CSJ. Decizia nr. 4910/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4910/2003
Dosar nr. 3021/2003
Şedinţa publică din 31 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 44 din 17 februarie 2003, Tribunalul Bihor Oradea a condamnat pe inculpatul M.J. în baza art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 13, art. 74 şi art. 76 C. pen., la 5 pedepse de 4 ani închisoare şi o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) A mai condamnat pe acelaşi inculpat la 4 ani închisoare în baza art. 211 alin. (2) lit. e) cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 13, art. 74 şi 76 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei prevăzută la pct. 8 din rechizitoriu, din art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. a) şi aplicând art. 74 şi art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpat în baza acestor texte, la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare. În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., a stabilit o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată referitoare la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2263 din 10 iulie 1998 a Judecătoriei Oradea, rămânând un rest neexecutat de pedeapsă de 828 de zile, rest care a fost contopit cu pedeapsa rezultantă aplicată în cauză de 4 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, în final urmând să execute 6 ani şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri civile către părţile civile, astfel: 10.000.000 lei către M.L., 1.000.000 lei către N.M.G., 300.000 lei către L.V.H., 1.500.000 lei către B.E., 2.430.000 lei către P.F., 500.000 lei către P.I., 5.500.000 lei către B.M. şi 500.000 lei către S.A.
Instanţa de fond a reţinut comiterea a 7 fapte de tâlhărie în perioada 10 august 2001 – 19 martie 2002, pentru care a aplicat art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) Pentru fapta descrisă la pct. 8 din rechizitor, săvârşită la data de 13 august 2002, ulterior apariţiei Legii nr. 169/2002 (publicată în M.Of., nr. 261/18.04.2002), instanţa a schimbat încadrarea juridică, potrivit noii legi, în art. 211 alin. (2) lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe, vizând reducerea pedepsei, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Oradea prin Decizia penală nr. 124/A din 29 mai 2003.
Curtea de apel a apreciat că pedeapsa rezultantă a fost bine individualizată, reţinându-se în favoarea inculpatului recidivist şi circumstanţe atenuante judiciare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul.
Recursul este nefondat, pentru argumentele ce urmează:
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor trebuie să se ţină seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea constată că ambele instanţe (de fond şi de apel) au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de textul menţionat, respectiv gravitatea faptelor de tâlhărie săvârşite de inculpat, multitudinea acestora, pericolul pe care îl prezintă faptele şi persoana inculpatului, infractor recidivist, precum şi împrejurările care atenuează răspunderea penală, aplicându-i inculpatului şi prevederile art. 74 şi art. 76 C. pen., precum şi prevederile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile. Este justificată, de asemenea si aplicarea sporului de pedeapsă de 2 ani închisoare, conform art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul săvârşind mai multe infracţiuni aflate în concurs, pedeapsa rezultantă fiind, astfel, corect individualizată.
Ca urmare, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.500.000 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 124/A din 29 mai 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4909/2003. Penal. Art.197 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4913/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
