CSJ. Decizia nr. 4909/2003. Penal. Art.197 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4909/2003
Dosar nr.4345/2003
Şedinţa publică din 31 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 142 din 18 iunie 2003 a Tribunalului Hunedoara, a fost condamnat inculpatul M.F.D. la:
- 10 ani închisoare şi interzicerea pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., în perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.
A privat pe inculpat de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă timpul executat de la 11 septembrie 2002 la 18 iunie 2003.
În baza art. 162 C. proc. pen., a confirmat măsura de siguranţă a obligării inculpatului la tratament medical până la însănătoşire, luată prin încheierea din 19 martie 2003 a Tribunalului Hunedoara.
În baza art. 14 şi art. 346 C. pen. şi art. 998 şi următoarele C. civ., a obligat pe inculpat la 50.000.000 lei daune morale către partea civilă S.I., ca reprezentantă legală a minorei S.A.C.
A obligat pe inculpat la 2.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 300.000 lei onorar pentru avocatul din oficiu în faza de urmărire penală şi 1.195.000 lei taxă expertiză medico-legală psihiatrică.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Partea vătămată S.A.C. în vârstă de 12 ani locuieşte împreună cu părinţii săi în satul Ciula Mare din judeţul Hunedoara şi este vecină cu inculpatul M.F.D., de la care obişnuia să ia cu împrumut bicicleta pentru a se plimba prin sat.
În data de 8 septembrie 2002, la orele 17,00, în timp ce se plimba cu bicicleta pe care o luase din nou cu împrumut, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul M.F.D., care era însoţit de nepoata lui O.L.F.
Inculpatul a oprit-o pe partea vătămată şi i-a spus să-i dea nepoatei sale bicicleta pentru a se plimba.
După ce O.L.F. a plecat, inculpatul a profitat de faptul că se aflau într-un loc unde nu mai erau alte persoane, a luat-o pe partea vătămată în braţe şi a dus-o după nişte tufişuri, la o distanţă de circa 50 de metri de drum, lângă un copac.
Când au ajuns aici, inculpatul i-a cerut părţii vătămate să se dezbrace şi întrucât minora a început să plângă a refuzat acest lucru, i-a ridicat rochiţa şi i-a dat jos chiloţii.
Observând că partea vătămată este în perioada menstruaţiei, inculpatul i-a cerut să se îmbrace şi să facă ce-i va zice el, altfel o va bate.
După aceste ameninţări, inculpatul a aşezat-o pe fetiţă jos, sprijinită cu spatele de un copac, s-a deschis la ŞIiţul pantalonilor şi i-a cerut să-i ia penisul în gură. Deoarece partea vătămată a refuzat şi a început să plângă, inculpatul i-a dat două palme şi cu forţa i-a introdus penisul în gură, întreţinând raport sexual oral cu partea vătămată.
După circa 10 minute, inculpatul s-a oprit şi i-a cerut minorei să nu povestească nimănui cele întâmplate, pentru că o va omorî.
Cele întâmplate au fost povestite de partea vătămată martorilor O.L.F., M.A.A., iar de la aceştia au aflat şi alte persoane din sat, care s-ai indignat la aflarea veştii.
La data de 11 septembrie 2002, mama părţii vătămate, numita S.I. a reclamat organelor de poliţie faptele săvârşite de inculpat.
Inculpatul a recunoscut fapta comisă.
Fapta inculpatului astfel cum a fost expusă mai sus a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.
Inculpatul a acţionat cu intenţia de a realiza actul sexual oral, prin cosntrângere, ceea ce s-a şi întâmplat, situaţie în care actul de perversiune sexuală este absorbită în infracţiunea mai gravă.
Prin urmare s-a impus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunile de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. şi perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., în infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe inculpatul a declarat apel solicitând reţinerea de circumstanţe atenuante şi reducerea pedepsei pentru că nici nu ştia vârsta minorei şi are şi un discernământ redus.
Curtea de Apel Alba-Iulia prin Decizia penală nr. 267/ A din 7 august 2003, a admis apelul declarat de inculpatul M.F.D. împotriva sentinţei penale nr. 142 din 18 iunie 2003 a Tribunalului Hunedoara pe care o desfiinţează cu privire la încadrarea juridică şi pedeapsă, şi rejudecând:
Schimbă încadrarea juridică a faptei inculpatului din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., în infracţiunea de perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. (2) şi (4) C. pen. Înlătură pedeapsa aplicată.
În baza art. 201 alin. (2) şi (4) C. pen., condamnă pe inculpat la 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de perversiune sexuală şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
S-a prelungit măsura arestării preventive şi s-a dedus din pedeapsă timpul arestării cu începere de la 11 septembrie 2002 până la zi.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, solicitând fie, achitarea sa în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 201 alin. (2) şi (4) C. pen., respectiv nu a comis-o în public şi nici nu a produs scandal public relaţia pe care a avut-o cu minora, fie, să i se aplice largi circumstanţe atenuante fiind bolnav psihic, să se reducă pedeapsa prin aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi apoi, să se suspende executarea acesteia, potrivit art. 81 C. pen.
Recursul este nefondat.
Examinându-se probatoriul administrat, în raport de criticile aduse, precum şi din oficiu, se reţine că probele au fost corect şi legal evaluate şi potrivit acestora, activitatea infracţională efectiv desfăşurată de recurent, întruneşte toate elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 201 alin. (2) şi (4) C. pen.
Ca atare, perversiunea sexuală săvârşindu-se în forma calificată, prevăzută de alin. (2) şi (4) ale art. 201 C. pen. (asupra unei persoane sub 15 ani şi prin constrângere) nu se cere ca actele să fie săvârşite în public sau să producă scandal public, caracteristici ce sunt specifice doar formei simple a acestei infracţiuni, prevăzută în alin. (1).
Cu toate acestea, fapta comisă de inculpat a produs şi scandal public şi oscilaţiile din poziţia şi comportamentul său, pe parcursul urmăririi penale şi apoi de pe timpul anchetei judecătoreşti, nu pot fi apreciate decât, ca apărări pe care a înţeles să şi le facă în limita instrucţiei şi capacităţilor sale mentale.
Cum datele personale şi starea sănătăţii inculpatului, au fost avute în vedere de către instanţe, la individualizarea pedepsei, ce a fost stabilită la limita medie a textului de încriminare, sancţiunea aplicată în apel, de 5 ani închisoare, nu poate fi socotită excesivă.
Cu privire la modalitatea de executare de asemeni se apreciază că, instanţele au avut o bună orientare, în raport de gravitatea faptei comise, urmările acesteia pentru victimă, dar şi pentru societate, precum şi faţă de afecţiunea psihică şi potenţialul antisocial al recurentului, faţă de care s-a aplicat şi măsura de siguranţă medicală prevăzută de art. 113 C. pen.
Pentru aceste considerente, recursul declarat, urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F.D. împotriva deciziei penale nr. 267/ A din 7 august 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 11 septembrie 2002, la 31 octombrie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4907/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4910/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
