ICCJ. Decizia nr. 5526/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5526/2003
Dosar nr. 4691/2003
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 221 din 11 iulie 2003 a Tribunalului Vrancea, a fost condamnat inculpatul C.F., pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 175 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., la o pedeapsă de 17 ani închisoare şi la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 8 ani, după executarea pedepsei principale.
S-au interzis inculpatului drepturile, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen.
A fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului cu încă 30 de zile, de la 28 iulie 2003, la 26 august 2003.
S-a dedus din pedeapsa închisorii, perioada arestării preventive de la 30 septembrie 2002, la zi.
S-a luat act că numitul C.M., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la despăgubiri astfel: către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Dr. Bagdasar Bucureşti, în sumă de 1.757.205 lei; către partea civilă serviciul de Ambulanţă judeţean Vrancea în sumă de 4.900.000 lei, plus dobânda legală aferentă acestei sume; către partea civilă spitalul judeţean Focşani, în sumă de 359.083 lei, plus dobânda legală aferentă acestei sume.
A fost obligat inculpatul la 4.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.446.000 lei reprezentând taxe medico-legale pentru Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici Bucureşti, iar suma de 600.000 lei reprezintă onorarii pentru apărătorul din oficiu (la urmărirea penală şi judecata de fond), ce s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Vrancea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în noaptea de 21 septembrie 2002, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, între soţii C. s-a declanşat un conflict, determinat de solicitarea victimei C.E. de a merge să valorifice struguri pe piaţa din municipiul Brăila.
În aceste împrejurări, inculpatul C.F. a lovit-o puternic, în mod repetat pe C.E., cu un corp dur şi, în mod special, peste cap, cauzându-i multiple leziuni care au determinat iniţial o stare de comă.
Fără a ţine cont de starea în care se găsea victima, după loviturile aplicate acesteia, inculpatul C.F. a plecat împreună cu alte persoane să-şi valorifice strugurii culeşi în ziua precedentă, pe o piaţă din municipiul Brăila.
Martorele F.C. şi D.I. au găsit-o pe victimă, în jurul orelor 9,00, în stare de inconştienţă şi, văzând starea gravă în care aceasta se afla, au chemat pe martorele S.M. şi P.I., după care au anunţat Serviciul de Ambulanţă Vrancea.
Victima a fost transportată la spitalul Judeţean Focşani şi apoi la spitalul de Urgenţă Bucureşti, unde a decedat în dimineaţa zilei de 23 septembrie 2002.
Din raportul medico-legal întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti a rezultat că moartea victimei C.E. a fost violentă, că aceasta s-a datorat hematomului subdural compresiv, consecinţă a unui traumatism cranio - cerebral, că leziunile de violenţă constatate au putut fi produse prin lovire repetată cu corpuri dure şi că sunt în legătură directă şi necondiţionată cu decesul victimei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul care a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei sale condamnări, pentru o infracţiune pe care susţine că nu a săvârşit-o.
Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat apelul inculpatului, constatând că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor.
Cât priveşte pedeapsa aplicată inculpatului s-a apreciat că instanţa de fond a făcut o justă individualizare atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare, fiind respectate criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Decizia Curţii de Apel a fost atacată cu recurs de inculpat care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând în esenţă criticile din apel, susţinându-şi în principal nevinovăţia.
În subsidiar, prin apărător, recurentul a solicitat redozarea pedepsei aplicate, pe care o consideră exagerată în raport de circumstanţele reale şi de cele personale.
Recursul nu este întemeiat.
Probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor, procesul verbal de cercetare la faţa locului, constatările medico-legale, coroborate în parte şi cu declaraţiile inculpatului date în faza de urmărire penală, sunt probe în baza cărora în mod corect instanţele au reţinut vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii de omor calificat.
Concluziile raportului medico-legal de necropsie din cuprinsul căruia rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hematomului subdural compresiv, consecinţa unui traumatism cranio – cerebral, care s-a putut produce prin lovire repetată cu corpuri dure infirmă apărarea inculpatului în sensul că moartea victimei a fost accidentală şi datorită stării sale de boală.
Multitudinea leziunilor traumatice constatate pe corpul victimei şi caracterul activ al loviturilor suferite de aceasta, aplicate repetat şi cu mare intensitate în zona capului, demonstrează că nu poate fi primită susţinerea inculpatului în sensul că leziunile care au produs decesul victimei s-ar fi datorat unei căderi a acesteia, concluzionându-se dimpotrivă în actul medico-legal că între leziunile de violenţă constatate, produse în modul arătat, şi decesul victimei există o legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.
Aceste concluzii se coroborează cu declaraţiile martorilor, vecini cu inculpatul, care au relatat că între acesta şi victimă a existat în ultima perioadă o stare conflictuală, dar şi cu mărturia martorei B.E., care a declarat în mod constant că ulterior comiterii faptei inculpatul i s-a destăinuit că în noaptea de 21 septembrie 2002 a bătut-o pe soţia sa, lăsând-o apoi acasă şi că în timpul cât s-a aflat în piaţa din municipiul Brăila împreună cu inculpatul, acesta a avut un comportament neobişnuit.
Rezultă aşadar că în mod corect instanţele au reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii, pentru care a fost trimis în judecată, condamnându-l la o pedeapsă just individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv pericolul social concret, împrejurările în care s-a consumat fapta, dar şi circumstanţele sale personale.
De altfel pedeapsa principală, de 17 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul este situată spre limita minimă prevăzută de lege, astfel că o reducere a acesteia nu se justifică.
Pentru aceste considerente Curtea constată neîntemeiat recursul inculpatului, pe care îl va respinge ca atare, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul C.F., împotriva deciziei nr. 550/ A din 30 septembrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 30 septembrie 2002, la zi.
Obligă pe recurentul inculpat, să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, care va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5525/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5527/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
