CSJ. Decizia nr. 4854/2003. Penal.. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4854/2003
Dosar nr. 3234/2003
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 213 din 28 februarie 2003, Tribunalul Bucureşti a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul M.C. şi în baza art. 449 C. proc. pen.:
- descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată petentului-condamnat M.C. prin sentinţa penală nr. 978 din 19 noiembrie 1999 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1524 din 28 septembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, şi repune în individualitatea lor cele două pedepse de câte 3 ani închisoare aplicate în baza art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu referire la art. 27 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., precum şi pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2376 din 5 octombrie 1994 a Judecătoriei Arad, devenită executabilă ca urmare a revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei.
- repune în individualitatea ei pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată petentului-condamnat M.C., prin sentinţa penală nr. 1297 din 12 iulie 2001 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1533 din 8 octombrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., precum şi pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2376 din 5 octombrie 1994 a Judecătoriei Arad, devenită executabilă ca urmare a revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei.
- repune în individualitatea ei pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată petentului condamnat M.C. prin sentinţa penală nr. 282 din 22 martie 1999 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 831 din 14 iunie 1999 a Tribunalului Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., precum şi pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2376 din 5 octombrie 1994 a Judecătoriei Arad, devenită executabilă ca urmare a revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei.
- repune în individualitatea ei pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată petentului-condamnat M.C. prin sentinţa penală nr. 296 din 26 aprilie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 5552 din 13 decembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), precum şi pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2376 din 5 octombrie 1994 a Judecătoriei Arad, devenită executabilă ca urmare a revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Constată că fapta săvârşită la data de 18 noiembrie 1997 pentru care petentul M.C. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1207 din 12 iulie 2001 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, faptă săvârşită la data de 15 din 16 noiembrie 1997 pentru care petentul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 282 din 22 martie 1999 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, fapta săvârşită în perioada 24 decembrie - 28 decembrie 1997 pentru care petentul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 978 din 19 noiembrie 1999 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti şi faptele săvârşite la data de 11 decembrie 1997, 13 decembrie 1997, 8 ianuarie 1998, 3 februarie 1998, 12 februarie 1998 şi 21 februarie 1998 pentru care petentul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 296 din 26 aprilie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, sunt acte materiale ale aceleiaşi infracţiuni de complicitate la furt calificat în forma continuată prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (9 acte materiale).
În baza art. 449 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., petentul condamnat M.C. urmează să execute pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat în forma continuată (9 acte materiale) prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Constată că infracţiunea de complicitate la furt calificat în forma continuată prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (9 acte materiale) este concurenţa cu infracţiunea săvârşită în perioada 29 iulie – 20 august 1997 şi pentru care petentul a fost condamnat în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu referire la art. 27 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 3 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 978 din 19 noiembrie 1999 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1524 din 28 septembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti.
În baza art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2376 din 5 octombrie 1994 a Judecătoriei Arad şi dispune executarea în întregime a acesteia alături de pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), astfel încât, petentul condamnat M.C. va executa o pedeapsă de 9 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2376 din 5 octombrie 1994 a Judecătoriei Arad şi dispune executarea în întregime a acesteia, alături de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 978 din 19 noiembrie 1999 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu referire la art. 27 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., astfel încât, petentul condamnat M.C. va executa o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art. 36 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele de 9 ani închisoare şi de 5 ani închisoare (fapta din perioada 29 iulie – 20 august 1997) şi aplică petentului condamnat M.C. pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, pe care o sporeşte cu un an închisoare, astfel încât, în final, petentul condamnat va executa o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen., aplică petentului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., scade din durata pedepsei aplicate perioada executată şi anume durata reţinerii timp de 24 ore din data de 8 mai 1994 şi începând din data de 22 februarie 1998 la zi.
În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen., interzice petentului condamnat drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata înscrisă în art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., menţine starea de detenţie a petentului condamnat.
Anulează vechile mandate de executare (M.E.P.I. nr. 418 din 18 ianuarie 2002 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, M.E.P.I. nr. 2594 din 12 octombrie 01, M.E.P.I. nr. 1278 din 5 octombrie 2000 şi M.E.P.I. nr. 390 din 12 iulie 1999 emise de Judecătoria sector 3 Bucureşti) şi dispune emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa aplicată în urma contopirii efectuate.
În baza art. 35 alin. (4) C. pen., menţine măsurile de siguranţă dispuse prin sentinţa penală nr. 1207 din 12 iulie 2001 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, sentinţa penală nr. 978 din 19 noiembrie 1999 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti şi sentinţa penală nr. 296 din 26 aprilie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală (obligarea petentului condamnat M.C. la tratament medical până la însănătoşire, confiscarea specială de la petent, în folosul statului, a sumei de 100.000 lei şi confiscarea specială, în folosul statului, a sumei de 600.000 lei) pe care le cumulează.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, din care suma de 150.000 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiţiei rămân în sarcina acestuia.
Instanţa a reţinut că infracţiunile pentru care petiţionarul a fost condamnat prin cele 4 hotărâri definitive, cu excepţia celei săvârşită într-o noapte din perioada 29 iulie – 20 august 1997 şi care a făcut obiectul judecăţii, alături de alte infracţiuni, pentru care s-a dispus condamnarea prin sentinţa penală nr. 978/1999 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, sunt acte materiale (9) ale aceleiaşi unităţi infracţionale sub forma infracţiunii continuate, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru care i-a aplicat pedeapsa de 7 ani închisoare.
Această unitate infracţională, apreciază instanţa-se află în concurs cu infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi pentru care a fost condamnat la 3 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 978 din 19 noiembrie 1999 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Cele două infracţiuni, astfel cum au fost reţinute, au fost săvârşite în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepse de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2376 din 5 octombrie 1994 a Judecătoriei Arad, aşa încât, în baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării acesteia şi alăturarea pedepsei de 2 ani celor de 7 ani şi respectiv 3 ani închisoare, condamnatul urmând să execute 9 ani închisoare şi, respectiv, 5 ani închisoare.
În sfârşit, făcând aplicaţia art. 36 alin. (2) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse, de 9 ani şi, respectiv 5 ani, au fost contopite, condamnatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, sporită cu un an, în total 10 ani închisoare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, care a criticat-o pentru greşita revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, măsură care era luată în cauză şi pentru fragmentarea activităţii infracţionale, toate faptele constituind acte materiale ale aceleiaşi infracţiuni, precum şi condamnatul, care a criticat sporul de un an adăugat.
Prin Decizia penală nr. 291 din 28 mai 2003, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelurile declarate, a desfiinţat hotărârea criticată şi, rejudecând:
- a descontopit pedepsele rezultante, în pedepsele componente, stabilite prin sentinţele penale nr. 282/1999 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, nr. 978/1999 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, nr. 296/2001 a Tribunalului Bucureşti şi nr. 1207/2001 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti;
- a constatat că faptele pentru care petiţionarul a fost condamnat prin aceste hotărâri constituie acte materiale ale infracţiunii continuate prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text de lege în baza căruia l-a condamnat la 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
- a fost menţinută revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2376/1994 a Judecătoriei Arad, urmând, ca în final, petiţionarul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Au fost menţinute şi măsurile de siguranţă luate prin sentinţa penală nr. 296/2001 a Tribunalului Bucureşti, sentinţa penală nr. 978/1999 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti şi sentinţa penală nr. 1207/2001 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti care a criticat-o pentru omisiunea de a se pronunţa asupra sporului de un an adăugat de instanţa de fond pentru pluralitatea de infracţiuni, prin menţinerea sau înlăturarea, spor de pedeapsă care se impunea a fi menţinut, precum şi de către inculpat, nemotivat în scris, dar susţinut oral, în sensul înlăturării sporului adăugat.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că motivele de recurs invocate se întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., însă nu sunt fondate.
Prin desfiinţarea sentinţei penale nr. 213 din 28 februarie 2003 a Tribunalului Bucureşti urmare admiterii apelurilor parchetului şi condamnatului, instanţa de control judiciar a infirmat în totalitate dispoziţiile acestei hotărâri, inclusiv a sporului de un an închisoare, adăugat pentru pluralitatea de infracţiuni reţinută, pluralitate care, prin recalificarea faptelor, în sensul caracterizării acestora ca acte materiale ale aceleiaşi infracţiuni, nu a mai existat.
Procedând la individualizarea sancţiunii în raport cu unitatea infracţională sub forma infracţiunii continuată, care a inclus toate faptele care au făcut obiectul sentinţelor penale nr. 282 din 22 martie 1999 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, nr. 978 din 19 noiembrie 1999 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, nr. 296 din 16 aprilie 2001 a Tribunalului Bucureşti şi nr. 1207 din 12 iulie 2001 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, instanţa de apel ţinând seama de dispoziţiile art. 42 şi art. 43 C. pen., a stabilit şi aplicat o pedeapsă 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., care reflectă pericolul social ridicat al unităţii infracţionale, precum şi periculozitatea făptuitorului.
Pedeapsa, astfel cum a fost stabilită, la care a fost alăturată cea de 2 ani închisoare, a cărei suspendare condiţionată a executării a fost revocată, este necesară realizării scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni şi funcţiilor sale de constrângere şi reeducare, nejustificându-se nici majorarea, nici reducerea acesteia.
Pentru cele ce preced recursurile parchetului şi condamnatului urmează să fie respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de condamnatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 291 din 28 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondate.
Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4853/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4827/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
