ICCJ. Decizia nr. 1291/2004. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1291/2004
Dosar nr. 412 /2004
Şedinţa publică din 4 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 704 din 16 octombrie 2003 a Tribunalului Iaşi au fost condamnaţi inculpaţii:
C.L. şi;
T.C.C. la pedepsele de câte 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen.
A aplicat inculpaţilor dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor pe o durată de 30 zile, iar, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus la zi durata arestului preventiv de la 1 mai 2003.
Potrivit art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen., a constatat recuperat integral prejudiciul cauzat părţii vătămate C.G.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În ziua de 27 aprilie 2003, în jurul orelor 20,00, partea vătămată C.G., minor în vârstă de 14 ani, se deplasa pe raza satului Tufeştii de Sus spre satul Boroşeşti, judeţul Iaşi. Partea vătămată era însoţită de martorul G.C. Pe traseu, cei doi au fost ajunşi de o căruţă condusă de inculpatul T.C.C. şi în care se mai aflau inculpatul C.L. şi numitul S.G., toţi cei trei deplasându-se la o discotecă dintr-un sat vecin.
Inculpaţii, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, fără vreo motivaţie logică, au hotărât să-i bată pe partea vătămată şi pe martorul G.C., însă nu au reuşit să-l prindă decât pe partea vătămată, căruia i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele. Consecutiv violenţelor exercitate, inculpatul C.L. a propus coinculpatului T.C.C. şi numitul S.G. s-o lege pe partea vătămată de un copac aflat pe marginea drumului şi să întreţină raporturi sexuale cu acesta.
În contextul celor menţionate, martorul S.G. a refuzat propunerea lansată de inculpatul C.L., motiv pentru care i-a abandonat pe cei doi inculpaţi, plecând spre domiciliul său.
De precizat este faptul că anterior acestui moment, S.G. i-a aplicat şi el o lovitură cu piciorul părţii vătămate la solicitarea celorlalţi inculpaţi.
Ulterior, inculpaţii C.L. şi T.C.C. l-au luat în braţe pe minorul C.G., l-au transportat la marginea drumului şi l-au legat de un copac cu un lanţ de la căruţă. Fiecare dintre inculpat a întreţinut cu partea vătămată câte un raport sexual oral, cu menţiunea că, datorită opoziţiei părţii vătămate, unul dintre inculpaţi îi ţinea gura deschisă în timpul realizării raportului sexual de către celălalt inculpat.
După consumarea raporturilor sexuale, inculpaţii au dezlegat partea vătămată, au transportat-o la căruţă, după care au abandonat-o la marginea pădurii Mirceşti.
Inculpaţii şi-au continuat traseul spre satul Tăcuţa, unde au mers la discoteca organizată în localitatea menţionată.
Urmare agresiunii exercitate asupra părţii vătămate, acesteia i-au fost cauzate leziuni vindecabile într-un număr de 3 – 4 zile de îngrijiri medicale.
Prin Decizia penală nr. 440 din 2 decembrie 2003, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi ale inculpaţilor C.L. şi T.C.C.
Prin recursul declarat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, a solicitat casarea hotărârilor pentru motivul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi, majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor.
Recursul este fondat.
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, şi a făcut o încadrare juridică corespunzătoare faptelor comise de aceştia.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, Curtea apreciază, însă, că, instanţa de fond nu a dat eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, nu s-au avut în vedere, în suficientă măsură, gradul ridicat de pericol social al infracţiunii săvârşite reflectat de modalitatea de comitere a faptei, constând în actele materiale prin care inculpaţii au agresat şi imobilizat victima şi prin care au realizat infracţiunea.
Pe de altă parte, instanţa nu a avut în vedere atitudinea procesuală nesinceră manifestată de inculpaţi pe parcursul judecării cauzei, negând contra evidenţei că au comis faptele reţinute în sarcina lor.
Faţă de aceste considerente, se constată că, în cauză, sunt temeiuri care justifică majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi de scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
În consecinţă, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să fie admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, să fie casată Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 704 din 16 octombrie 2003 a Tribunalului Iaşi numai cu privire la pedepsele principale aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea de viol, pedepse ce vor fi majorate de la câte 12 ani închisoare la câte 14 ani închisoare.
Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 mai 2003 până la 4 martie 2004, pentru fiecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei penale nr. 440 din 2 decembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, privind pe intimaţii inculpaţi C.L. şi T.C.C.
Casează Decizia recurată şi sentinţa penală nr. 704 din 16 octombrie 2003 a Tribunalului Iaşi numai cu privire la pedepsele principale aplicate inculpaţilor C.L. şi T.C.C., pentru infracţiunea de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen., pedepse pe care le majorează de la câte 12 ani închisoare la câte 14 ani închisoare pentru fiecare inculpat.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 mai 2003 până la 4 martie 2004, pentru fiecare.
Onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1289/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1306/2004. Penal. Art.254 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
