ICCJ. Decizia nr. 1360/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1360/2004
Dosar nr. 336/2004
Şedinţa publică din 10 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 382 din 13 august 2003 a Tribunalului Galaţi a fost condamnat inculpatul S.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare şi inculpatul S.T., pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
S-au aplicat faţă de inculpaţi şi prevederile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv a inculpatului S.M. de la 21 decembrie 2002 la zi.
Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar să plătească părţii civile Primăria com. Vlădeşti, jud. Galaţi suma de 392.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Inculpatul S.M. a fost obligat să plătească părţii civile Spitalul Judeţean Sf. Apostol Andrei Galaţi, suma de 1.806.289 lei, cu titlu de spitalizare cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a sentinţei, până la schimbarea integrală a sumei.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că la 20 decembrie 2002 inculpaţii S.M. şi S.T., fraţi, au hotărât să fure din pădurea de pe raza comunei Vlădeşti lemne de foc, folosindu-se de o căruţă trasă de 2 cai.
Împreună cu cei doi inculpaţi, în pădure au mers şi martorii O.V. şi A.I.
Inculpaţii au ajuns în pădure la orele 19,00. În acel moment în pădurea comunală se afla în exerciţiul funcţiei lui, pădurarul M.C., parte vătămată, aflat în serviciul Primăriei Vlădeşti.
În jurul orei 22,00, inculpaţii au tăiat din pădure 4 salcâmi cu un fierăstrău de mână, pe care i-au încărcat în căruţă cu intenţia de a-i duce acasă.
Pe drumul de întoarcere inculpaţii au fost opriţi de pădurarul M.C., ce se afla împreună cu martorii N.M., B.S. şi B.D.
Somaţi de pădurar să oprească căruţa, inculpaţii s-au apropiat ameninţător de partea vătămată, pe care o înjurau, iar inculpatul S.M. a aruncat cu o secure în obrazul părţii vătămate, pe care a doborât-o la pământ.
Ulterior inculpaţii au aruncat din căruţă lemnele furate şi s-au întors la locuinţe.
Prin Decizia penală nr. 719/A/2003, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, a casat în parte sentinţa atacată, a constatat că partea vătămată M.C. nu s-a constituit parte civilă. Instanţa de apel i-a obligat pe inculpaţi să plătească cheltuieli judiciare către stat, pentru judecata în primă instanţă. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate şi au fost respinse ca nefondate apelurile inculpaţilor.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpaţii S.M. şi S.T., care au criticat hotărârile pronunţate pentru greşita încadrare juridică dată faptelor în infracţiunea de tâlhărie. Inculpaţii au motivat că puteau fi cercetaţi pentru fapte prevăzute în C. silvic, în concurs cu infracţiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi că în raport de valoarea pagubei produse prin sustragerea materialului lemnos, faptele ar constitui contravenţie nu infracţiune, motiv pentru care ar urma să fie achitaţi prin aplicarea prevederilor art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Recursurile inculpaţilor sunt fondate.
Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de tâlhărie furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări, ori prin punerea victimei în stare de inconştienţa sau neputinţa de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace, pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii, ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
Din examinarea textului rezultă că tâlhărie este o infracţiune complexă, care cuprinde în latura obiectivă două tipuri de acţiuni: acţiunea principală reprezentată de furt şi o acţiune adiacentă materializată în violenţe sau ameninţări.
Tâlhăria este incriminată în titlul III al părţii speciale a Codului penal, la infracţiuni contra patrimoniului.
Din chiar denumirea titlului, rezultă că obiectul juridic al infracţiunilor de sub acest titlu îl constituie relaţiile sociale, privind proprietatea a cărei formare şi dezvoltare sunt puse în pericol prin săvârşirea infracţiunilor, prevăzute în acest titlu între care tâlhăria.
Acest titlu C. pen., partea specială, cu infracţiunile din cuprinsul lui reprezintă reglementarea generală.
Separat de C. pen., C. silvic adoptat prin Legea nr. 26/1996 cuprinde infracţiuni pentru care obiectul juridic este format de relaţiile sociale ce privesc fondul forestier naţional a cărui dezvoltare este periclitată, prin săvârşirea infracţiunilor specifice din acest cod.
Este evident că infracţiunile C. pen. şi cele C. silvic sunt diferite, prin conţinutul obiectului juridic generic.
Chiar dacă în conţinutul obiectului juridic al infracţiunilor C. silvic, pot fi cuprinse şi raporturi de proprietate, ca şi în cazul infracţiunilor patrimoniale, infracţiunile silvice lezează deopotrivă şi raporturi sociale legale de păstrarea şi dezvoltarea mediului.
Şi reglementarea legală a infracţiunilor contra patrimoniului diferă de aceea de infracţiunilor silvice.
Astfel dacă la infracţiunile din prima categorie, valoarea pagubei nu este o condiţie esenţială pentru existenţa infracţiunii, în cazul unei infracţiuni silvice, care are şi o componenţă patrimonială, cuantumul pagubei condiţionează existenţa infracţiunii.
În raport de infracţiunile contra patrimoniului C. pen., infracţiunile silvice, chiar cele care au o mai accentuată tentă patrimonială, reprezintă reglementare specială ce se aplică cu prioritate faţă de norma generală.
În cauză inculpaţii au tăiat arbori de pe picior din fondul forestier comunal, pe care intenţionau să îi transforme în lemne de foc. Este evident că aceste faptei vizează cu prioritate relaţiile apărate de Codul Silvic şi nu de Codul penal.
Prin urmare încadrarea juridică dată faptelor de tăiere a arborilor în infracţiunea de tâlhărie, chiar dacă pentru păstrarea lemnului rezultat inculpaţii au folosit violenţe, este greşită.
Cum existenţa infracţiunii silvice este condiţionată de o valoare minimă a pagubei, iar această valoare n-a fost calculată, la data judecării recursului, Curtea nu are posibilitatea de a se pronunţa dacă în cauză s-a comis o infracţiune, sub acest aspect, urmând a se face aplicarea art. 38515 pct. 2 lit. c) alin. (4) C. proc. pen., pentru a se face calculul legal al pagubei după procedura prevăzută în Codul silvic.
Referitor la acţiunile violente îndreptate împotriva pădurarului pentru păstrarea arborilor tăiaţi, Curtea constată că aceste fapte urmează să capete încadrarea juridică a ultrajului cu violenţă de la art. 239 C. pen.
În acest sens din adresele Consiliului Local al comunei Vlădeşti, jud. Galaţi, rezultă că partea vătămată M.C., care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile, era pădurar comunal, cu atribuţii specifice de pază şi apărare a pădurii investit cu autoritate de către un organ al puterii locale.
Rămâne ca instanţa de fond să stabilească exact contribuţia inculpaţilor la comiterea faptelor şi să procedeze în consecinţă.
Aşa fiind, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile inculpaţilor, va casa hotărârile pronunţate şi va trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Galaţi. Va fi revocată arestarea preventivă a inculpatului S.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii S.M. şi S.T. împotriva deciziei penale nr. 719/ A din 15 decembrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 382 din 13 august 2003 a Tribunalului Galaţi.
Trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Galaţi.
Revocă măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul S.M. şi dispune punerea lui de îndată în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1358/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1363/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
