ICCJ. Decizia nr. 5966/2003. Penal. Art.215 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5966/2003
Dosar nr. 2344/2003
Şedinţa publică din 17 decembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 463 din 10 iunie 2002 Tribunalul Timiş a dispus condamnarea inculpaţilor:
- C.D. la pedepsele de:
- 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune;
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de monedă sau de alte valori, prevăzută de art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe timp de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de monedă sau alte valori, la 3 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 282 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie a valorilor falsificate, prevăzută de art. 282 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.
A aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii exerciţiului drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe timp de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor proveniţi din săvârşirea infracţiunii de falsificare de monedă sau alte valori, a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, deci pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei principale rezultată, arestul preventiv din data de 5 aprilie 2001, la zi.
În baza art. 25 din Legea nr. 21/1999 şi art. 118 lit. a) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul C.D. suma de 700.000.000 lei, urmare condamnării sale pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor.
- I.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998, art. 1000 alin. (3) şi art. 1003 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii C.D. şi I.M., în solidar, acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente B.R. SA, sucursala Timişoara, la plata sumei de 765.578.742 lei despăgubiri către partea civilă B.T. SA Cluj-Napoca, sucursala Timişoara.
În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul C.D. la plata sumelor cu titlu de despăgubiri civile astfel: 70.139.745 lei către partea civilă SC S.S. SA Prahova, 527.948.951 lei către partea civilă SC Z. SA Timişoara, 253.333.333 lei către partea civilă SC G.L. SA Bucureşti.
În temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor aparţinând SC M.F. SRL Timişoara, până la concurenţa sumei de 769.578.742 lei, în favoarea părţii civile B.T. SA Cluj-Napoca, sucursala Timişoara.
În temeiul art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., a anulat ca fiind false filele C.E.C., biletele la ordin cu scadenţa la data de 1 septembrie 1999 şi 9 septembrie 1999, existente, biletul la ordin emis la data de 24 august 1999 pentru suma de 158.600.000 lei, beneficiar SC Z. SA Timişoara, biletul la ordin existent pentru suma de 850.000.000 lei.
În temeiul art. 191 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpatul I.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente B.R. SA, sucursala Timişoara la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpatul C.D. la plata sumei de 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Începând cu luna aprilie 1999 inculpatul C.D. a dobândit calitatea de asociat şi administrator al SC G.L. SRL Timişoara.
În această calitate, inculpatul C.D. a coordonat activitatea firmei şi a dispus asupra operaţiunilor comerciale efectuate în numele societăţii comerciale pe care o administra.
În vederea obţinerii unor surse de venit pe căi ilegale, inculpatul C.D. a luat hotărârea infracţională de a comite mai multe infracţiuni, după cum urmează:
La data de 31 august 1999, în baza unei facturii inculpatul C.D. a achiziţionat marfă (zahăr) de la SC G.L. SA Bucureşti, în valoare totală de 475.800.000 lei. În vederea câştigării încrederii părţii vătămate, inculpatul C.D. a plătit în numerar o parte din contravaloarea mărfurilor, pentru diferenţa de 160.000.000 lei, emiţând fila C.E.C. semnată şi ştampilată de el. Această filă C.E.C. a fost refuzată la plată de către bancă la 15 octombrie 1999, când era data scadenţei, deoarece lipsea disponibilului din cont, iar firma inculpatului avea interdicţie de a lucra cu file C.E.C. încă din data de 12 octombrie 1999. Întrucât prejudiciul cauzat nu a fost recuperat, partea vătămată SC G.L. SA Bucureşti s-a constituit parte civilă cu suma totală de 253.333.333 lei, compusă din prejudiciul efectiv (160.000.000 lei) şi falsul nerealizat (93.333.333 lei).
La data de 25 august 1999, respectiv la data de 1 septembrie 1999 în baza facturilor nr. 2210571, respectiv nr. 2110593, inculpatul C.D. a achiziţionat marfă (zahăr) de la SC Z. SA Timişoara, în valoare totală de 317.200.000 lei. Pentru a plăti această marfă, inculpatul C.D. a emis în fals două bilete la ordin cu scadenţa la 1 septembrie 1999, respectiv 9 septembrie 1999 şi o valoare totală de 317.200.000 lei, bilete pe care le-a pus în circulaţie, predându-le părţii vătămate. În momentul introducerii biletelor la ordin în bancă, s-a dispus refuzarea lor la plată, deoarece lipsea disponibilul necesar onorării lor.
Întrucât prejudiciul cauzat a fost recuperat parţial după consumarea infracţiunilor, partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 527.948.951 lei, compusă din prejudiciul nerecuperat (208.058.700 lei) şi folosul nerealizat (319.890.251 lei).
Deşi a vândut marfa imediat după achiziţie, inculpatul nu a depus diligenţele necesare plăţii mărfii, ceea ce denotă intenţia sa de a înşela partenerul de afaceri.
S-a avut în vedere în această situaţie şi multitudinea biletelor la ordin respinse la plată, după cum rezultă din desfăşurătorul B.N.R.
S-a mai reţinut că, pentru a obţine sume de bani pe căi ilegale, cărora ulterior să le ascundă originea ilicită, inculpatul C.D. a luat hotărârea infracţională de a înşela B.T. SA Cluj, sucursala Timişoara.
În acest sens, la data de 4 octombrie 1999, inculpatul a solicitat şi a obţinut de la I.M., pe atunci directorul B.R. SA Timişoara, un bilet la ordin cu scadenţa la 7 decembrie 1999, care avea mai multe rubrici false, respectiv semnătura emitentului şi rubrica de avalizate.
Inculpatul I.M. a falsificat rubrica semnăturii emitentului, semnând cu numele de R., după care a predat biletul la ordin inculpatului C.D. Având acest bilet la ordin fals în materialitatea lui, inculpatul C.D. a încheiat contractul de credit din 6 octombrie 1999 cu B.T., în vederea obţinerii liniei de credit de 750.000.000 lei. Drept garanţie la încheierea contractului, inculpatul C.D. a adus acest bilet la ordin fals, predându-l băncii.
La data de 6 octombrie 1999 a intrat în contul SC G.L. SRL Timişoara suma de 750.000.000 lei aferentă contractului de credit, obţinută de la B.T. SA Timişoara.
În scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a sumei de 750.000.000 lei, inculpatul C.D. l-a abordat pe martorul P.Z., reprezentantul SC D.M. SRL Timişoara, pe care l-a rugat să accepte în contul său de la B.R. SA, sucursala Timişoara suma de 700.000.000 lei, iar mai apoi să o vireze în contul SC G.L. SRL Timişoara de la B.R. SA, sucursala Timişoara.
Necunoscând originea ilicită a sumei de bani, martorul P.Z. a acceptat primirea sumei respective în contul său. Astfel, la data de 6 octombrie 1999, cu ordinele de plată din 6 octombrie 1999, inculpatul C.D. a transferat suma de 700.000.000 lei, cu titlu fals de „contravaloare marfă" în contul SC D.M. SRL Timişoara, de la B.R. SA, sucursala Timişoara, cunoscând că această valoare provine din săvârşirea unei infracţiuni în domeniul bancar.
La data de 7 octombrie 1999, neavând la bază un raport comercial (livrare de marfă) reprezentantul SC D.M. SRL Timişoara a transferat cu ordinul de plată, suma de 700.000.000 lei în contul SC G.L. SRL de la B.R. SA, sucursala Timişoara. Această sumă a fost folosită în aceeaşi zi de către inculpatul C.D., pe care a virat-o în conturile altor firme (SC H. SRL, SC E. SA, SC C.C.C. SA, ş.a.).
Pentru a nu putea fi executat după scadenţă, cu suma aferentă contractului de credit, inculpatul C.D. a înstrăinat mijloacele fixe din patrimoniul SC G.L. SRL.
În zilele de 15 octombrie 1999 şi 27 octombrie 1999, inculpatul C.D. a achiziţionat marfă de la SC S.S. SA, în valoare totală de 46.199.448 lei.
În vederea efectuării plăţii acestei mărfi, deşi avea interdicţie de a folosi fila C.E.C. încă din data de 12 octombrie 1999, inculpatul C.D. a emis şi predat furnizorului, două file C.E.C., a căror valoare totală s-a ridicat la 46.199.448 lei. La datele scadente, respectiv 15 octombrie 1999 şi 27 octombrie 1999, filele C.E.C. au fost refuzate la plată de câtre bacă, deoarece trăgătorul se afla în interdicţie bancară şi nu exista disponibil.
Partea vătămată SC S.S. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 68.388.016 lei, reprezentând prejudiciul efectiv suferit şi folosul nerealizat.
S-a reţinut că, în condiţiile în care din data de 12 octombrie 1999 inculpatul C.D. avea interdicţia de a folosi fila C.E.C., emiterea unei astfel de file în data de 15 octombrie 1999, cunoscând că nu poate fi onorată la plată, denotă fără dubiu intenţia sa de a înşela partenerul de afaceri.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel:
- partea responsabilă civilmente B.R. SA, sucursala Timişoara, care a solicitat înlăturarea obligării ei la plata sumei de 765.578.742 lei în solidar cu inculpatul I.M., faţă de partea civilă B.T. SA Cluj-Napoca, sucursala Timişoara, deoarece biletul la ordin în cauză nu a fost avalizat în mod valabil, întrucât nu poartă decât semnătura inculpatului I.M., nu şi semnătura celui de-al doilea conducător;
- inculpatul C.D., care a solicitat achitarea sa, deoarece în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, lipsind latura subiectivă a acestei infracţiuni, deoarece completarea cecurilor s-a făcut de alte persoane şi că se impune verificarea printr-o expertiză financiar-contabilă pentru a se vedea rulajul provizioanelor, şi
- inculpatul I.M., care a solicitat achitarea sa, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece nu el a săvârşit fapta.
Prin Decizia penală nr. 172/ A din 23 aprilie 2003 Curtea de Apel Timişoara a respins apelurile declarate de inculpaţii C.D. şi I.M. şi partea responsabilă civilmente B.R. SA, sucursala Timişoara, ca nefondate.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului C.D. şi s-a dedus în continuare din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 10 iunie 2002, la zi.
S-a dispus ca suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului C.D. să fie plătită din fondul Ministerului Justiţiei.
Au fost obligaţi inculpaţii şi partea responsabilă civilmente să plătească statului, inculpatul C.D. 700.000 lei, inculpatul I.M. 400.000 lei şi partea responsabilă civilmente B.R. SA 400.000 lei cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul C.D. şi partea responsabilă civilmente B.R. SA, sucursala Timişoara.
În recursul său, inculpatul C.D. a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor şi în principal, achitarea lui, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunile de înşelăciune reţinute în sarcina lui, deoarece nu a avut intenţia să inducă în eroare pe părţile vătămate SC G.L. SA Bucureşti, SC Z. SA Timişoara şi SC S.S., Prahova, iar completarea cecurilor şi biletelor la ordin s-a făcut de alte persoane, fapt pentru care se impune verificarea printr-o expertiză financiar-contabilă pentru a se vederea rulajul provizioanelor.
Pe cale de consecinţă, a mai solicitat ridicarea sechestrului asigurator impus de Tribunalul Timiş la cererea B.T. şi restituirea sumei reţinute, conform extrasului de cont nr. 1 din 21 ianuarie 2001, iar suma să fie raportată la cursul euro din data efectuării plăţii.
În subsidiar a solicitat trimiterea cauzei la prima instanţă, pentru a se stabili cu certitudine valoarea prejudiciului părţilor civile ca urmare a infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
În recursul său partea responsabilă civilmente a solicitat înlăturarea dispoziţiei de obligare a acesteia la plata, în solidar, alături de inculpatul I.M., a sumei de 765.578.742 lei către partea civilă B.T. SA Cluj-Napoca, sucursala Timişoara, deoarece biletul la ordin în cauză nu a fost avalizat în mod valabil, deoarece nu poartă şi semnătura celei de a doua persoane aflată în conducerea băncii.
Recursul declarat de inculpatul C.D. este fondat, pentru considerentele ce urmează;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele, în baza unui amplu şi judicios material probator administrat în cauză, au reţinut corect că inculpatul C.D. a săvârşit infracţiunile de înşelăciune în dauna părţilor civile B.T. SA Cluj-Napoca, sucursala Timişoara, SC G.L. SRL Bucureşti, SC Z. SA Timişoara şi SC S.S. SA Prahova şi i-au aplicat pedepse just individualizate.
Astfel, conform art. 215 alin. (1) C. pen., constituie infracţiune de înşelăciune inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată, a unei fapte mincinoase, sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă.
Prevederilor art. 215 alin. (2) C. pen., incriminează înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori prin alte mijloace frauduloase, care se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică concursul de infracţiuni.
Pe de altă parte, conform art. 215 alin. (3) C. pen., inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât fără această eroare cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, constituie infracţiunea de înşelăciune în convenţii, iar în dispoziţiile art. 215 alin. (4) C. pen., legiuitorul a incriminat infracţiunea de înşelăciune, care se săvârşeşte în condiţiile emiterii unui C.E.C. asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de retragere, după emitere provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare în scopul arătat la alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului.
Raportând cauzei aceste texte de lege, se reţine că fapta inculpatului C.D. de a emite filele C.E.C., cunoscând că avea interdicţie de a folosi filele C.E.C. încă din data de 12 octombrie 1999, acestea având scadenţa la data de 15 şi 27 octombrie 1999 producând prin aceasta o pagubă de 68.388.016 lei SC S.S. SA Prahova, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (4) C. pen.
De asemenea, emiterea de către inculpat a filei C.E.C., pentru plata diferenţei de 160.000.000 lei, reprezentând contravaloarea sumei neachitate de acesta pentru zahărul achiziţionat de la SC G.L. SA Bucureşti, filă refuzată la plată la data scadenţei (15 octombrie 1999), pentru lipsa disponibilului din cont, firma inculpatului având interdicţie de a lucra cu file C.E.C. încă din data de 12 octombrie 1999, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (4) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat de a emite biletele la ordin cu scadenţă la data de 1 septembrie 1999 şi 9 septembrie 1999, în valoare totală de 317.200.000 lei, producând părţii civile SC Z. SA Timişoara un prejudiciu în sumă de 527.948.951 lei, din care suma de 319.890.251 lei, reprezentând folosul nerealizat, cunoscând că nu deţine în cont provizia necesară efectuării plăţii întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fapta inculpatului de a obţine prin inducerea în eroare a B.T. SA Cluj-Napoca, sucursala Timişoara, pentru a obţine un credit în sumă de 750.000.000 lei, prin prezentarea drept garanţie a unui bilet la ordin cu scadenţă la data de 7 decembrie 1999, cunoscând că nu deţine în cont suma necesară efectuării plăţii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.
Aşadar, critica formulată de inculpatul C.D. conform căreia faptele reţinute în sarcina lui nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune este nefondată, vinovăţia lui fiind pe deplin dovedită şi pe cale de consecinţă, nu există motive pentru achitarea sa în sensul în care a solicitat.
În ce priveşte cererea inculpatului prin care a solicitat casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi trimiterea cauzei la prima instanţă în vederea efectuării unei expertize financiar-contabile se constată că este neîntemeiată.
Verificând actele şi lucrările dosarului, se reţine că la termenul de judecată din 10 octombrie 2001, la judecarea în fond a cauzei, apărătorul inculpatului a solicitat efectuarea unei expertize contabile din care să rezulte că firma inculpatului avea de încasat alte sume de bani de la alte firme şi prin neîncasarea lor, firma lui a realizat un adevărat blocaj.
Cum instanţa de fond a respins în mod justificat efectuarea acestei probe, deoarece inculpatul deşi avea interdicţie de a mai utiliza filele C.E.C. ca mijloc de plată încă din data de 12 octombrie 1999, el a continuat să emită astfel de file, deşi cunoştea că nu are provizia necesară efectuării plăţii, se apreciază că efectuarea unei expertize contabile în cauză, este lipsită de relevanţă.
De asemenea, valoarea prejudiciul cauzat părţilor civile prin activitatea infracţională desfăşurată de inculpat a fost corect stabilită de instanţe, conform înscrisurilor justificative ataşate la dosarul cauzei, astfel că efectuarea unei expertize financiar–contabilă nu este necesară şi în consecinţă, cererea inculpatului formulată în acest sens urmează să fie respinsă, ca nefondată.
Pe de altă parte, nu se impune nici ridicarea sechestrului asigurator instituit de Tribunalul Timiş asupra bunurilor aparţinând SC M.F. SRL Timişoara până la concurenţa sumei de 765.578.742 lei în favoarea părţii civile B.T. SA Cluj-Napoca, sucursala Timişoara, deoarece menţinerea lui este absolut necesară în vederea reparării pagubei cauzate acesteia de către inculpatul C.D.
Înalta Curte, examinând din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) din C. proc. pen., recursul declarat de inculpat, constată că instanţele au dat o greşită încadrare juridică faptei comisă de acesta în infracţiunea de punere în circulaţie în orice mod a valorilor falsificate, în speţă a titlurilor de credit prevăzute de art. 282 alin. (2) C. pen., cu ajutorul căreia a obţinut creditul de la B.T. Cluj-Napoca, sucursala Timişoara şi de asemenea, au reţinut greşit în sarcina inculpatului comiterea infracţiunilor de falsificare de monedă sau alte valori, prevăzută de art. 282 alin. (1) şi art. 282 alin. (2) C. pen., referitoare la emiterea şi remiterea celor două bilete la ordin către partea civilă SC Z. SA Timişoara.
Astfel, potrivit art. 291 C. pen., constituie infracţiune de uz de fals folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice.
Ori, în cauză, fapta inculpatului C.D., care pentru obţinerea de la B.T. SA Cluj-Napoca, sucursala Timişoara a unui credit în valoare de 750.000.000 lei a utilizat un titlu de credit cu semnătura emitentului falsificată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals şi nu pe cele ale infracţiunii de punere în circulaţie a unor valori falsificate, prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen.
Sub denumirea de „falsificarea de monede şi alte valori", legiuitorul a incriminat în art. 282 alin. (1) „falsificarea de monedă metalică, monedă de hârtie, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice formă pentru efectuarea plăţilor emise de instituţia bancară, ori de alte instituţii de credit competente sau falsificarea oricăror altor titluri ori valori asemănătoare", iar în art. 282 alin. (2) C. pen., „punerea în circulaţie, în orice mod, a valorilor falsificate arătate în aliniatul precedent sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie".
Aşadar, în art. 282 sunt incriminate numai acele fapte prin care se modifică, se alterează însăşi suportul titlului de credit.
Cum în cauză, inculpatul C.D. pentru a achita 500 tone zahăr achiziţionat de la SC Z. SA Timişoara, a emis un bilet la ordin la data de 24 august 1999, pe care l-a completat personal, fiind semnat R., iar în data de 25 august 1999 a mai emis un bilet la ordin în valoare de 158.600.000 lei, semnat şi ştampilat de el personal, iar la data emiterii acestora cunoştea faptul că firma sa nu avea provizia necesară acoperirii lor, în mod greşit s-au reţinut în mod greşit existenţa în materialitatea lor a infracţiunilor, prevăzute de art. 282 alin. (1) şi alin. (2).
Aceasta deoarece, acţiunea de a emite un bilet la ordin, fără ca pentru valorificarea emisă să existe acoperirea necesară în cont, nu reprezintă o modificare materială a biletului la ordin, ea nu constituie nici o contrafacere şi nici o alterare a materialităţii acestui titlu de credit şi de aceea, faptele prevăzute de art. 282 alin. (1) şi implicit art. 282 alin. (2) C. pen., nu există în cauză.
Biletul la ordin este un titlu de credit în temeiul căruia o persoană, respectiv emitentul, îşi asumă numai obligaţia de a plăti unei altei persoane denumită beneficiar, o sumă de bani la împlinirea termenului.
Ori, în cauză, prin cele două bilete la ordin emise de inculpat şi remise către SC Z. SA Timişoara, acesta şi-a asumat numai obligaţia efectuării unei plăţi, având calitatea de a emite astfel de titluri de credit şi nu în baza lor să se facă o plată, ele neavând un titlu executoriu, astfel că infracţiunile prevăzute de art. 282 alin. (1) şi art. 282 alin. (2) C. pen., nu există urmând ca inculpatul să fie achitat pentru aceste fapte în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În ce priveşte pedepsele aplicate inculpatului, se constată că ele au fost corect individualizate, în raport de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele ţinând seama de gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, de modalitatea şi împrejurările comiterii lor, dar şi de datele ce caracterizează persoana acestuia.
Astfel, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o poziţie oscilantă, nerecunoscându-şi vinovăţia.
În consecinţă, se constată că nu există motive pentru reducerea pedepselor aplicate inculpatului, urmând ca cererea formulată de acesta să fie respinsă, ca nefondată.
Cu privire la recursul declarat de intimata parte responsabilă civilmente B.R. SA, sucursala Timişoara, se constată că nu este fondat şi urmează să fie respins.
Răspunderea civilă ca parte responsabilă civilmente a B.R. SA, sucursala Timişoara derivă din aceea că prin semnarea biletului la ordin de către inculpatul I.M., a întărit culpa acestei bănci şi nu a părţii civile B.T., care a acceptat biletul la ordin, în condiţiile în care era semnat de directorul unei bănci şi în această situaţie crea statutul de garanţie a plăţii.
Aşadar, inculpatul I.M. a semnat biletul la ordin, în calitate de director, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, în cauză fiind angajată răspunderea comitentului pentru fapta presupusului său.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul C.D. să fie admis.
Se va casa Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 463 din 10 iunie 2002 a Tribunalului Timiş, cu privire la încadrările juridice date unor fapte reţinute în sarcina inculpatului, greşita condamnare a acestuia şi a aplicării măsurii de siguranţă a confiscării speciale.
Se va înlătura aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi sporul de pedeapsă de un an închisoare aplicat inculpatului.
Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului şi se vor repune pedepsele în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea, prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen. (ordin de plată emis către partea civilă B.T. SA Cluj-Napoca, sucursala Timişoara, în infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 teza II C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. a) din C. proc. pen., urmează ca inculpatul C.D. să fie achitat pentru infracţiunile de falsificare de monedă şi alte valori, prevăzute de art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 282 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (emiterea şi remiterea celor două bilete la ordin către partea civilă SC Z. SA Timişoara).
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., vor fi contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul C.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, inculpatul urmând să execute în final 8 ani închisoare.
Se va înlătura măsura de siguranţă a confiscării sumei de 700.000 lei aplicată inculpatului.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 4 aprilie 2001, la 17 decembrie 2003.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul declarat de partea responsabilă civilmente B.R. SA, sucursala Timişoara împotriva deciziei sus-menţionată, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte responsabilă civilmente va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariile de avocaţi, în sumă de câte 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor C.D. şi I.M., se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 172 din 23 aprilie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 463 din 10 iunie 2002 a Tribunalului Timiş cu privire la încadrările juridice date unor fapte reţinute în sarcina inculpatului, greşita condamnare a acestuia şi a aplicării măsurii de siguranţă a confiscării speciale.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi sporul de pedeapsă de un an închisoare aplicat inculpatului.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului şi repune pedepsele în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de falsificare de monede sau alte valori, prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen. (ordin de plată emis către partea civilă B.T. SA Cluj-Napoca, sucursala Timişoara) în infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 teza II C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achită pe inculpatul C.D. pentru infracţiunile de falsificare de monede şi alte valori, prevăzute de art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 282 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (emiterea şi remiterea celor două bilete la ordin către partea civilă SC Z. SA Timişoara).
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate şi dispune ca inculpatul C.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare sporită cu un an închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 8 ani închisoare.
Înlătură măsura de siguranţă a confiscării sumei de 700.000.000 lei aplicată inculpatului.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 4 aprilie 2001, la 17 decembrie 2003.
Respinge recursul declarat de partea responsabilă civilmente B.R. SA Bucureşti, sucursala Timişoara împotriva deciziei sus-menţionate, ca nefondat.
Obligă pe recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile de avocat, în sumă de câte 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor C.D. şi I.M. se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5965/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | ICCJ. Decizia nr. 5969/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
