ICCJ. Decizia nr. 5001/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5001/2003
Dosar nr. 3185/2003
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 73 din 28 ianuarie 2003 a Tribunalului Iaşi a fost condamnat inculpatul L.C.A., în baza art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la un an închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), iar potrivit art. 88 din acelaşi cod, s-a dedus din pedeapsă reţinerea din data de 26 octombrie 2002.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în fapt că, în ziua de 26 octombrie 2003, în jurul orelor 14,30, în timp ce se afla în staţia de autobuz Podu Roş din apropierea podului Nicolina din Iaşi, inculpatul L.C.A. a observat două tinere, una din ele având la gât prins cu un şnur un telefon mobil.
Inculpatul s-a apropiat în fugă de partea vătămată G.M., i-a smuls telefonul mobil de la gât şi a fugit spre scara blocului din apropiere.
Alertat de strigătul de ajutor al părţii vătămate martorul T.L. l-a prins în scara blocului pe inculpat şi l-a condus la partea vătămată pentru a-i restitui telefonul sustras, apoi la poliţie.
Inculpatul a susţinut că a aruncat de frică telefonul sustras în grădina din faţa blocului în care s-a ascuns, însă telefonul nu a mai fost găsit.
Prejudiciul cauzat prin săvârşirea faptei în valoare de 4.000.000 lei a fost acoperit prin predarea către partea vătămată a unui telefon mobil similar.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare a infracţiunii flagrante, a plângerii şi declaraţiilor părţii vătămate, a declaraţiilor martorilor oculari P.C.P. şi T.L., probe coroborate cu recunoaşterile inculpatului.
Având în vedere comportarea bună avută de inculpat anterior infracţiunii, lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că este student la Conservatorul din Iaşi, secţia percuţie, caracterizat ca un element talentat cu reale calităţi profesionale, ţinând seama de poziţia procesuală corectă, de regretul manifestat şi de diligenţele făcute pentru repararea imediată a pagubei instanţa a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, conform art. 74 C. pen., coborând pedeapsa sub minimul prevăzut de lege.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 236 din 24 iunie 2003, a respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei primei instanţe considerând neîntemeiată critica formulată, în sensul că fapta săvârşită este lipsită în mod vădit de importanţă şi nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi că s-ar impune achitarea conform art. 181 C. pen., cu referire la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen.
Astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că fapta prezintă pericolul social al unei infracţiuni, în sensul art. 18 C. pen. şi în mod just s-a respins condamnarea inculpatului.
Împotriva acestei decizii ca şi a hotărârii primei instanţe a declarat recurs în termen legal inculpatul L.C.A., care a susţinut că fapta săvârşită, aduce o atingere minimă valorilor apărate de lege că este lipsită în mod vădit de importanţă, neprezentând pericolul social al unei infracţiuni şi a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen.
Recursul declarat este neîntemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 181 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La aprecierea gradului de pericol social, trebuie să se ţină seama, potrivit alin. (2) al aceluiaşi text, de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
Din examinarea actelor dosarului se constată că fapta săvârşită de inculpat prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
Astfel, este dovedit că inculpatul în loc public şi în plină zi s-a apropiat de partea vătămată şi printr-un gest de violenţă, a smuls de la gâtul acesteia telefonul mobil şi a fugit apoi pentru a-şi asigura scăparea, fiind urmărit şi imediat prins de partea vătămată şi de martorii oculari.
Faţă de modul concret în care a fost săvârşită tâlhăria, de prejudiciul cauzat părţii vătămate, de sentimentul de nesiguranţă trăit atât de păgubaşă ca urmare a deposedării sale prin violenţă de propriul bun, cât şi de comunitate se constată că a fost adusă atingere unor valori importante din cele apărate de legea penală, conform art. 1 C. pen., astfel că fapta prezintă pericolul social al unei infracţiuni pentru care, potrivit art. 18 C. pen., este necesară aplicarea unei pedepse.
Cum instanţele au apreciat în mod just existenţa acestui pericol social al faptei şi al făptuitorului, iar pedeapsa a fost individualizată conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sub minimul legal, prin aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., critica formulată de inculpatul recurent, în sensul incidentei dispoziţiilor art. 181 C. pen., nu poate fi primită, fiind neîntemeiată.
Faţă de considerentele arătate, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.C.A. împotriva deciziei penale nr. 236 din 24 iunie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe inculpata la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5000/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5002/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
