CSJ. Decizia nr. 4898/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4898/2003
Dosar nr. 4399/2003
Şedinţa publică din 30 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 561 din 11 iunie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul B.F. la 8 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 473 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1868/2000 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti şi, după contopirea acestui rest cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, s-a dispus ca inculpatul să execute 8 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Prin aceeaşi sentinţă, a fost condamnată inculpata B.I. la 7 ani şi 6 luni închisoare.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive, de la 16 iunie 2002, la zi.
S-a reţinut, în esenţă, că, la 12 iunie 2002, cei doi inculpaţi, aflându-se într-o zonă izolată, au lovit-o cu pumnii în zona oculară pe partea vătămată U.G., pentru a-i sustrage portofelul, în care se aflau acte de identitate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 545/ A din 18 septembrie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile celor doi inculpaţi.
Totodată, a dedus, în continuare, durata arestării preventive a inculpaţilor, de la 16 iunie 2002, la zi şi a dispus prelungirea duratei arestării preventive cu 30 de zile, de la 4 octombrie 2003, la 2 noiembrie 2003.
Prin recursurile declarate, inculpaţii B.F. şi B.I. au solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în raport de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpaţii au conceput şi realizat tâlhăria, au hotărât să sustragă portofelul părţii vătămate, profitând de faptul că aceasta era într-o zonă izolată, precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor (inculpatul B.F. fiind recidivist, cu condamnări anterioare pentru furt şi tâlhărie), instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepselor aplicate, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acestora.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpaţilor să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.F. şi B.I. împotriva deciziei penale nr. 545/ A din 18 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepse, timpul arestării preventive a inculpaţilor de la 16 iunie 2002 la 30 octombrie 2003.
Obligă pe fiecare recurent inculpat la plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4890/2003. Penal. Contestatie. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4901/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
