ICCJ. Decizia nr. 1022/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1022/2004
Dosar nr. 260/2004
Şedinţa publică din 20 februarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 878 din 7 octombrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului Y.K.R. din infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, în infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 şi a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinute faţă de inculpaţii Y.K.R. şi E.N., în raport de infracţiunea prevăzută de art. 5 din Legea 143/2000.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul Y.K.R., la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 4 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri fără drept pentru consum propriu.
În baza art. 5 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de punere la dispoziţie a locuinţei în vederea consumului de droguri.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul Y.K.R., va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a computat timpul prevenţiei faţă de inculpatul Y.K.R. de la 27 noiembrie 2002 la zi şi în baza art. 350 C. proc. pen., a prelungit durata măsurii arestării preventive de la 13 octombrie 2003, la 12 noiembrie 2003 (inclusiv).
În baza art. 4 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul E.N. la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere fără drept de droguri, pentru consum propriu.
În baza art. 5 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de punere la dispoziţie a locuinţei în vederea consumului de droguri.
În baza art. 4 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) şi art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de un an şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere fără drept de droguri pentru consum propriu.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul E.N. va executa pedeapsa cea mai grea de un an şi 8 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a computat timpul prevenţiei faţă de inculpatul E.N. de la 27 noiembrie 2002 la zi şi în baza art. 350 C. proc. pen., a prelungit durata măsurii arestării preventive de la 13 octombrie 2003, la 12 noiembrie 2003 (inclusiv).
În baza art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 17 alin. (1) din Legea 143/2000 a dispus confiscarea cantităţii de 179.760 grame opiu, 32,780 grame opiu şi 42.800 grame opiu (găsite în locuinţa inculpatului Y.K.R., indisponibilizate la I.G.P., Direcţia cazier Judiciar şi Evidenţa Operativă, conform dovezii din 2 decembrie 2002, droguri care conform art. 18 alin. (1) din Legea 143/2000 vor fi distruse, cu păstrarea de contraprobe.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea 143/2000 şi art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea cantităţii de 20,20 grame opiu, 8,630 grame opiu şi 7,490 grame opiu (găsite în locuinţa inculpatului E.N. şi indisponibilizate la I.G.P., Direcţia Cazier Judiciar şi Evidenţa Operativă, conform dovezii din 2 decembrie 2002, droguri care, conform art. 18 alin. (1) din Legea 143/2000 vor fi distruse, cu păstrarea de contraprobe.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea unui vas de ceramică şi a unei narghilele care au servit la săvârşirea infracţiunii.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 15 noiembrie 2002, în baza autorizaţiei emisă de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, secţia Combatere a Criminalităţii Organizate şi Antidrog, colaboratorul H. a cumpărat de la inculpatul Y.K.R. un pachet ce conţinea opiu, cu 6 dolari S.U.A./ gram, pe care l-a predat investigatorului sub acoperire M., constatându-se că pachetul conţinea cantitatea de 1.02 grame opiu, astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 20 noiembrie 2002, întocmit de Laboratorul de analize fizico-chimice droguri din cadrul I.G.P.
La data de 27 noiembrie 2002, cu ocazia unei percheziţii efectuate la locuinţa inculpatului Y.K.R. de către lucrători de poliţie din cadrul I.G.P., Direcţia Generală de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Antidrog, Biroul Antidrog împreună cu un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, au fost găsite în dormitorul inculpatului următoarele: un baton de aproximativ 10 cm lungime ce conţinea o substanţă de culoare maronie, solidă, împachetată în scotch transparent, o pungă din plastic de culoare verde împachetată în scotch transparent ce conţinea o substanţă solidă, o punguţă din plastic transparent sigilată prin ardere la un capăt, ce conţinea o substanţă de culoare neagră, aceasta fiind găsită în buzunarul unei haine a inculpatului, tot în buzunarul unei haine o pungă din plastic transparent înfăşurată în scotch ce conţinea o substanţă solidă de culoare neagră şi tot în aceeaşi haină încă două punguţe din plastic transparent, sigilate la capăt prin ardere, ce conţinea o substanţă de culoare neagră; o pungă de culoare portocalie ce conţinea o substanţă solidă de culoare neagră şi două pungi din plastic de culoare portocalie ce conţineau o substanţă solidă.
În urma examinării fizico-chimice din cadrul I.G.P. s-a stabilit că probele ridicate de la domiciliul inculpatului Y.K.R. (pungile ce conţineau o substanţă de culoare neagră), conţin cantitatea de 287,10 grame opiu, substanţă ce face parte din Tabelul II anexă la Legea nr. 143/2000.
În baza autorizaţiei nr. 365/P/2002 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, secţia de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Antidrog, tot la data de 27 noiembrie 2002 a fost efectuată o percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatului E.N., sub tabla de la pervazul geamului din bucătărie a fost găsită o pungă din material plastic de culoare albă, ce conţinea o substanţă pulverulentă de culoare bej şi două componente ale unei narghilele, iar sub pervazul geamului din dormitor au fost găsite patru punguţe din material plastic, transparent, ce conţineau o substanţă solidă de culoare neagră.
În urma examinării fizico-chimice din cadrul I.G.P. s-a stabilit că probele ridicate de la domiciliul inculpatului E.N. conţin cantitatea de 39,50 grame opiu, substanţă ce face parte din Tabelul II anexă la Legea nr. 143/2000, iar în narghileaua şi vasul de ceramică ridicate din locuinţa inculpatului, s-au pus în evidenţă urme de opiu.
La data de 3 decembrie 2002 cu ocazia efectuării unei percheziţii corporale asupra inculpatului E.N., aflat în arestul I.G.P., Direcţia Cercetări Penale, s-au găsit mai multe comprimate, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 7 decembrie 2002 stabilindu-se că 5 comprimate conţin ca substanţă activă metadona, iar un comprimat conţine diazepam.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: proces verbal de percheziţie domiciliară la locuinţele inculpaţilor Y.K.R. şi E.N., procesul verbal de sesizare din oficiu şi actele care atestă efectuarea activităţilor specifice de investigare, planşe foto, raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 7 decembrie 2002, întocmit de Laboratorul de analize fizico-chimice droguri din cadrul I.G.P., adresa şi procesul verbal din 3 decembrie 2002 întocmite ca urmare a depistării inculpatului E.N., care deţinea la locul de detenţie metadona, raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 20 noiembrie 2002 întocmit de Laboratorul de analize fizico-chimice droguri din cadrul I.G.P., raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 27 noiembrie 2002 şi din 28 noiembrie 2002, întocmit de acelaşi laborator din cadrul I.G.P., dovada din 2 decembrie 2002 de indisponibilizare la I.G.P., DGJEO a cantităţii de opiu rămase în urma efectuării analizelor fizico-chimice, declaraţiile martorilor asistenţi.
În faza de cercetare judecătorească, fiind audiat, inculpatul Y.K.R. a declarat că este consumator de opiu de aproximativ 16 ani, pe care îl procura de la numitul B.S., că nu are nici un fel de implicare în vreo activitate ilicită de comercializare a drogurilor şi că nu a pus la dispoziţia vreunei persoane locuinţa proprie pentru consumul acestora, el consumând singur opiu, fără ca nici familia sa să ştie.
Deşi din declaraţia dată de inculpatul E.N. în cursul urmăririi penale a rezultat că împreună cu inculpatul Y.K.R., a consumat opiu fie la locuinţa sa fie la locuinţa acestuia din urmă, audiat fiind de către instanţa de fond, inculpatul E.N. a revenit asupra declaraţiei sale, arătând că este consumator de opiu, însă de fiecare dată consuma singur, motivând această revenire pe considerentul că în cursul urmăririi penale nu a beneficiat de prezenţa unui translator, fapt ce a făcut greoaie comunicarea cu organele de urmărire penală, motivare înlăturată de instanţă, întrucât astfel cum rezultă din examinarea declaraţiilor date de inculpat în faza de urmărire penală, audierea acestuia s-a realizat în prezenţa unui translator autorizat.
Prin Decizia penală nr. 722/ A din 3 decembrie 2003 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii Y.K.R. şi E.N., împotriva sentinţei penale nr. 878 din 7 octombrie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
A desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând în fond:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului Y.K.R. în pedepsele componente de 7 ani închisoare, un an şi 6 luni închisoare şi 2 ani închisoare, pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 5 din Legea 143/2000.
A înlăturat aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi a majorat pedepsele aplicate inculpatului de la 7 ani închisoare, la 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi de la un an şi 6 luni închisoare la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, urmând ca inculpatul să execute, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
A descontopit pedeapsa rezultantă de un an şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului E.N. în pedepsele componente de un an şi 6 luni şi un an şi 8 luni închisoare, pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 5 din Legea 143/2000.
A înlăturat aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi a majorat pedepsele aplicate inculpatului de la un an şi 6 luni la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi de la un an şi 8 luni închisoare la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, urmând ca inculpatul să execute, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
A dedus prevenţia pentru inculpaţi, de la 27 noiembrie 2002, la zi.
A menţinut starea de arest a inculpaţilor.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Instanţa de apel a reţinut că din probele administrate în cauză, faptei prevăzută de art. 5 din Legea 143/2000, îi lipseşte unul din elementele constitutive, respectiv caracterul organizat al punerii la dispoziţie a locuinţei, întrucât inculpaţii, conaţionali fiind, se vizitau reciproc, ocazional, prilej cu care consumau droguri (opiu), fără să existe intenţia directă de a folosi locuinţele pentru comiterea infracţiunii, prevăzută de art. 5 din Legea 143/2000.
Totodată, instanţa de apel a mai constatat că în raport de atitudinea procesuală a inculpaţilor, de gradul de pericol social sporit al infracţiunilor reţinute în sarcina lor, prima instanţă a reţinut în mod greşit, în favoarea acestora dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii: E.N. solicitând redozarea pedepsei aplicate prin reţinerea în favoarea sa a dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., care în mod netemeinic i-au fost înlăturate de instanţa de apel, arătând că se afla în tratament de dezintoxicare, în momentul când i-au fost depistate tabletele de metadonă şi că acestea îi fuseseră prescrise de doctor şi Y.K.R., solicitând, în principal, achitarea pentru infracţiunea de trafic de droguri, urmând a se reţine în sarcina lui doar infracţiunea de consum de droguri, recunoscând că este fumător de opiu de 16 ani, iar în subsidiar, redozarea pedepsei aplicate.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând Decizia atacată, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situaţia de fapt a fost corect reţinută, iar vinovăţia ambilor inculpaţi, pe deplin dovedită, fiind susţinută de ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Apărarea inculpatului E.N., în sensul că pastilele de metadonă găsite supra sa în arestul poliţiei îi fuseseră prescrise de doctor, este infirmată de declaraţia acestuia, în care arată că aceste pastile le procurase pentru consum propriu de la o cunoştinţă şi le avea asupra sa în momentul introducerii în arest, deoarece nu fusese percheziţionat.
Cât priveşte individualizarea pedepsei, instanţa de apel a avut în vedere gravitatea infracţiunilor săvârşite de inculpatul E.N., că deşi acesta recunoscând faptele comise, prin declaraţiile sale a încercat, în mod evident, să evite implicarea şi a altor persoane din comunitatea iraniană de la care îşi cumpăra drogurile, precum şi împrejurarea că inculpatul a perseverat în activitatea infracţională, chiar şi după arestarea sa (fiind depistat în arest cu droguri asupra sa).
Analizând Decizia atacată prin prisma motivului principal de recurs invocat de inculpatul Y.K.R., respectiv achitarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, se constată că din probele aflate la dosar, respectiv procesul verbal, încheiat la percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa inculpatului Y.K.R., rezultă că s-au găsit mai multe doze de opiu, împrăştiate în mai multe locuri, astfel încât coroborate cu alte probe, respectiv cantitatea mare de opiu depistată (peste 250 gr.), precum şi modalitatea în care era ambalată această cantitate, în mai multe pacheţele, împreună cu procese verbale, întocmite de investigatorul sub acoperire M. şi colaboratorul acestuia H., în care se menţionează faptul că acesta din urmă a cumpărat un pacheţel ce conţinea opiu de la inculpatul Y.K.R., duc la concluzia că drogurile găsite la domiciliul acestuia erau destinate înstrăinării către alte persoane, concluzie faţă de care Curtea apreciază că încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului a fost corect stabilită, iar vinovăţia acestuia pe deplin dovedită.
Sub aspectul redozării pedepsei, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată de către instanţa de apel, care a avut în vedere atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului Y.K.R., gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, de-a lungul mai multor ani, precum şi urmările socialmente periculoase ale acestor fapte.
Împrejurările că inculpaţii sunt infractori primari şi că anterior arestării desfăşurau o activitate utilă, nu constituie automat circumstanţe atenuante, acestea trebuind a fi analizate şi au celelalte circumstanţe personale ale inculpaţilor.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate Curtea urmează a le respinge, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Y.K.R. şi E.N., împotriva deciziei penale nr. 722/ A din 3 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Compută din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 27 noiembrie 2002, la 20 februarie 2004, pentru ambii inculpaţi.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Onorariul pentru interpretul de limbă persană se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1020/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1027/2004. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
