ICCJ. Decizia nr. 5961/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5961/2003
Dosar nr.4165/2003
Şedinţa publică din 17 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 81 din 6 august 2003 a Tribunalului Sălaj, inculpatul T.I.V. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a prelungit arestarea preventivă a inculpatului până la data de 4 septembrie 2003, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul arestării preventive de la 9 ianuarie 2002, la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuţit.
În temeiul art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 şi următoarele C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile T.A.V. suma de 50 milioane lei reprezentând despăgubiri civile, din care 25 milioane lei, daune morale, iar 25 milioane lei, daune materiale.
În baza art. 191 şi art. 189 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 19 milioane lei, din care 600.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 3 ianuarie 2002, inculpatul T.I.V. şi partea vătămată F.G. au jucat biliard pe sume de bani, între cei doi izbucnind o discuţie contradictorie cu privire la supremaţia în competiţie. Cei doi s-au ridicat în picioare şi s-au prins cu mâinile de piept, îmbrâncindu-se şi rotindu-se, astfel încât, inculpatul a ajuns cu spatele spre tejghea, iar partea vătămată spre uşa de la intrare.
Inculpatul T.I.V. i-a aplicat părţii vătămate o lovitură de cuţit în zona toracică, secţionându-i ventricolul stâng al inimii, victima a căzut imediat pe podea, pe spate.
Martorii F.D., F.D. şi M.A.G. s-au ridicat de la locurile lor şi s-au îndreptat spre victimă, încercând să-l resusciteze.
Profitând de panica creată inculpatul a părăsit barul, aruncând cuţitul în zăpadă, la ieşirea din local, unde a şi fost găsit.
Din raportul de constatare medico – legală în completarea acestuia nr. 20/III/4 din 8 ianuarie 2002 al Serviciului de medicină legală al Judecătoriei Sălaj rezultă că moartea victimei F.G. a fost violentă; ea s-a datorat hemoragiei interne consecutivă unei plăgi tăiat – înţepate penetrante în ventriculul stâng al inimii. Leziunile s-au putut produce prin lovire activă cu un corp tăietor – înţepător, oblic, de jos în sus şi de la dreapta la stânga, în momentul agresiunii părţile putând fi în ortostatism.
Decesul victimei s-a produs imediat, într-un interval de timp de la 30 secunde până la 2 – 3 minute, interval în care hemoragia internă a fost masivă.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului s-au stabilit pe baza materialului probator administrat în cauză: proces – verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, proces – verbal de reconstituire, acte medico – legale, raport de expertiză genetică, declaraţiile martorilor, procese - verbale de confruntare, declaraţiile inculpatului, raport psihologic de constatare tehnico – ştiinţifică a comportamentului simulat.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 182 din 2 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Starea de arest a acestuia a fost menţinută şi prelungită cu 30 zile.
Durata arestului preventiv s-a dedus de la 9 ianuarie 2002, la zi.
Inculpatul a fost obligat la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.I.V. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate şi, în principal, achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În subsidiar, s-a solicitat restituirea dosarului la procuror, în conformitate cu dispoziţiile art. 333 C. proc. pen., în vederea completării urmăririi penale.
Al treilea motiv de critică îl constituie încadrarea juridică a faptei, solicitându-se schimbarea acesteia în dispoziţiile articolului 174 C. pen.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 10, 17 şi 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Probatoriul administrat în cauză este complet şi în măsură să conducă la stabilirea situaţiei de fapt şi vinovăţiei inculpatului, el a fost amănunţit şi corect interpretat de instanţele de judecată care au ajuns la concluzia logică şi justă a vinovăţiei inculpatului T.I.V. în săvârşirea infracţiunii de omor calificat asupra victimei F.G.
Declaraţiile martorilor oculari F.D., F.D. şi M.G. sunt categorice în demonstrarea a două aspecte esenţiale cauzei: pe de o parte că, singura persoană care a avut un conflict cu victima a fost inculpatul, discuţia contradictorie având loc anterior uciderii acesteia din urmă; iar pe de altă parte, că singurele persoane care se aflau în acel moment în picioare erau inculpatul T.I.V. şi victima F.G. Or, actele medico – legale stabilesc fără dubiu că în momentul agresiunii părţile se aflau în ortostatism.
Toate susţinerile inculpatului şi apărările sale pro - causa sunt înlăturate de aceste probe pertinente şi concludente, mecanismul producerii infracţiunii de omor fiind stabilit prin acte medico – legale şi completat prin depoziţiile martorilor, toate probele indicându-l pe inculpatul T.I.V. drept autor al infracţiunii de omor calificat.
Pe baza acestor argumente, Curtea constată că în mod temeinic şi legal s-a dispus condamnarea inculpatului, în cauză neimpunându-se nici achitarea acestuia şi nici restituirea dosarului la procuror în vederea completării urmăririi penale.
Cât priveşte încadrarea juridică dată faptei, Curtea constată că aceasta este temeinică şi legală.
Infracţiunea de omor a avut loc în incinta unui local public, în prezenţa a trei persoane, astfel că reţinerea în cauză a circumstanţei agravante prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. (săvârşirea faptei în loc public) este pe deplin motivată, chiar dacă localul ar fi fost închis la acea oră, aşa cum s-a susţinut, iar persoanele prezente erau rude între ele.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului T.I.V.
Timpul arestării preventive va fi dedus, de la 9 ianuarie 2002 la 17 decembrie 2003, din durata pedepsei aplicate, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul T.I.V. împotriva deciziei penale nr. 182 din 2 septembrie2003 a Curţii de Apel Cluj, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 9 ianuarie 2002, la 17 decembrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5959/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5963/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
