CSJ. Decizia nr. 4881/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4881/2003

Dosar nr. 4245/2003

Şedinţa publică din 30 octombrie 2003

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 191/2003, Tribunalul Ialomiţa, secţia penală, în baza art. 20, raportat la art. 174 C. pen., a condamnat pe inculpatul P.V. la 5 ani închisoare şi 2 ani interdicţia de exercitare a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia la zi, începând din 18 martie 2003.

S-a dispus confiscarea de la inculpat a cuţitului folosit la săvârşirea infracţiunii.

S-a luat act că partea vătămată M.V. nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare către cele două unităţi sanitare ce au acordat îngrijiri medicale victimei.

A mai fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reţinut, în fapt, urmare probelor administrate, că, inculpatul şi partea vătămată M.V. trăiau în concubinaj, având împreună cinci copii. Deseori, cei doi consumau împreună băuturi alcoolice, iar, ulterior, se certau şi aveau altercaţii. Într-o astfel de împrejurare, la data de 16 martie 2003, inculpatul i-a aplicat concubinei sale o lovitură de cuţit în hemitoracele drept anterior. Rănirea produsă astfel i-a pus victimei viaţa în primejdie, fiind necesare internări în două spitale şi îngrijiri medicale de 30 de zile.

Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 446 din 20 august 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de P.V.

Împotriva ultimei hotărâri, inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi, după rejudecare, reducerea pedepsei aplicate pe care o consideră prea severă.

Recursul declarat este nefondat.

La individualizarea pedepsei, instanţele, în mod corect, au reţinut, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social al faptei cât şi modul în care aceasta a fost comisă.

Cu privire la persoana inculpatului se va reţine, că, ulterior comiterii faptei a avut o atitudine neadecvată manifestată prin încercarea de determinare a fiilor săi, P.L. şi R. să „îl ajute", în sensul de a declara în faţa organelor de urmărire penală că vătămarea mamei lor a fost involuntară.

Astfel fiind, se apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului (orientată la minimul special prevăzut de lege) nu poate fi redusă, în cauză, neregăsindu-se aspecte care să determine aplicarea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 446 din 20 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 18 martie 2003 la 30 octombrie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 octombrie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 4881/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs