ICCJ. Decizia nr. 5975/2003. Penal. Art.239 alin.2,3 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5975/2003
Dosar nr. 2653/2003
Şedinţa publică din 17 decembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 189 din 25 aprilie 2002 a Judecătoriei Dorohoi a fost condamnat inculpatul B.I. la 6 ani închisoare, pentru art. 239 alin. (2) şi (3) C. pen., la 6 ani şi 2 luni închisoare pentru art. 239 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. S-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 2 luni închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a reţinut că, la 7 mai 2001, inculpatul a ameninţat şi a lovit pe lucrătorii de poliţie M.C. şi D.C., care efectuau un control la iazul Slobozia, în vederea depistării persoanelor care pescuiesc ilegal.
Prin Decizia penală nr. 838 din 22 octombrie 2002 a Tribunalului Botoşani s-a admis apelul declarat de inculpat şi s-au redus pedepsele aplicate la un an închisoare şi respectiv 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 911 din 16 decembrie 2000 a Curţii de Apel Suceava a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Împotriva acestor hotărâri definitive, în termen legal s-a declarat recurs în anulare, prin care s-a susţinut că, hotărârile au fost pronunţate cu încălcarea legii, prin aceia că, instanţele au omis să revoce suspendarea condiţionată a pedepsei aplicate anterior inculpatului, conform art. 83 C. pen.; s-a mai susţinut că în aceste condiţii pedeapsa este nelegală, deoarece inculpatul urma să execute, în final, pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare.
Au fost invocate în drept dispoziţiile art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I, pct. 71, teza I C. proc. pen., dispoziţii, în raport de care vor fi examinate hotărârile atacate şi motivele prezentate.
Într-adevăr, potrivit art. 83 C. pen., dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit o altă infracţiune pentru care s-a pronunţat o hotărâre definitivă, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
Încălcând această dispoziţie imperativă, instanţa de fond a omis să revoce suspendarea condiţionată pentru o pedeapsă anterioară de 3 luni închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 370 din 10 noiembrie 1999, definitivă prin neapelare.
Din fişa de antecedente penale rezultă că inculpatul B.I. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat, pe un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni care s-ar fi împlinit la 21 februarie 2002.
Cum inculpatul a comis faptele deduse judecăţii la 7 mai 2001, înlăuntru termenului de încercare de mai sus, erau aplicabile dispoziţiile art. 83 C. pen. şi revocarea suspendării condiţionate pentru pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
Pedeapsa revocată, în condiţiile de mai sus, nu este însă susceptibilă de executare, atâta timp cât, pedepsele componente sunt graţiate conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 370 din 10 noiembrie 1999 a Judecătoriei Dorohoi inculpatul B.I. a fost condamnat la 3 pedepse, după cum urmează: 2 luni pentru art. 217 alin. (2) C. pen., 3 luni pentru art. 239 alin. (1) C. pen. şi 3 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.
Cum legea de graţiere nu exceptează de la graţiere nici pedepsele şi nici faptele pentru care au fost aplicate şi nici persoana făptuitorului, urmează a se constata că aceste pedepse sunt graţiate, inculpatul urmând să execute, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), doar pedeapsa de 2 ani închisoare.
Pentru aceste considerente, recursul în anulare este fondat şi potrivit art. 4141 C. proc. pen., combinat cu art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va admite, hotărârile urmând a fi casate sub aspectele sus-discutate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 189 din 25 aprilie 2002 a Judecătoriei Dorohoi, deciziei penale nr. 838 din 22 octombrie 2002 a Tribunalului Botoşani şi deciziei penale nr. 911 din 16 decembrie 2002 a Curţii de Apel Suceava, privind pe inculpatul B.I.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 3 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 370 din 10 noiembrie 1999 a Judecătoriei Dorohoi.
Constată că pedepsele ce compun pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare, aplicată inculpatului B.I. prin sentinţa penală nr. 370 din 10 noiembrie 1999 a Judecătoriei Dorohoi în pedepsele componente de 2 luni închisoare, pentru infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., 3 luni închisoare pentru infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1) C. pen. şi 3 luni închisoare pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., sunt graţiate integral şi condiţionat, în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Inculpatul B.I. urmează să execute pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în cauză.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 59/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5976/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
