CSJ. Decizia nr. 4905/2003. Penal

Decizii penale CSJ 2003

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.4905/2003

Dosar nr. 3287/2003

Şedinţa publică din 31 octombrie 2003

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 337 din 15 aprilie 2003 a Tribunalului Iaşi s-a dispus condamnarea inculpatului F.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen.

S-au aplicat inculpatului dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive începând cu 14 septembrie 2002.

S-a luat act că partea vătămată F.N. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978 inculpatul a fost obligat să plătească Spitalul Clinic de Urgenţă Iaşi, suma de 6.086.143 lei cu titlu de despăgubiri civile la care se adaugă taxa de scont B.N.R.

Inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 2.000.000 lei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În seara zilei de 8 septembrie 2002 la domiciliul părinţilor inculpatului s-a organizat o petrecere la care au participat membrii familiei şi alte persoane. S-au consumat băuturi alcoolice şi la un moment dat între inculpat şi fratele său F.V. a izbucnit un conflict, cei doi lovindu-se reciproc. În acest conflict a intervenit concubina inculpatului, care i-a despărţit; inculpatul enervat, a intrat în bucătărie şi a luat un cuţit afirmând că îl va omorî pe F.V.

Partea vătămată F.N. şi tatăl inculpatului, F.C., au încercat să-l convingă pe inculpat să plece acasă. Datorită stării avansate de ebrietate în care se afla, inculpatul a căzut la pământ şi, imediat partea vătămată a început să-l lovească cu picioarele.

În această situaţie, inculpatul F.G. a lovit partea vătămată cu cuţitul o singură dată, după care împreună cu concubina sa, au plecat la părinţii acesteia.

În ziua de 9 septembrie 2002, partea vătămată F.N. a fost internată la Spitalul Clinic de Urgenţe Iaşi şi supus unei intervenţii chirurgicale.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 1212 din 13 septembrie 2002 rezultă că partea vătămată a prezentat o plagă penetrantă toracică stg. cu hemopneumotorax, leziune ce i-a pus viaţa în pericol.

Situaţia de fapt reţinută a fost dovedită cu următoarele mijloace de probe: declaraţiile părţii vătămate, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, raportul de expertiză medico-legală, declaraţiile martorilor, coroborate cu declaraţiile inculpatului.

În drept, fapta inculpatul F.G. care în noaptea de 8 septembrie 2002, i-a aplicat fratelui său F.N. o lovitură cu cuţitul în umărul stâng, cauzându-i leziuni ce au pus în pericol viaţa acestuia, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) şi i) C. pen.

În termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., sentinţa a fost apelată de inculpatul F.G., pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Se susţine în motivarea apelului că în mod greşit s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, întrucât nu a urmărit nici un moment să suprime viaţa fratelui său; faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracţiunii latura subiectivă, vinovăţia sub forma intenţiei, solicită achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar solicită ca, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare victimei pentru vindecare şi la urmarea produsă, periculozitatea pentru viaţă, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen.

Curtea de Apel Iaşi prin Decizia penală nr. 245 din 26 iunie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F.G.

Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, cerând a se reduce pedeapsa pe care o apreciază, ca excesivă. A mai solicitat şi schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen. şi apoi aplicarea unei pedepse corespunzătoare.

Recursul este nefondat.

Curtea, examinând probatoriul administrat în raport de criticile formulate, precum şi din oficiu, constată că instanţele au stabilit situaţia de fapt corect, au făcut încadrarea juridică legală, iar pedeapsa de 4 ani închisoare prin recunoaştere şi de circumstanţe atenuante, nu este excesivă.

Conflictul iscat între inculpat, aflat în stare de ebrietate şi fratele său F.V., în seara de 8 septembrie 2002 într-o primă fază, s-a soldat cu lovituri reciproce.

După acest episod, inculpatul fiind căzut şi lovit cu picioarele de fratele său, s-a enervat şi a mers în bucătărie a luat un cuţit şi a început să strige „că îl va omorî pe F.V.”

În aceste împrejurări, neînţelegând sfaturile tatălui de a pleca acasă, inculpatul şi-a urmărit fratele deşi în continuare familia a intervenit şi astfel s-a interpus un alt frate, F.N., pe care l-a lovit o dată cu cuţitul, moment abia după care a plecat împreună cu a sa concubină, la părinţii acesteia.

Potrivit raportului de expertiză medico-legal întocmit în cauză, se reţine că partea vătămată F.N. a prezentat o „plagă penetrantă toracică stânga cu hemopneumotorax, produsă cu un instrument tăietor-înţepător, leziune ce i-a pus viaţa în pericol”.

Aceasta fiind fapta, întemeiat instanţele au reţinut că în drept, sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) şi i) C. pen., inculpatul fiind cel ce a declarat că, urmăreşte „să-l omoare pe F.V.” folosind în final cuţitul ce l-a adus din bucătărie şi deşi familia a intervenit pentru evitarea conflictului, l-a înţepat pe celălalt frate, victima F.N.

Aşa fiind, încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat în împrejurările analizate, este cea legală, iar pedeapsa corespunzătoare gravităţii faptei, dar şi pericolului social ce-l reprezintă recurentul şi stabilită în apropierea limitei minime a textului de incriminare.

Ca atare, recursul va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica şi prevederile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.