ICCJ. Decizia nr. 5528/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5528/2003
Dosar nr. 3565/2003
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 413/ S din 7 decembrie 2002, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpatul M.L.M., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că în data de 16 noiembrie 2000, între orele 15,00 – 16,00, inculpatul M.L.M. a pătruns prin efracţie în autoturismul aparţinând părţii vătămate T.G. şi a încercat să sustragă mai multe bunuri aflate în autoturism. Fiind surprins de partea vătămată, inculpatul a abandonat bunurile şi a fugit.
La un interval de timp foarte scurt a fost prins de către martorul L.A. şi pentru a-şi asigura scăparea inculpatul a folosit un spray paralizant pe care-l avea asupra sa, reuşind astfel să fugă.
Starea de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză; declaraţiile părţii vătămate, procesul-verbal de cercetare la faţa locului fixat prin fotografii judiciare, raport de constatare tehnico-ştiinţific dactiloscopică asupra urmei papilare descoperite pe partea interioară a portierei, din care rezultă prezenţa inculpatului la faţa locului, declaraţiile martorilor: L.A. şi P.N.
În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina sa, atitudine procesuală menţinută şi în cursul cercetării judecătoreşti, cu precizarea că a fost surprins de partea vătămată imediat după ce a deschis portiera maşinii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând schimbarea încadrării juridice, în principal, din tâlhărie în furt calificat, iar în subsidiar, din tâlhărie în tentativă la tâlhărie.
Prin Decizia nr. 162 din 25 iunie 2003 Curtea de Apel Braşov a admis apelul declarat de inculpat şi în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 211 alin. (2) lit. b) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. a) C. pen., în art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi e), cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. a) C. pen.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a formulat recurs în cauză, criticând hotărârea instanţei de apel sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice.
Temeiul juridic al recursul declarat îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, rezultă că instanţa de apel a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, dând încadrarea juridică legală şi temeinică faptelor comise de acesta.
Astfel, este de observat că, în mod greşit prima instanţă a apreciat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în formă consumată, deoarece fiind vorba de o infracţiune complexă, momentul consumării se raportează la momentul consumării principale, care este infracţiunea de furt.
În cauză, inculpatul a intenţionat să sustragă bunurile părţii vătămate, respectiv o geacă de piele, dar a fost surprins de aceasta şi de martor, moment în care inculpatul a abandonat bunul în interiorul autoturismului şi a fugit.
Rezultă deci că atâta vreme cât bunurile pe care inculpatul a intenţionat să le sustragă nu au fost scoase din interiorul autoturismului, nu se poate reţine că fapta s-a consumat.
Activitatea infracţională a inculpatului aflată în curs de desfăşurare a fost întreruptă de intervenţia părţii vătămate şi a martorului L.A., inculpatul nereuşind astfel să scoată bunurile pe care intenţiona să le sustragă din interiorul autoturismului, fiind realizate doar elementele tentativei la infracţiunea de tâlhărie.
În aceste condiţii, simplul fapt că inculpatul a pus mâna pe bunuri, fără însă să se realizeze trecerea efectivă a acestora în puterea sa de dispoziţie, infracţiunea rămâne în faza tentativei.
De altfel, imposedarea în cazul unor astfel de fapte are loc după terminarea operaţiei de deposedare. Ori, în cauză, activitatea infracţională a fost întreruptă şi inculpatul a fost împiedicat să treacă la faza de imposedare.
În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia de speţă nr. 4024 din 26 septembrie 2002.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că încadrarea juridică dată acestei fapte este cea de tentativă la infracţiunea de tâlhărie.
Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de procuror, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din durata pedepsei aplicate, reţinerea preventivă de 24 ore, respectiv 16 noiembrie 2000. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, împotriva deciziei penale nr. 162/ A din 25 iunie 2003, a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul M.L.M., ca nefondat.
Deduce durata reţinerii preventive de 24 ore, respectiv 16 noiembrie 2000, din pedeapsa aplicată.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat în sumă de 400.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5527/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5529/2003. Penal. Art.215 c.pen. Recurs → |
|---|
