale nr. 499 A din 3 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 31 martie 2003, la 28 octombrie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4840/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4801/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
