CSJ. Decizia nr. 4906/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4906/2003
Dosar nr. 4249/2003
Şedinţa publică din 31 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 108 din 28 februarie 2003, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul P.V la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii (fapta din 15 noiembrie 2002).
În baza art. 39 alin. (1), art. 34 şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate cu:
-pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 325/2000 a Tribunalului Galaţi, definitivă la 17 aprilie 2001;
-pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 13/2000 a Judecătoriei Tecuci, definitivă la 4 mai 2000;
-pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 659/2000 a Judecătoriei Tecuci, definitivă la 24 aprilie 2001.
S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare sporită la 9 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsi principale rezultante. S-a aplicat art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost dedusă din pedeapsa principală rezultantă, durata executată de inculpatul P.V. de la 4 dec. 1998 la 7 ianuarie 1999 şi de la 27 martie 2000 la zi, respectiv 28 februarie 2003. A fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Au fost anulate mandatele de executare emise în baza sentinţei penale nr. 325/2000 a Tribunalului Galaţi şi a sentinţelor penale nr. 113/2000 şi nr. 659/2000 ale Judecătoriei Tecuci. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale acestor hotărâri.
S-a constatat că partea vătămată I.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3.178.990 lei, plus dobânda legală aferentă către partea civilă Spitalul Judeţean Galaţi, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat în folosul statului un cuţit confecţionat artizanal cu lungimea de 19 cm, de la inculpat, cuţit aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Galaţi.
Instanţa a reţinut că inculpatul şi partea vătămată erau deţinuţi în Penitenciarul Galaţi, fiind în executarea unor pedepse, ambii urmând cursurile speciale din incinta penitenciarului, fiind în clasa a VII-a. O perioadă cei doi au locuit în aceeaşi celulă şi de mai multe ori s-au certat.
La data de 15 noiembrie 2002, în timp ce se aflau în pauza cursurilor şcolare, inculpatul a lovit partea vătămată cu un cuţit confecţionat artizanal, de două ori în zona spatelui. Loviturile au fost grave şi au pus în pericol viaţa părţii vătămate, necesitând pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale în spital.
Prin Decizia penală nr. 459 din 27 august 2003, Curtea de Apel Galaţi a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi de inculpat împotriva sentinţei menţionate, pe care a desfiinţat-o în parte în privinţa laturii penale şi rejudecând a descontopit toate pedepsele rezultante aplicate prin sentinţa apelată, precum şi pe cele aplicate prin hotărârile definitive indicate în sentinţă. Constatând că infracţiunile reţinute prin sentinţa penală nr. 325 din 3 noiembrie 2000 a Tribunalului Galaţi şi cele prevăzute în sentinţa penală nr. 113 din 17 februarie 2000 a Judecătoriei Tecuci sunt concurente între ele şi cu infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 659 din 21 septembrie 2000 a Judecătoriei Tecuci, în baza art. 36 alin. (1), art. 34 şi art. 35 C. pen., a dispus contopirea acestora, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, sporită la 7 ani închisoare.
Curtea a constatat, că inculpatul a executat din această pedeapsă perioada cuprinsă între 4 decembrie 1998 şi 7 ianuarie 1999 şi de la 27 martie 2000 la 14 noiembrie 2002, rămânând un rest neexecutat din pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, de 1559 zile.
Conform art. 39 alin. (2) C. pen., a fost contopit restul rămas neexecutat de 1559 zile în pedeapsa de 6 ani închisoare stabilită prin sentinţa apelată pentru săvârşirea infracţiunii prev. De art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, sporită la 7 ani şi 10 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă durata arestării preventive a inculpatului de la 15 noiembrie 2002 la zi.
A anulat mandatele de executare emise în baza sentinţelor penale nr. 325 din 3 noiembrie 2000 (a Tribunalului Galaţi), nr. 113 din 17 februarie 2000 şi nr. 659 din 21 septembrie 2000 ale Judecătoriei Tecuci, dispunându-se emiterea unui nou mandat.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs solicitând reducerea pedepsei şi deducerea din pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 10 luni a perioadei executate începând de la 28 martie 2000 la zi.
Examinând recursul declarat de inculpat, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele argumente:
Instanţa de apel a ţinut seama, la stabilirea şi aplicarea pedepsei rezultante, de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, având în vedere gradul de pericol social deosebit al ultimei fapte de tentativă de omor săvârşită de inculpat, în penitenciar, în timp ce se afla în executarea unor alte pedepse aplicate pentru săvârşirea unor infracţiuni grave (tâlhării, furturi calificate, violare de domiciliu), precum şi persoana inculpatului (infractor recidivist), instanţa de apel a aplicat o pedeapsă principală corespunzătoare: 6 ani închisoare, sporită la 7 ani şi 10 luni închisoare. S-a avut în vedere perseverenţa infracţională a inculpatului şi gravitatea faptei săvârşite cu intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate.
Curtea mai constată, că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare şi a dispoziţiilor art. 36, art. 34 şi art. 35 C. pen., referitoare la contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente, precum şi a dispoziţiilor art. 39 alin. (2), privitoare la pedeapsa în caz de recidivă, contopind pedeapsa ce a mai rămas de executat, respectiv restul neexecutat de 1559 zile închisoare şi pedeapsa aplicată în cauză, pentru infracţiunea săvârşită ulterior.
Susţinerea recurentului referitoare la omisiunea deducerii din pedeapsă a perioadei executate în perioada 28 martie 2000 la zi este nefondată, deoarece, pe de o parte instanţa de apel, contopind pedepsele anterioare concurente, a scăzut din pedeapsa rezultantă perioada executată în perioada 28 martie 2000 – 14 noiembrie 2002, stabilind un rest neexecutat de pedeapsă de 1559 zile închisoare, iar pe de altă parte, perioada de detenţie de la 15 noiembrie 2002 la zi, de asemenea a fost dedusă din pedeapsă, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (2) şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
În consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce detenţia de la 15 noiembrie 2002 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.500.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 459/A din 27 august 2003 a Curţii de Apel Galaţi. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 15 noiembrie 2002 la 31 octombrie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4905/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4907/2003. Penal → |
|---|
