ICCJ. Decizia nr. 5527/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5527/2003
Dosar nr. 4797/2003
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 331 din 7 august 2003, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpatul P.I.L. la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d) şi e) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 74 lit. c) C. pen.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 11 martie 2003, întâlnindu-se într-un loc public inculpatul şi victima şi-au adresat injurii şi s-au îmbrâncit reciproc, pe fondul unor vechi neînţelegeri. După încheierea conflictului inculpatul a plecat, însă victima l-a prins din urmă şi l-a trântit la pământ. Ca urmare, inculpatul l-a lovit pe acesta cu un briceag în regiunea inimii, provocându-i moartea.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 268 din 1 octombrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul prin care Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov solicita majorarea pedepsei aplicate inculpatului, în raport de gravitatea faptei comisă şi de antecedentele infractorului.
Totodată, admiţând recursul părţii civile T.O.C., l-a obligat pe inculpat să-i plătească acestuia suma de 30.000.000 lei, cu titlu de daune materiale şi suma de 150.000.000 lei, cu titlu de daune morale.
Împotriva menţionatelor hotărâri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a declarat recurs, în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând, ca şi în apel, majorarea pedepsei aplicate inculpatului, în raport de pericolul social sporit al infracţiunii de omor calificat reţinută în sarcina acestuia, de poziţia nesinceră adoptată în cursul procesului, cât şi de împrejurarea că anterior a mai comis fapte penale, aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivul de casare invocat de procuror cât şi din oficiu, se constată că cele două instanţe au reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 74 lit. c) C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesul-verbal, schiţa şi planşele foto întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, raportul de constatare medico-legală de autopsie, declaraţiile martorilor S.E., C.C. şi C.M., coroborate cu recunoaşterile inculpatului, care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă, fără dubiu, că la data de 11 martie 2003, pe fondul unor neînţelegeri mai vechi, între inculpatul P.I.L. şi victima T.M.F., care se afla sub influenţa alcoolului s-a declanşat un conflict minor, soldat cu insulte şi bruscări reciproce. După ce acest conflict a luat sfârşit, inculpatul a plecat, însă victima l-a urmărit şi l-a prins de haină, trântindu-l la pământ. Inculpatul a reacţionat violent, lovind victima cu un briceag în regiunea inimii, provocându-i moartea.
De menţionat este faptul că inculpatul a recunoscut fapta comisă şi a fost de acord să plătească despăgubirile civile solicitate în cauză.
Referitor la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost corect individualizată la stabilirea acesteia instanţa de fond având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 şi art. 52 C. pen., respectiv, gradul de pericol social sporit al infracţiunii de omor calificat (comisă în loc public), de condiţiile concrete în care a fost săvârşită (după încheierea conflictului spontan ivit între părţi, victima, care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, l-a urmărit pe inculpat şi l-a trântit la pământ) de poziţia sinceră adoptată în cursul procesului penal cât şi de împrejurarea că se afla în stare de recidivă postcondamnatorie.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov urmează a fi admis însă cu privire la greşita deducere a arestării preventive de către instanţa de apel de la data de 7 martie 2003, în loc de 11 martie 2003, aşa cum rezultă din actele dosarului fiind sesizat şi de către procurorul de şedinţă.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov fiind întemeiat, urmează a fi admis, a se casa Decizia instanţei de apel numai cu privire la greşita deducere a arestării preventive a inculpatului de la 7 martie 2003, în loc de 11 martie 2003, la zi.
Celelalte dispoziţii se vor menţine.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, împotriva deciziei nr. 268/ Ap din 1 octombrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul P.I.L.
Casează Decizia instanţei de apel numai cu privire la deducerea duratei arestării preventive începând cu data de 7 martie 2003, dispoziţie pe care o înlătură.
Deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 11 martie 2003, la zi.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului în sumă de 400.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5526/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5528/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
