CSJ. Decizia nr. 4913/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4913/2003
Dosar nr.3213/2003
Şedinţa publică din 31 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 44 din 11 februarie 2003, Tribunalul Mureş, în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., modificat şi completat prin Legea nr. 169/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul B.B. la pedeapsa de 5, 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, faţă de partea vătămată I.B.T.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinut inculpatul în stare de arest.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din durata pedepsei aplicate reţinerea şi arestul preventiv de la 23 iulie 2002, la zi.
A fost constatat faptul că, prejudiciul cauzat părţii vătămate I.B.T. a fost integral recuperat.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 800.000 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu care a fost avansată Baroului Mureş, din fondul special al Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
În noaptea de 3 iulie 2002, inculpatul cu M.E. şi M.T. se aflau în zona scărilor care duc spre Cartierul Dâmbu Pietros când l-au văzut pe partea vătămată căruia prin ameninţare şi violenţă i-au sustras telefonul mobil.
S-a reţinut că, inculpatul nu a recunoscut fapta, susţinând împrejurarea că partea vătămată i-a oferit de bunăvoie telefonul mobil. Însă, instanţa a înlăturat aceste depoziţii ale inculpatului, apreciind că ele sunt combătute de celelalte probe administrate în cauză.
În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în modalitatea arătată atunci când a fost prezentat dispozitivul sentinţei.
La individualizarea pedepsei aplicate au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privitoare la fapta comisă şi la persoana inculpatului.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat în termen legal apel inculpatul, care a solicitat achitarea de sub învinuirea comiterii infracţiunii de tâlhărie.
Curtea de Apel Târgu Mureş prin Decizia penală nr. 94/ A din 11 iunie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.B. împotriva sentinţei penale nr. 44 din 11 februarie 2003 a Tribunalului Mureş.
Nemulţumit şi de această decizie, în termenul legal, a declarat recurs, inculpatul B.B., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul aprecierii probelor şi pe baza cărora a cerut a se vedea că, nu el este autorul faptei, ci o altă persoană. Pentru acest motiv a solicitat achitarea sa.
Recursul este nefondat.
Verificându-se actele şi probele administrate, în raport de critica formulată, precum şi din oficiu, se constată că ambele instanţe le-au evaluat corect, iar încadrarea juridică este corespunzătoare activităţii infracţionale efectiv dusă de inculpatul recurent.
Potrivit acestor date, precum şi în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa stabilită de 5 ani şi 6 luni închisoare şi care se situează în imediata apropiere, a limitei minime prevăzută de textul ce încriminează tâlhăria comisă, nu poate fi socotită ca excesivă.
Se mai reţine că, nerecunoaşterile inculpatului de la un moment dat de pe parcursul urmăririi penale, sunt infirmate chiar de primele sale declaraţii şi prin care a recunoscut fapta, precum şi de restul declaraţiilor părţii vătămate şi ale martorilor audiaţi şi confruntaţi.
Aşa fiind acest comportament nesincer al inculpatului recurent, justificat a fost apreciat ca o simplă apărare ce a înţeles să şi-o facă şi în raport de gradul său de instrucţie şi de antecedentele sale penale, având statutul de recidivist.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.B. împotriva deciziei penale nr. 94/ A din 11 iunie 2003 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 23 iulie 2002, la 31 octombrie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4910/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4883/2003. Penal → |
|---|
